ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 14.09.2015
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Valladolid
ÎNSCRIS: 27.05.11
STATUS: CONSUL
DATE SEJUR
AUG-2015
DURATA: 9 zile
familie cu copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
[fb]
TIMP CITIRE: 17 MIN

Vacanță prin România mea frumoasă

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Să fie vreo patru ani când am început să mă gândesc la cât mi-aș dori un mini tur prin Românica noastră. E posibil ca un review cu aduceri aminte din vacanțele copilăriei și ale tinereții, petrecute acasă, scris spre sfârșitul primului meu an de AFA, să fi fost detonantul definitiv. M-au apucat nostalgiile, și faptul că de ani buni tot mă plimb prin alte părți m-a împins și mai tare. Circumstanțele erau cele care erau, prioritățile se schimbă și ele de la an la an, așa încât până în vara asta n-am reușit să-mi pun planul în aplicare. Niciodată nu e prea târziu, spune un proverb internațional, și părinții, deși unul cu ceva probleme de sănătate, sunt încă în putere, deci m-am pus pe treabă prin luna mai. Pe ei îi iau întotdeauna cu noi atunci când plecăm undeva de acasă, din Ro, pentru că mi se pare ridicol și de nefăcut să vin acasă și să plec fără ei. Prefer, deci, să mănânc din traistă, dar să fie și ei cu mine. Faptul că erau câteva locuri nevăzute de tatăl meu în tinerețea lui de șofer de tir a completat peisajul. Pentru cel mic, vacanța prin țară urma să fie o lecție continuă de istorie și geografie, iar pentru R. era... prima lui dată pe meleaguri mioritice.

Eu am trăit vacanța asta înca din luna mai, așa cum vă spuneam. Cam știam ce voiam să vedem (să văd de fapt, he, he), deci am pus pe hârtie planurile și am purces în a organiza voiajul, cu norocul ca... eu tăiam, eu spânzuram, ceilalți urmând să accepte din start ceea ce li se dădea la botul calului;). Când am notat locurile unde mi-ar fi plăcut să ajung, am verificat distanțele pe un site de la noi tip via michelin, ca să mă asigur oarecum că ceea ce-mi doream era factibil. Și imediat am dat CMR pe AFA. Tuturor celor care mi-ați sărit în ajutor vă mulțumesc din suflet, absolut toate sfaturile mi-au fost de folos. Inclusiv cele referitoare la cazare, astfel încât am făcut rezervările pe booking, cu anulare gratuită la toate mai puțin ultima. Am organizat totul pe zile, am mai șters, am mai adăugat, și planul a ieșit aproape șnur, fără modificări substanțiale, deci am avut o vacanță așa cum mi-am imaginat. Mă rog, dacă ar mai fi ținut câteva zile nu m-ar fi deranjat. Dimpotrivă.

Nu știu cât și cum voi putea detalia locurile pe care le-am văzut, și despre care, oricum, s-a scris atâta, dar acum vreau să încerc să va povestesc cum a fost acest mini-tur prin (mai ales) nordul țării noastre. Cred că cel mai simplu este pe zile. Îmi cer scuze de pe acum celor care așteaptă informații de natură mai practică, nu am luat notițe și cei care mă cunoașteți știți că nu sunt deloc pragmatică. Voi încerca, totuși, să vă răspund la posibilele întrebări legate de bilete de intrare, program de vizită, etc.

Ziua 1

Plecare din sudul Argeșului la 8:30 (propusesem ora opt fix, dar cu toții știm cum e atunci când mergi cu cățel, cu purcel...). Prima oprire a fost la Curtea de Argeș, unde nu mai fusesem din adolescență (sau copilărie?). Chiar îmi doream această revedere. Pe drum am scos din traistă legenda Meșterului Manole, era prima lecție pe care cel mic trebuia s-o asculte măcar. Nu cred că va uita vreodată (sau cel puțin eu așa sper;)) locul unde se presupune ca Manole a zidit-o pe Ana și nici fântâna țâșnită pe locul unde a sărit meșterul (și pe care, apropo, eu aș scoate-o mai bine în evidență). Cei bătrâni au rememorat, cei tineri au învățat și cei străinezi au învățat și ei.

Al doilea obiectiv al zilei: Transfăgărășanul și Cetatea Poienari. Sunt din Argeș și poate părea ciudat, dar la Poienari nu urcasem niciodată. Am lăsat mașina în parcarea de la poalele muntelui, pe părinți la o terasă, și ceilalți trei am purces la urcuș. Întrebasem eu pe @irinad cam cât am face până sus; bineînțeles că depinde de forma fizică a fiecăruia, dar și de timpul disponibil. Noi am urcat cele 1480 de trepte într-o jumătate de oră, mă rog, eu și R., pentru că fi-miu a ajuns sus cu zece minute înaintea noastră. Cei care ați fost, știți că se plătește exact înainte de a intra în cetate. Ei bine, ajungem noi acolo și ne întrebăm cum a trecut ăla mic. Ne spune că a intrat cu un grup, că el n-a știut că se plătește, iar noi, cetățeni cinstiți, c-așa ne stă bine, la întoarcere, îi explicăm omului de la bilete că trebuie să plătim biletul copilului. Omul zice Lăsați... , noi nu, și plătim cei doi lei, pentru care nu ni s-a mai dat bilet. Nu e important, doar că aștepți ca și ceilalți să fie ca tine. E drept, că nici noi nu am insistat. Acolo sus, la cetate, ne-a plăcut tare mult priveliștea, este superbă!! După ce mi-am făcut damblaua și ne-am pozat cu steagurile României și al Spaniei, băgate în ultimul moment în bagaj, am coborât în douăzeci de minute, iar spre sfârșit, picioarele cam bâțâiau;).

Pe Transfăgărășan nu mai fusesem de când eram mică, și nu sunt sigură dacă am fost și dincolo de Vidraru sau de Bâlea (ai mei nu au putut să-mi confirme/infirme acest lucru), așa încât abia așteptam. Am făcut o scurtă oprire și la barajul Vidraru, unde fusesem ultima dată prin anul două mii... Apoi încă două trei pe drum ca să ne îmbătăm cu frumusețea locurilor care-ți taie respirația. Sus, la Cabană, am oprit să luam o pâine, pe care am dat zece lei, spre revolta alor mei;). Îmi pare rău că nu am urcat la lac, dar era deja după amiază, nu mâncasem încă, și mai aveam ceva drum până la Sighișoara. Am luat prânzul acolo, pe munte, în apropierea unei turme de oi răsfirate pe pășuni și vegheate de ciobanul care, atunci când i-am oferit o felie de chec, m-a încântat cu dulcele grai ardelenesc: No, lăsați...

Am ajuns la Sighișoara spre seară, ne-am cazat la Pension Sighișoara, am lăsat vârsta a treia la odihnă si vârsta întâi cu tehnologiile fără de care nu concepe viața, iar vârsta a doua am purces în recunoaștere. O scurtă plimbare prin centrul orașului m-a determinat să-l declar orașul meu favorit;).

Ziua 2

După un mic dejun bogat pregătit în bucătăria dotată cu de toate, am încărcat bagajele, am parcat mașina mai aproape de centru și am purces la descoperirea acestei bijuterii (Sighișoara) pe care n-o mai văzusem niciodată. Chiar mi-ar plăcea să pot scrie o dată despre acest superb oraș, chit că s-au scris atâtea...

Ne-am continuat drumul spre nord, și m-au dezamăgit parcările de pe marginea drumului, foarte murdare și urât mirositoare... Însă frumusețea locurilor ne-au făcut să trecem peste cu ușurință.

Gazda noastră pentru următoarele trei nopți se afla în comuna Telciu, județul Bistrița Năsăud. Am trecut prin satele Rebreanu și Coșbuc, dar era mai târziu de cinci, așa că am tras nădejde să putem reveni cumva în zilele urmăroare. Casa familiei Vlașin este amplasată într-o zonă superbă, între munți frumoși cu pășuni verzi și proaspete tot timpul. Nefiind o pensiune propriu-zisă, dacă vreți cazare la particulari în zonă, dați-mi de știre și vă dau datele lor de contact. Am avut acces la bucătărie, la grătar (la disc mai bine zis), într-o seară ne-am și plimbat cu Cristina, soția lui Gelu, rămas la Madrid din considerente profesionale. Cei doi prichindei zglobii și frumoși ne-au încântat în prima zi, iar cu părinții lui Gelu, doi ardeleni muncitori si de nota zece, am stat în ultima seară la un pahar de vin. Se pregăteau să meargă a doua zi la slujba de Sfântă Mărie la Mănăstirea Moisei. De Gelu și Cristina Vlașin poate ați auzit, sau veți auzi, sunt un cuplu superb, el poet sensibil și excelent promotor al României pe meleaguri iberice, ea cu o voce de îngeriță. Le mulțumesc și pe această cale, ne-am simțit minunat la ei.

Ziua 3

Pentru această zi aveam programată plimbarea cu Mocănița. Cum am fi vrut să mergem după bilete cu o seară înainte, am schimbat programul celor două zile și-am plecat spre Săpânța. 106 km de la Telciu până la faimosul nostru cimitir, parcurși în... trei ore!!! Ne-a cam încurcat un pic planul zilei, am pierdut mult timp pe drum, dar asta este, este vacanță și ne adaptăm. R. făcea ochii cât cepele de fiecare dată când ditamai camionul depășea o căruță pe linie continuă, și în curbă pe deasupra;), și-mi cerea să fac poze, poze... Puterea lui de adaptare este, însă, și mai mare, așa că ne-am centrat pe frumusețea locurilor. Am fi oprit lângă fiecare căpiță de fân, lângă fiecare vale sau râu...

Înainte de cimitir, am făcut dreapta spre Săpânța-Peri și nu mi-a venit să cred că, în sfârșit, sunt în Maramureș. Cea mai înaltă biserică de lemn din Europa, neterminată încă, dar superbă, se descoperea în fața ochilor noștri, și al unui grup de argentinieni emigrați în Israel acum mulți ani.

De acolo am mers la cimitir. Căldură mare, mon cher, și biserica în renovare. Dar tot am citit o mulțime de poezii de pe crucile albastre. Pe fi-miu l-au impresionat poveștile celor mai mici, morți înecați de exemplu. A făcut și remarca (virgulă) că familiile își plâng morții în același loc unde turiștii se amuză de multe din textele de pe cruci.

De la tarabele din împrejurimi mi-aș fi cumpărat ii de toate culorile. Nu mi-am luat decât una din păcate;). O să mă dau mare cu ea la următorul congres de la școală.

Nu am oprit nici la Memorial în Sighet, nici la Muzeul Satului din apropiere. În drum spre Telciu mai era vreme de două mănăstiri: întâi complexul Bârsana, văzut pe o ploaie măruntă, care urma să ne însoțească aproape în fiecare după amiază din ziua aceea, și apoi biserica de la Ieud, destul de prost semnalizată odată ajunși în sat, dar care ne-a încântat.

În continuare am mers să luam bilete pentru Mocănița de a doua zi, la Vișeu de Sus. Îmi sugerase tata de dimineață să mergem întâi acolo, dar zorul să ajungem la Săpânța nu m-a lăsat să-l ascult. Așa încât atunci când am ajuns la Vișeu, nu mai erau bilete decât pentru ultima locomotivă, cea diesel, care pleca la 10:15. Asta este, ce să facem. O mămăliguță cu brânză la cină ne-a îndulcit seara;).

Ziua 4

Plimbarea cu Mocănița ne-a luat cam toată ziua. Frumos, domne, frumos de tot. Așteptând trenul, am întrebat un angajat pe ce parte să stăm ca să vedem bine. Omul mi-a zis pe drepta. Nu știu care e dreapta lui, dar a fost exact invers. Noroc ca Alinuța a fugit sa ocupe locuri în singurul vagon neacoperit (mare avantaj la dus, vreme superbă și peisaje de excepție; mare dezavantaj la întors, când ne-a plouat tot drumul, ba și cu boabe mari de grindină;)), și am avut locuri și pe stânga și pe dreapta.

Ne-am întors pe la patru după amiaza, și în drum spre Telciu ne-am mai abătut pe la Mănăstirea Moisei, unde era slujbă de hram, și lume puhoi. Păcat că ploua, așa că numai eu și R. ne-am dat jos din mașină și am intrat un pic. Am văzut și ceva tineret îmbrăcat în costume populare, după care eu mor. A doua zi cam asta era ideea, să mergem la o slujbă, mai ales pentru spectacolul defilării straielor populare din zonă.

Ziua 5

Până la urmă am renunțat la idee, faptul ca am stat la Telciu ne-ar fi întors din drum din nou, pentru că in ziua respectivă urma să trecem munții în frumoasa Bucovină. Lăsăm Cascada Cailor pe data viitoare, și așa tata n-ar fi putut merge, mai vedem un costum două pe drum, din mașină, trecem de comuna Coșbuc fără să vedem casa scriitorului (n-am văzut-o la propriu, anumite obiective ar trebui să fie mai bine semnalizate), dar oprim la casa lui Rebreanu, unde un domn cu o voce rară și apăsată ne-a dat explicații interesante. Am plătit la sfârșitul vizitei, am cumpărat două cărți, domnul ne-a pus ștampila cu casa memorială, ba i-a și semnat una celui mic. Nu am găsit pe nicăieri o traducere în spaniolă a capodoperei lui, tare mi-ar plăcea să pot lucra cândva această carte...

O scurtă abatere pe la Colibița, multe costume populare, nu numai românești, la un festival internațional de folclor, și trecere în Bucovina pe la Tihuța. Superbe plaiuri, câteva case tradiționale cu arhitectura frumoasă... Și ajungem în Gura Humorului, unde urma să dormim două nopți. Cum am ajuns destul de devreme, în loc să mergem direct la pensiune, am făcut la dreapta spre Voroneț, care oricum era pe lista noastră. Câtă emoție... Anecdota cu fustele pe care băieții a trebuit să le poarte în incinta lăcașului ne-o vom aminti toată viața, mai ales tentativele (cam nereușite) ale celui mic a de nu râde...

Lăsăm apoi părinții la Casa Maria și ieșim în recunoaștere.

Era sâmbătă seară și R. mă întreabă dacă am luat în calcul faptul ca lunea casele memoriale sunt închise. Pentru că aveam pe listă pentru luni casa de la Humulești. Mă uit repede pe net, văd că așa e, și schimb un pic planul pentru a doua zi.

Ziua 6

... Care zi a fost cea mai completă și obositoare. Atât de completă că nici să mâncăm n-am oprit (adică am supraviețuit cu covrigei, cornuri și alte de-astea), iar seara am tăbărât cu toții pe câte două-trei feluri de mâncare. Am făcut în plus kilometrii de la Gura Humorului până la Humulești, și degeaba, pentru că fata de la intrare ne-a zis că oficial lunea închid, dar atât ei cât și Cetatea Neamțului deschid și lunea, pentru că lumea se plângea că și așa e scurt timpul. Deci: prima vizită a fost la Casa lu’ Nică a lu’ Ștefan a Petri. Din nou mari emoții. Poze multe, mai ales la muzeul de lângă, cu toate personajele poveștilor lui Creangă, pe care cel mic și le-a adus aminte una câte una...

Cum am primit asigurarea că Cetatea Neamțului este deschisă și lunea, adică a doua zi, am urcat iar spre bijuteriile Bucovinei. Am adăugat pe listă Mănăstirea Dragomirna, prima vizitată în ziua respectivă, la sfatul prietenei mele Felicia. Nu am regretat, dar, probabil unde dorința de a le vedea pe toate celelalte era atât de mare, a fost cea care m-a impresionat cel mai puțin.

De aici am urcat la Putna, unde nu-mi încăpeam în piele gândindu-mă la câtă istorie calc... Apoi au urmat Sucevița, unde la intrare era sicriul unei călugărițe, acoperit, și noi făceam pariuri o fi cineva mort, n-o fi..., drumul superb spre Moldovița, care mi-a plăcut cel mai mult împreună cu Mănăstirea Gura Humorului, vizitată la ultima oră, adică în jur de șapte seara. La ultimele două nu am plătit intrare, nu era nimeni la casă, și una din călugărițe ne-a zis să trecem. Frumoasă zi, frumoase locuri, și minunate lăcașe...

Ziua 7

Bagajele în mașină din nou și plecare spre sud, nu înainte de a reveni la Voroneț, pentru că acolo sunt cele mai multe tarabe cu suveniruri și de toate. După ce am rezolvat problema, primul obiectiv al zilei a fost Cetatea Neamțului, care ne-a plăcut tare mult. Am mâncat pe o bancă în parcul de lângă parcare și am vizitat încă trei mănăstiri: a Neamțului (am rămas impresionați la vederea, în muzeu, a coroanei și spadei lui Ștefan), Agapia (unde mama a zis imediat cum a intrat că e raiul pe pământ, datorită florilor...) și Văratec (care se restaura la momentul respectiv, deci nu am putut intra în biserică).

Mai erau o grămadă de mănăstiri în zonă, și rezervația de zimbri, dar timpul se terminase. O furtună ne-a însoțit până la Pensiunea Ambiance, la ieșire din Piatra Neamț, unde ne-am cazat și petrecut ultima noapte din nordul țării.

Ziua 8

Plecare dis de dimineață, cu tata cam speriat de codurile galbene, portocalii și de alte culori; am pornit spre sud, cu trecere și două scurte opriri pe Cheile Bicazului, superbe, și unde mi-ar fi plăcut să fi stat mai mult. Nici vremea nu era grozavă, așa că ușor ușor am trecut de Lacul Roșu, Gheorgheni, Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Brașov... Destinația finală pe ziua aceea era Valea Doftanei, așa că m-am emoționat și pe Valea Prahovei, unde nu mai fusesem din liceu. Scurtă oprire în Sinaia, la Peleș, pe care însă nu am ajuns la timp să-l putem vizita, și seară petrecută în familie, la unchii mei pe care nu-i mai văzusem de ani de zile. Păcat de vremea a fost ploioasă și gri, pentru că zona e superbă. Nu ne-am putut plimba deloc, dar oricum, oboseala își cam spunea cuvântul, o să revenim noi...

Ziua 9

Scurt popas neturistic în Ploiești, întâlnire cu verii mei primari, și direcția casă, pe ruta Târgoviște, Găești, Pitești.

În loc de concluzii

Biserici, mănăstiri, case memoriale, peisaje dumnezeiești... A fost o vacanță frumoasă. Parcă mi-am luat o piatră de pe inimă. E greu de explicat (sau de înțeles), dar, dincolo de dorința de a vizita locuri noi, pe care o am oriunde în lume, era un fel de datorie morală (a nu se citi naționalism miorlăit și tras de coadă;)). Cunosc Spania mai bine ca România, și nu se putea... Ani de zile răspundeam spaniolilor pe diverse forumuri, îndemnându-i și zicându-le: “mergeți în Maramureș, mergeți în Bucovina”, fără ca eu să cunosc aceste locuri. Uite că am ajuns și acolo. Mulțumesc lui Dumnezeu că în sfârșit am reușit. Am avut o vacanță de aproape trei luni;), care a început în mai, odata cu notarea obiectivelor pe o coală de hârtie, calcularea distanțelor și rezervarea cazărilor. Șoferul spaniol s-a descurcat de minune, degeaba m-am pus eu rezervă pe contractul de rent a car. Apropo, firma Cronos (dacă am voie să le scriu numele, dacă nu ștergeți, webmaster) a fost perfectă; băieții profesionali, punctuali, Loganul, deși cu mulți km și cam ciufulit, a fost pe motorină (deci am consumat mult mai puțin) și a mers fără probleme, iar prețul excelent. Recomand, că tot veni vorba.

Sunt și mai bucuroasă pentru ai mei (că tot a adus vorba doamna Violeta de curând), pentru că eu poate o să mai revăd acele locuri, ei însă - nu se știe... Tata nu a vizitat tot, atunci când erau scări sau distanță mai lungă de mers pe jos, rămânea la mașină sau la o terasă; dar tot e bucuros tare că s-a plimbat prin țară. Mama, în schimb, s-a ținut după noi cam peste tot (nu a urcat în Turnul cu ceas din Sighișoara și la Poienari, în rest a văzut absolut tot, mă simt extraordinar de mândră de ea). Sunt bucuroasă pentru cel mic, chiar dacă l-am zăpăcit cu atâtea biserici și mănăstiri, și mai ales atâtea nume și povești. La fel și pentru R., care, dincolo de micile detalii mai neplăcute legate de drumuri, etc., a descoperit o țară de contraste cu multe frumuseți.

Cât despre mine... mie taare mi-ar plăcea să pot descoperi sau revedea câte ceva în fiecare vară... acasă. Poate nu așa intensiv, pentru că la țară nu am stat decât trei zile, și mi-a fost dor de relaxul din fiecare vară. Dar am avut o vacanță minunată, pe care v-o doresc și dumneavoastră tuturor.

P. S. Webmaster, verificați, vă rog, dacă am pus bine reviewul, și atașați și o melodie cu... România;). Mulțumesc.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de alinaro in 14.09.15 14:18:22
Validat / Publicat: 14.09.15 17:23:44
VIZUALIZĂRI: 1974INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în PRIN şi PENTRU ROMÂNIA.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
32 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (alinaro); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P12 Lacul Colibita.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 76000 PMA (din 60 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol

32 ecouri scrise, până acum

webmasterX [14.09.15 15:06:53] »

@alinaro - Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

Dan&Ema [14.09.15 18:05:58] »

Sunt convins ca aceasta tura mult ravnita, documentata si pregatita in Romanica ta drags are o incarcatura speciala. O tura faina, incarcata, variata. Felicitari!

gettyy [14.09.15 18:06:02] »

@alinaro:

Foarte emoționant... până la lacrimi... !!!

Nicăieri nu-i ca ACASĂ... aşa-i?

Şi fiica mea locuieşte într-o altă țară... aşa că... am înteles foarte multe citind reviewul tău.

Ai făcut o excursie foarte frumoasă şi-ți doresc să poți veni măcar o dată pe an şi să vezi câte un colțişor din țara noastră dragă şi atât de frumoasă!

Vacanțe minunate!

Felicitări pentru review!

violetacurpan [14.09.15 18:18:01] »

Am nimerit superbonusul!!!

Felicitari pentru review!

alinaro [14.09.15 18:22:32] »

@Dan&Ema - Ai mare dreptate. Încă am gândul la pășunile mereu verzi, la bijuteriile monahale din nordul țării și la tot ce am vizitat în zilele alea. Sper să pot repeta o astfel de vacanță, în altă zonă, evident, nu peste mult timp.

Mulțumesc frumos!

alinaro [14.09.15 18:30:01] »

@gettyy - Și eu îmi doresc tare mult asta. Nu am chef mereu de plimbări, pentru că odihna de la țară mie îmi încarcă bateriile într-un mod excepțional, însă chiar aveam chef să retrăiesc emoțiile primelor mele călătorii prin țară, și mai ales să ajung în locuri unde mulți turiști din afara țării au ajuns înaintea mea.

Și da... date fiind circumstanțele, sunt convinsă că ați citit mult printre rânduri.

Vă mulțumesc pentru rândurile emoționante și vă doresc și eu, la rândul meu, vacanțe minunate. Dacă vreodată ajung prin dulcele târg al Ieșilor, o să vă urmez toate sfaturile.

alinaro [14.09.15 18:32:25] »

@violetacurpan - Mă bucur că v-a plăcut, vă mulțumesc.

mariana.olaru CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [14.09.15 18:48:23] »

Alina, tot respectul pentru tot ceea ce ai scris cu o vivacitate și o putere de expresie rar întâlnite! Dar acest review, a fost cireașa de pe tort! Iar eu am degustat-o cu nostalgie, revăzând cu ochii minții fiecare locșor despre care ne-ai povestit și pe unde am călcat și eu cândva. Și pentru că fiecare pas a fost înmiresmat în parfumul dragostei de țară, cred că meriți aplauzele noastre, căci ești unul dintre acei români care prin voia sorții își trăiesc viața departe de meleagurile natale, dar nu-și uită rădăcinile și nici nu se rușinează cu imperfecțiunile acestui neam. Deși ai avut din plin vreme urâtă, deși ai fost obligată să reconstruiești pe ici, pe colo programul de vizitare, deși ai străbătut în 10 zile un traseu tocmai bun de rânduit în trei-patru concedii, în final ai reușit să-ți menții entuziasmul de la început și să spui : A fost o vacanță frumoasă!

Și dacă această concluzie nu e numai a ta, ci și a părinților tăi, a soțului și a fiului tău, atunci sunt sigură că vei găsi timp și pentru vizitarea vestului și estului țării, căci în multe privințe nu sunt cu nimic mai prejos decât Maramureșul și Bucovina.

Îți doresc să poți veni cât mai des în țară și să nu-l lași pe cel mic să uite că aici sunt bunicii lui dinspre mamă!

traian.leuca † CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [14.09.15 18:52:30] »

@alinaro - Spre rușinea mea, încă nu am ajuns în Valea Doftanei (deși se află la ”doi pași”).

Sper ca sâmbătă, cu ocazia Festivalului Cașcavelei, să nu mai ratez.

Nici o poză cu Ploieștiul?

Felicitări pentru review!

msnd [14.09.15 19:10:50] »

@alinaro -

Nu. Nu se poate! Un asemenea articol nu poate fi apreciat numai cu un singur vot. Fiecare din noi ar trebui să avem dreptul la multe, multe voturi. Felicitări, și mă bucur de realizările excursiei.

Acum, s-ar putea să fiu și subiectiv. Cred că este prima dată când pe acest sait este menționat și locul meu de naștere, pe care nu l-am mai văzut de aproape 66 de ani, și pe care, în fiecare an, îmi doresc să îl vizitez. Până acum nu am reușit, dar cred că acest articol mă va împinge încă odată de la spate. Când voi reuși acest lucru, sigur voi cere detalii, chiar dacă este curios să le obțin din alt colț al Europei, despre posibilitățile de cazare în com. Telciu.

danamandache [14.09.15 21:48:20] »

M- ai emoționat pana la lacrimi, draga mea Alinita! O familie, trei generații într-o vacanța de suflet.

Acum câteva zile, niște rude de-ale mele, plecate din tara de câțiva ani, au revenit acasă. Baietelul lor nu cunoaște limba româna, se uita la bunicasa ca la un extraterestru, iar mie nu îmi vine sa cred asa ceva.

In insula Ios, am întâlnit o tânara românca casatorita cu un albanez. Ea vorbeste cu fetița ei doar romaneste, iar sotul ei doar albaneza. Mi - a spus ca nu concepe ca pruncii ei sa nu cunoască limba româna. Am apreciat- o asa cum te apreciez si pe tine, femei puternice, adevărate românce!

Primește, te rog, o calda imbratisare din partea mea!

tata123 🔱 [14.09.15 22:03:57] »

@alinaro - Un periplu interesant prin România carpatică. Mă bucur că ați reușit să treceți prin aproape toate punctele propuse în planul stabilit cu luni înainte. Călătoria ta, alături de părinți, soț și fiu, este un exemplu de respect, bună creștere și iubire față de țara natală. Cu siguranță a fost un moment frumos și o dovadă de recunoștință acordată părinților, o lecție de cultură românească pentru fiu și o promovare „îndesată” a frumuseților României oferită soțului „străinez”.

Felicitări și la cât mai multe astfel de călătorii pe meleaguri românești! Așteptăm impresii mai amănunțite din locurile ce v-au impresionat.

Michi [14.09.15 22:54:25] »

@alinaro˝M-au apucat nostalgiile, și faptul că de ani buni tot mă plimb prin alte părți m-a împins și mai tare. ˝

Fără să locuiesc în altă parte în ultimii 25 de ani am scris numai despre afară până ce acum vreo doi-trei ani am început să trăiesc un sentiment de vinovăţie, a început o nostalgie a României pe care o văzusem an de an de tânără adolescentă şi până la revoluţie. Astfel am început excursiile în România şi poate că asezonat cu ceva patriotism local şi conservatorism bătrânesc, încântarea mea e deplină. Am ajuns ca jumătate din reviewuri să fie din ţară, jumătate din alte locuri. Alinaro, felicitări pentru că nu te-ai rupt de rădăcni dar şi pe linia cealălaltă perseverează în talentul pe care-l ai. Ai să reuşeşti.Excursia făcută de tine în nord, noi am făcut-o acum doi ani plecând Bucureşti- Piatra- Iasi- Suceava- trecere spre Borşs- Siget- Sapânţa., Lăpuş, Cuj , Alba, ...da şi Sighişoara şi Alba Carolina. Frumos, pe bune sunt mândră.

alinaro [15.09.15 10:02:02] »

@mariana. olaru - Bună dimineața. Așa da, așa se începe o zi minunată, chiar dacă vremea nu spune același lucru afară. Dvs. m-ați emoționat pe mine, emoțiile astea îmi zbârlesc pielea și-mi afișează un zâmbet pe tot chipul, drept pentru care vă mulțumesc. Chiar a fost o vacanță frumoasă, și gândul de dinainte de plecare, de a privi în stânga și-n dreapta pe o șosea de munte cu muzică românească în surdină (R. s-a ocupat de pregătirea unor cd-uri înainte de vacanță, și e deja expert în Phoenix, Dan Spătaru, dar mai ales în Maria Tănase și Maria Lătărețu), nu mă părăsește nici acum din fericire. Cu siguranță vom încerca să ne facem timp și să economisim bani și pentru alte zone, mai ales ca tot el, atunci când i-am zis că la anul mai stăm și pe acasă, mi-a răspuns: Ei, mici excursii tot putem face prin alte zone. Punct ochit, punct lovit.

Vă mulțumesc din suflet pentru frumosul ecou și vă salut cu drag.

alinaro [15.09.15 10:08:34] »

@traian. leuca - Păi o cașcavelă de la festival cu siguranță o să ajungă și la mine de sărbători. Unchii mei vor spune prezent, iar tata a "comandat" deja una, mai ales că mai avem doar un pic din cea pe care am adus-o. Zona este superbă, era a doua oară când ajungeam acolo, prima fiind prin decembrie 2006. Păcat că a plouat și a fost frig, nu ne-am putut plimba. Motiv să ne întoarcem.

Cât despre poză cu Ploieștiul..., așa cum spuneam, scurta oprire nu a avut scop turistic. Ba mai mult, verii mei locuind în Cartierul de Vest, de pe DN 1 nici n-a fost nevoie să intrăm prin centru, cartierul aflându-se exact în marginea aceea. Apoi spre Târgoviște am ieșit imediat. Data viitoare poate reușim o oprire mai serioasă, în care să ne și putem plimba un pic.

Vă mulțumesc pentru ecou și aștept povestea de la Festivalul Cașcavelei!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
alinaro [15.09.15 10:28:26] »

@msnd - Sunteți din Telciu?? Superbe locuri!! Comună mare, cu case frumoase, așezate pe pășuni verzi, între munți frumoși… Chiar mă gândeam… Rebreanu e născut în zonă, tatăl acestuia a fost coleg de clasă cu Coșbuc, care și el tot de pe acolo e… Prietenul nostru, de care sunt sigură că va fi un nume din ce în ce mai cunoscut, este din Telciu. Pe lângă frumusețile naturii, Dumnezeu a înzestrat zona cu frumuseți sufletești și oameni cu haruri deosebite.

Vă doresc să ajungeți acolo cât de curând și bineînțeles că vă stau la dispoziție cu date de contact pentru cazare dacă doriți. Nea Ion e un bistrițean trecut de șaptezeci de ani, sprinten și harnic ca un flăcău, cu vorbă blajină și întotdeauna dispus să ajute.

Mulțumesc pentru ecou, vă doresc o zi frumoasă!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
alinaro [15.09.15 12:13:37] »

@danamandache - Mulțumesc mult de tot, Dana. Bine ai spus, chiar a fost o vacanță... de suflet.

Cât despre celălalt comentariu, nici eu nu concep ca (virgulă) copiii mei să nu vorbească limba bunicilor materni. Nu-mi înțeleg prietena din Londra a cărei fetiță nu înțelege (să nu mai zic de vorbit) româna, și i-am zis vara asta că nu e târziu, că fetița are vreo cinci șase ani și încă se poate. Nu voi uita niciodată vorba unei profesoare dragi mie, care ne spunea că a vorbi o limbă în plus, înseamnă să fii om încă o dată. Chiar și numai pentru asta se merită efortul.

Te îmbrățișez și eu cu mult drag și-ți mulțumesc pentru rândurile calde pe care mi le scrii de fiecare dată.

alinaro [15.09.15 13:40:26] »

@tata123 - Ai fost unul din cei care mi-au sugerat locuri de pus pe listă, ba chiar și necesitatea unei nopți în plus, adăugată în cele din urmă la traseul inițial. Așadar îți mulțumesc din suflet pentru timpul dedicat la vremea respectivă unor răspunsuri detaliate și cu multe sfaturi potrivite, deși, după cum era de așteptat, nu am putut ține cont de toate.

Da, vacanța, așa cum bine spui, a fost un mix de tot ce ai creionat mai sus. Ideea asta era, poate într-o bună zi voi avea șansa să mă întorc și să vizitez mai pe îndelete.

Îmi doresc să pot reveni cu impresii mai amănunțite despre (măcar) o parte din locurile vizitate, pentru că astfel mai trăiesc o dată vacanța.

Mulțumesc încă o dată și vacanțe frumoase și vouă.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
alinaro [15.09.15 13:48:33] »

@Michi - Excursia dvs. de acum doi ani am luat-o la puricat chiar dacă a fost invers organizată (ca și zone în ordinea vizitării). Și, cum vă spuneam și ieri, le pun pe listă și celelalte, pentru că sunt atâtea de văzut.

În ceea ce privește sentimentele, știu că au fost aceleași și că înțelegeți mare parte din ce a stat la baza acestei vacanțe.

Eu sunt mândră de oameni ca dvs. și cu riscul de a repeta nu mai știu pentru a câta oară, vă zic că... atunci când o să fiu mare, vreau să fiu ca dvs...

Vă îmbrățișez cu drag.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
calatorul [15.09.15 20:17:51] »

Frumos scris si convingatorl DA, tara e frumoasa si merita vazuta, lucru pe care eu am reusit sa/l fac in decursul timpului, acum incerc sa imi plimb si copilele sa o vada si ele cat mai bine. Doar ca intre timp am inceput vacantele prin strainataturi si nu ne putem dezvata, ca ani de zile am stat inchisi aici. Daca am avea drumuri ceva mai bune am reusi sa vedem mai multe si mai repede, deocamdata rabdare, fara tutun. Drumuri bune si vacante frumoase. Si spre satisfactia mea, votul 50

alinaro [16.09.15 09:55:04] »

@calatorul50 - Da, în legătură cu drumurile aveți dreptate dvs. și avem dreptate cu toții, dar... situația este cea care este. Eu nu mă stresez prea tare, dat fiind faptul că în timpul anului locuiesc într-o țară cu o infrastructură de invidiat. Dimpotrivă, pe alocuri chiar mă amuză și mă întoarce la origini, pentru că... face parte din peisajul Românicii noastre. Vara asta, în periplul nostru, de fiecare dată când R. vedea un camion depășind o căruță pe linie continuă, de multe ori și-n curbă (e drept că pe un drum județean, cu 20 km/oră), sărea ca ars "Fă poză, fă poză", și ne amuzam copios. Nu se întâmpla același lucru și atunci când depășirea era mai periculoasă. Dar asta este. Cu drumuri mai bune sau mai rele, eu îmi doresc să mă mai plimb și prin țara mea.

Vă mulțumesc frumos!

calatorul [16.09.15 10:46:16] »

@alinaro - Multumesc pentru raspuns, aveti dreptate, caci eu nu ma plang de drumurile judetene, pe unde chiar mergem la pas, sa admiram locurile, peisajele, lucrurilie care ne ies in cale. Mai greu e pana ajung in zonele pe care vreau sa le vizitez, drumul pana acolo e lung nu ca distanta ci mai mult ca timp. Dar mie imi place sa calatoresc, insa, de exemplu, stand in Bucuresti, am renuntat sa mai merg pe Valea Prahovei dupa ce acum 3/4 ani am facut de la Predeal pana in Bucuresti 8 opt ore pe sosea, ceea ce mi s/a parut inacceptabil. Imi caut alte locuri si destinatii, dar ofertele din zona le/am epuizat, iar pana in Bucovina si Maramures faci o zi pe sosea. Cum spuneam, rabdare si ce/o mai fi. Succes, drumuri bune si vacante frumoase.

alinaro [16.09.15 10:51:35] »

@calatorul50 - Și pe noi ne-au exasperat cei 106 km parcurși în trei ore de la Telciu la Săpânța, ne-au luat din timp, dar asta e, ce era să facem. Nu ne-au crescut încă aripi să putem zbura.

Multă răbdare, țara e frumoasă și merită efortul din când în când.

Vacanțe frumoase și dvs. !

vega06 [16.09.15 11:27:18] »

@alinaro -

Felicitari pentru acest review exceptional.

Inca din titlu – “ Vacanță prin România mea frumoasă ”, se vede dragostea ta fata de tara pe care n-ai uitat-o dupa atata timp petrecut printre straini. Cuvintele Romania mea frumoasa, mie unuia imi spun multe despre dorul acum poate alinat pentru un timp si emotiile traite de tine aici.

Vreau sa cred si sper ca intotdeauna “Romania mea” sa fie peste “Spania mea” si tara natala peste tara de adoptie, iar tu sa reusesti pe cat posibil sa-ti faci aici cat mai multe vacante si sa poti zice asa cum zicea Toparceanu, “ Locuinta mea de vara, e la tara “, in cazul tau in tara

Felicitari inca o data.

alinaro [16.09.15 11:58:59] »

@vega06 - Mulțumesc frumos, dragă Vega. Știu că nu se supără nimeni fiindcă folosesc și Afa pentru a-mi alina (cu accent pe ultimul a ) dorul, ba scriind, ba citind, ba comentând...

Cu ultimul paragraf... ai dreptate, dar nu pot evita acest lucru, nu am remediu. Iubesc mult de tot Spania, dau Cezarului ce-i al Cezarului. Dar uite, mai acum câteva zile, șeful meu îmi zice: Încă un campionat în care trebuie să ții cu Spania (se referea la fotbal, la europeanul de anul viitor), România n-o să joace, ce să-i faci? Bineînțeles că țin cu Spania, dar asta pentru că nu joacă ai noștri. Atunci, orice-ar fi, nu aș putea să țin cu ei. A fost un meci amical acum ani buni, jucat în Sevilla dacă nu mă înșel, prin sud oricum, și a câștigat, surprinzător sau nu, România, iar eu zbieram cât puteam în fața televizorului. Acum alți câțiva ani a jucat echipa de volei din Constanța cu cea din Valladolid, am fost și noi când am aflat, și n-am putut să ținem cu Valladolidul. Prin 2001 m-am dus la Valladolid-Betis, pe vremea aia juca Filipescu la Betis. L-am strigat din toți boșogii, eram înconjurată de vallisoletani care zâmbeau îngăduitor.

Mai complicată treaba la fi-miu, sufletul lui e și mai împărțit. La meciul respectiv ținea cu Spania, dar când România a băgat gol, a început să danseze și să se bucure nevoie mare. Putem, deci, fi și de colo și de colo, iar eu îl îndemn să fie așa. Peace and flower, ți-aduci aminte?

Pe de altă parte, într-o vreme când mulți cunoscuți români de aici își cer pașapoarte spaniole, ... eu încă rezist. Mi s-ar părea ridicol să arăt la vama noastră pașaport spaniol când mă cheamă cum mă cheamă. Cu tot respectul pentru cei care fac acest lucru și pentru ce va fi pe viitor (că nu se știe niciodată). Fiecare cu damblaua lui.

calatorul [16.09.15 15:20:38] »

@alinaro - Frumos gandit si bine spus, felicitari inca odata.

vega06 [17.09.15 10:50:04] »

@alinaro -

Si pentru ca ai facut un ecou mai lung ca multe review-uri postate in ultima vreme, vin si eu cu al doilea

Mulțumesc frumos, dragă Vega. Știu că nu se supără nimeni fiindcă folosesc și Afa pentru a-mi alina (cu accent pe ultimul a) dorul, ba scriind, ba citind, ba comentând...

Pai de ce s-ar supara cineva draga Alina (cu accent pe primul i) ? A-ti alina (cu accent pe ultimul a ) dorul de tara prin orice mijloc ai la indemana, e un lucru bun zic eu

Peace and flower, ți-aduci aminte ?

Cum sa nu-mi aduc aminte ? Tenerife la review-ul meu “Candelaria, un mic orasel omis din traseele turistice. ” Cel mai frumos sir de ecouri din toate postarile mele . Iata replicile :

Eu -

Oau! Alinaro, “Peace and flower” . Sloganul non-violentei promovat de miscarea Hippies “Flower Power” din anii ’70. Total de acord. Fara violenta.

Tu -

Uite ca-mi place si mesajul asta (...) Cat despre "Peace and flower" eu il pusesem la paragrafu' cu toleranta, pace si iubire, nu ca si concluzie la ecourile noastre de aici.

Eu -

Am vazut si am inteles in ce context ai folosit sloganul "Peace and flower", da’ eu l-am deturnat si l-am folosit cum imi convenea mie . Tehnicã de supravietuire .

Tu -

Imi plac tehnicile de supravietuire

Am dat acest sir de ecouri ca sa nu fie lume-n ceata si sa stie despre ce vorbim noi aici

Si revenind la review-ul tau de acum “Vacanță prin România mea frumoasă”, spui :

Mai complicată treaba la fi-miu, sufletul lui e și mai împărțit. La meciul respectiv ținea cu Spania, dar când România a băgat gol, a început să danseze și să se bucure nevoie mare. Putem, deci, fi și de colo și de colo, iar eu îl îndemn să fie așa.

Si ca un apropo la schimbul de replici din Candelaria pe care l-am prezentat mai sus, eu unul vad afirmatia ta din acest ecou tot ca pe o tehnica de supravietuire pana la urma. Stiinta de a imbina si de a contrabalansa inteligent doua iubiri. Dragostea fata de tara natala si cea de adoptie.

Bravo tie ca-i reusit sa-ti faci baiatul crescut departe de tara, sa nu iubeasca doar Spania si sa se indeparteze asa cum era foarte posibil de Romania. Iti trebuie mult tact pentru a echilibra situatia asta

Asadar ai de la mine Peace and flower, ca le meriti pe ambele si pe amandoua

myty77 [19.09.15 16:43:42] »

Încă odată drumurile ni s-au intersectat. Dacă anul trecut am ales destinația de vacanța după ce am citit impresiile scrise de tine (Galicia), anul acesta am vizitat și eu o parte din destinațiile pe care le-ai vizitat: mănăstirea Voroneț, Cheile Bicazului, lacul Roșu, Transfăgărășanul. În plus ai trecut și prin localitatea mea de baștină, prima prin care ai trecut când ai pășit în Bucovina. Mi-a făcut o deosebită plăcere să citesc aceste impresii. Avem o țară frumoasă.

webmasterX [19.09.15 16:48:34] »

@myty77 -

Dacă anul trecut am ales destinația de vacanța după ce am citit impresiile scrise de tine (Galicia), anul acesta am vizitat și eu o parte din destinațiile pe care le-ai vizitat: mănăstirea Voroneț, Cheile Bicazului, lacul Roșu, Transfăgărășanul.

ne-am bucura să putem citi impresiile tale de acolo scrise ca articol (review) nou.

Procedând astfel, ai avea ocazia ca prin notele şi evaluările proprii să contribui la o medie mai reprezentativă a acestei destinaţii.

[În plus, dacă vreodată vei solicita informaţii aici, pe sait, cei care îţi vor răspunde o vor putea face cât mai adecvat "profilului" tău turistic (funcţie de locurile în care ai fost, unde ţi-a plăcut şi unde nu, din ce motive etc)]

Poţi folosi linkul SCRIE IMPRESII (se deschide într-o fereastră nouă).

NB: linkul SCRIE IMPRESII poate fi găsit şi în pagina 1 a saitului.

myty77 [19.09.15 22:58:35] »

@webmasterX: am încercat anul trecut să scriu un articol, dar nu mi-a ieșit nimic. Talentul la scris îmi lipsește cu desăvârșire. Alinaro a fost cea care a încercat să mă convingă să scriu.

alinaro [21.09.15 10:09:52] »

@myty77 - Mă bucur să aud asta, deși anul acesta se pare că nu ne-am inspirat unul de la altul. De unde ești, deci?

Dacă s-a mai nimerit și data aproximativă, ar fi culmea... Noi AmFostPe-Acolo între 11 și 19 august.

Poate ne mai intersectăm, și poate faci abstracție de... lipsa talentului la scris și ne povestești câte ceva.

Numai bine.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
myty77 [22.09.15 23:54:15] »

@alinaro: Sunt din Poiana Stampei, prima localitate din județul Suceava, la 10 km din pasul Tihuța, deci ați trecut prin fața casei.

Eu am fost în perioada 25-26 August pe traseul Vatra Dornei - Cheile Bicazului -Gheorghieni - Brașov - Bran - Câmpulung Muscel - Transfăgărășan - Sibiu - Bistrița.

A fost o excursie de două zile, în care am admirat doar peisajul pe unde am trecut. A fost mai mult o recunoaștere a locurilor. Cu altă ocazie o să le iau mai pe îndelete. Acum doar atât mi-a permis timpul.

În altă zi, cred că în 17 August am vizitat Mânăstirea Voroneț, dar despre asta sper să vă pot povesti într-un reviev (dar nu promit.).

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
11 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
alinaro, calatorul, Dan&Ema, danamandache, gettyy, mariana.olaru, Michi, msnd, myty77, tata123 🔱, violetacurpan
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2023 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.09725689888 sec
ecranul dvs: 1 x 1