TIPĂREȘTEOff topic, da' intamplarea e prea simpatica sa nu v-o povestesc.
... eu...
De cand imi aduc aminte, stiu ca am purtat cu mine un dor de duca fara astampar. Cand era vorba de plecat de-acasa imi amintesc ca imi strangeam cu o saptamana inainte lucrurile ce ma insoteau si inainte cu o noapte refuzam sa adorm din cauza nerabdarii. Nerabdatoare am ramas si acum. Oriunde merg, imi place drumul. Destinatia isi pierde din farmec, pentru ca odata ajunsa, visez din nou la drum.
Eram de cativa ani cand am remarcat cata bucurie imi aducea pana si o plimbare cu tata in centrul orasului. Cu rochita rosie calcata, si foarte curand sifonata rau, ciorapei albi si foarte curand negri, urcam pe banca din fata blocului sa spun cat de tare pot vecinilor ca "ma duc in oras sa ma dau cu barca si tata sa vasleasca".
Mai tarziu, pe la vreo 12 ani, la loc de cinste in camera mea era un vapor sechestrat intr-o sticla. Stateam minute in sir si priveam vaporul imaginandu-mi calatorii fascinante in ape tulburi. Ma visam adoptata de pirati, ducand lupte curajoase, victorii rasunatoare, insule cu comori, mergand pe drum mereu mai departe. Inca de atunci cartile mi-au inflacarat imaginatia si realitatea a fost destul de complexata din cauza aceasta. Cartile cu piratul Barba Neagra imi stateau la capatai si imi umpleau visele. Zilele trecute am dat peste unul din filmele cu Blackbeard, e drept o productie mai noua din 2006. Mi-a revenit dorul de duca, de aventuri, de lupte inflacarate si de corabii.
Acum e primavara si zilele incep sa se intinda, iar mie imi vine dorul de duca. Serile calde ma fac sa tanjesc dupa zilele de copil, cand mersul la bunici era suficient sa ma simt in vacanta. Acum, am nevoie de senzatii noi, de locuri noi, de oameni noi, de vise noi...
E drept, unele lucruri nu s-au schimbat prea mult. Gresesc, gandesc, ma intristez, ma avant, ascult, iubesc, zambesc, ma joc... cam tot ca si atunci. Iar calatoriile, imi plac la fel de mult, desi nu mai visez la piratul Barba Neagra.
Ieri era destul de racoare cand am plecat spre serviciu. Soarele se juca cu mine oglindindu-si razele in ferestrele blocurilor si printre crengile copacilor. Ascultam melodiile preferate la casti, iar oamenii mi se pareau neimportanti. Eram cu gandul la Barba Neagra, la corabii si la vacanta care parca se tot indeparteaza.
In drumul meu, am trecut printr-o statie de autobus. In fata o batranica agitata cu cateva plase goale in mana. O vad ca se indreapta spre mine si ma intreaba ceva. Imi scot castile din urechi curioasa sa vad ce vrea. "Maica, ce autobuz tre sa iau pana la ocean?" Ma uit la ea sa vad daca glumeste. Ea se uita la mine intrebatoare. "Pai nici unul nu merge la ocean." Ma gandesc la vapor si la Barba Neagra, dar batranica nu parea sa glumeasca asa ca ma abtin de la comenarii. "Sigur nu merge nici unul? Ca asa mi-a zis o vecina ca de-aici iau autobusul pana la ocean si acolo gasesc legume mai ieftine". Dupa cateva momente imi pica fisa. "Aaaa! Vreti sa mergeti la Auchan?" "Pai eu ce-am zis maica?" ma intreaba femeia uitandu-se la mine cu o privire mustratoare.
M-am uitat dupa ea cu regret cum se urca in autobusul 25.
Of... De-ar fi fost posibil...
Sa urci pe autobus si sa cobori la ocean...
Trimis de Maya_C in 03.03.16 09:51:31
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Maya_C - Frumoasa intamplare! Totul e sa vrei!
Mai tii minte, cand eram copii si ne doream ceva tare-tare?
Eu asa fac si-acum: string ochii si-mi doresc tare-tare ceva. Foarte rar nu se-mplineste!
Cauta copilul din tine, spune-i ce doresti si... astepta!
Rog așteptați...
Și ochii, dar și gândurile, visele, sunt și ele oglinda sufletului! Frumoasă "oglindă" ai!
@Maya_C - "Ocean - Auchan": adorabil! Mulţumesc că mi-ai adus zâmbetul pe buze 
Of Maya cu filozofarile tale, eu oricand am chef de duca oriunde, insa deocamdata mai stam putin la coada sunt altii in fata mea (junimea). Mi-e dor de o plimbare asa pe vreme putin mai racoroasa in care sa cuprinzi cat poti vedea cu ochii, mi-e dor de verde si astept cu multa nerabdare prima masa luata in curte. La noi este un adevarat ritual prima masa luata in curte dupa trecera iernii. Vacante placute tuturor.
@Carmen Ion - zambetul il trimit inapoi... pe al meu 
@Maya_C - Drăguț! Bineînțeles că nu mi-am putut stăpâni un zâmbet. O mică nelămurire: autobuzul cu care poți merge la "ocean" poate fi și cu zbaturi?
Drumuri bune și excursii frumoase!
@Maya_C: Eu visam aventuri ca in "Ciresarii". In clasa a saptea, faceam parte dintr-o gasca de visatori cu care planuisem o expeditie in munti (nu stiam noi exact care, niste munti acolo, oricare...). Mama nici n-a vrut sa auda (ca si mamele celorlalti, evident), iar eu priveam pe fereastra pinul din gradina din fata blocului, si il tramsformam in imaginatia mea intr-o umbroasa padure de brazi!...
Iar tu, Zoazore, ai dreptate! Cand vrei, provoci orice: raze de soare, valuri de mare, calatorii! Tot copil fiind, imi amintesc de o zi de inceput de vacanta de iarna... din aceea, in care totul era minunat, lipsea un singur lucru: zapada. Eu si cu fratele meu ne-am concentrat... si ne-am concentrat... si chiar a inceput sa ninga!
@Maya_C - Mie mi se-ntampla sa visez si acum-visul nu-l poti controla.
"Cand eram si eu de-o schioapa, cel mai mare Columb si Magelan, /Strabateam deserturi pe camile, si oceane, pe o pluta de castan/Visam pamanturi indiene si herghelii de cai salbatici si elefanti/Castele cu haremuri pline si dueluri cu printi cu pantaloni bufanti/In vise mi-apareau adesea comorile lui Morgan, Barba Neagra sau Surcouf/Dar dimineata, ma trezeam aruncat peste bord. Pluff! /Si ma sculam buimacit de somn cu cucuie peste tot, de pe podea".
@mishu -
La noi în curte a început verdele de aproape o lună (nu mă refer la ghioceii care au apucat chiar și ultima zăpadă) și de atunci am prins câteva mese de prânz la soare, iar curtea noastră nu e așa departe de curtea voastră! Sigur că am purtat și ceva haine în plus.
@Maya_C - Exelent, mi-a placut si am ris cu pofta.
Dealtfel, am o fosta prietena domiciliata si ea in Cluj. Im dai voie sa-i transmit un salut pe aceasta cale!? ANGELA - SERVUS!
@Michaell - dacă prietena ta citeşte asta, îî dau o cafea 
@Maya_C - Cu toate ca imi iubesc familia, deci copilul si sotia, dealtfel si ea tot romanca, mie dor de fostii cunoscuti si de prietenii de odinioara. Cu Angela am petrecut o perioada scurta dar frumoasa (Sinaia, Predeal) in care inca eram tinar dar si naiv de tot... atit de naiv pe cit de ralist si pesimist am anjuns sa fiu in ziua de azi. Amintiri...
@Michaell - faptul că ai păstrat amintiri... n-are legatură cu familia. iubirile trecute au făcut din tine omul care eşti azi... poate au fost dezamăgiri care te-au împins înainte sau bucurii care ţi-au dat aripi in viaţa. au fost zbor... aterizări... şi de la capat. păcat ar fi să nu le păstrezi.
@Maya_C - Multumesc. Iti doresc toate cele bune, sanatate si mult noroc in viata.
@krisstinna - merci frumos. pupici înapoi. o să se transforme site-ul ăsta într-o dragoste maaare
@Maya_C: Păi, eu cred că este deja. Pentru mine, nu știu pentru alții!
Dor de duca
Cu totii suntem cuprinsi adeseori de dorul de duca/Si ce facem atrunci? Ne imbarcam pe-o iluzorie coaja de nuca/Infigem in mijlocul ei, o ramura exotica de palmier/Si-o pornim aiurea, asaaa, spre cele 4 zari/ Unde? Nu conteaza, incotro va dori vantul vagabond/Atunci, petru o vreme, vom deveni mai puternici decat James Bond/ Risipim fara regret tot ce-am economisit intr-un an/Simtim cum ne curge bucuria prin vene, suntem intr-al 9-lea cer/Iar dupa ce ne-am saturat de soare si nisip si-am cheltuit si ultimul ban/O luam iar de la capat, ne-ntorcem acasa, plini de sperante si visare/ Facandu-ne inca de pe drum, planuri pentru vacanta viitoare/Caci ce e viata, mai mult decat o plutitoare coaja de nuca/In simfonia unei mari mereu zbuciumate si fara de sfarsit/Caci ce e vacanta, mai mult decat o clipa de liniste caduca/ in zbuciumul inspumat al marii ce se pierde-n infinit?
(PS. - poezia am scris-o repede, nu stiu cum a iesit dar m-a dar m-a inspirat expresia "dorul de duca")
@dorgo - comentariile tale sunt întotdeauna ca o zi de vacanţa. big hug ca azi e cu iubire multa
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2023 16 decembrie 1989 — scris în 16.12.23 de Michi din BUCURESTI
- Dec.2023 Ce simțim și cum privim 1 Decembrie — scris în 01.12.23 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV]
- Oct.2023 IUBESC — și respect! — româna! În câte alte limbi te-ai mai putea „juca” astfel cu cuvintele? (urmează câteva exemple) — scris în 29.10.23 de Admin din TIMISOARA
- Sep.2023 Traficul rutier din România, încotro? — scris în 22.09.23 de AZE din SIBIU
- Aug.2023 Drum lin spre Cer, Costyy! — scris în 27.08.23 de alinafulg din OţELU ROşU [CS]
- Jul.2023 La „vânătoare” de flori prin România — scris în 23.07.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- May.2023 Bujorul – floare națională a României — scris în 28.05.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată