Cu trenul prin Romania – spre Ploiești și retur

TIPĂREȘTE

Călătoriile cu trenul nu mai sunt atât de gustate de turiști, mai cu seamă din cauza infrastructurii feroviare, a condițiilor de călătorie și a orarului de circulație. Ultima dată am utilizat serviciile companiei CFR în anul 2021 atunci când am mers spre Constanța cu cel mai rapid tren pe acea rută – Tomis Expres, garnitură care în fix 2 ore a fost la Constanța (vezi impresii).

Treburi musai de rezolvat m-au purtat spre orașul Ploiești, supranumit „capitala aurului negru” . Din varii motive am hotărât să apelez la transportul pe calea ferată, mai comod pentru mine în această situație. Nu am reușit să prind unul din trenurile mai rapide care te duc (și te-ntorc!) la/de la Ploiești în circa 35-40 minute, fără oprire.

Ploiești – dus

Dimineață am mers cu o garnitură aparținând unui operator privat care face curse spre Ploiești Sud și, mai departe, spre Slănic Prahova. Am achiziționat bilet de la casa specială aflată la intrarea în Gara de Nord, cea „dinspre coloane” (13 lei). Se pot cumpăra bilete și direct în tren de la conductor, prețul crescând la 17 lei.

Trenul e format din două vagoane motor unite între ele, clasa a doua, fiecare din ele cu salon comun. La capete de salon sunt scaune rabatabile, în rest grupuri de câte patru scaune tapițate, perechi, așezate față în față. Pentru bagaje există doar o mică poliță deasupra scaunelor, iluminat led, mici coșuri de gunoi, perdele (desprinse pe ici-colo). Vagoanele nu sunt dotate cu aer condiționat, iar geamurile care se deschid sunt de dimensiuni mici. În capetele vagoanelor există un spațiu larg unde se mai pot depozita bagaje voluminoase sau biciclete. Toaleta se afla între cele două vagoane, acceptabilă.

Trenul privat a plecat cu o întârziere de circa 7-8 minute, a menținut pe traseu această întârziere și a oprit în vreo 4 stații intermediare. Durata călătoriei a fost de circa o oră și 5 minute. Controlorul de bilete a trecut de fiecare dată după oprire prin cele două vagoane; biletul ne-a fost „vizat” printr-o dungă efectuată cu pixul. În tren era destul de curat, dar se vede uzura cam peste tot.

Ploiești – întoarcere

După-amiază am achiziționat bilete din gara Ploiești Sud la un tren aparținând companiei CFR care avea aceleași opriri pe traseu și a făcut tot o oră și un pic până în București. Am achitat doar 11 lei pentru bilet clasa a doua, cu loc asigurat. Trenul avea mai multe vagoane individuale și venea de la Buzău. A ajuns în Ploiești Sud conform orarului, dar pe traseu a acumulat vreo 6-7 minute întârziere. Condițiile de călătorie au fost sensibil mai bune, adică am beneficiat de aer condiționat în vagon.

Am observat o împărțire aparte a vagonul, adică în capete erau câte două compartimente, iar în mijloc un salon comun cu scaune tapițate perechi, față în față. Ferestrele se puteau deschide și erau de dimensiuni ceva mai mari, perdelele erau prezente la geamuri, coșuri minuscule de gunoi, polițe de bagaje și chiar oglinzi. Și în garnitura CFR-ului era destul de curat, dar erau prezente de asemenea semne de uzură la multe elemente.

Controlorul a verificat vagoanele după fiecare oprire, iar „taxarea” biletelor s-a efectuat în mod modern prin scanarea codului QR, tipărit pe legitimația de călătorie, cu ajutorul unui terminal portabil.

Pe traseul București Nord – Ploiești Sud

Anul trecut s-au împlinit 150 de ani de la inaugurarea Gării de Nord din Capitală și de la deschiderea liniei ferate spre Ploiești – Mizil. Am admirat cele câteva gări vechi care s-au păstrat pe acest traseu feroviar, frumoase clădiri placate cu cărămidă roșie: Buftea, Periș, Scroviștea, Crivina, Brazi.

Calea ferată e destul de împresurată de vegetație, tufișuri și arbuști crescând până la limita căii de rulare. Chiar și în gara Ploiești Sud există un covor verde de plante între șinele de cale ferată. La margini de localități încă putem vedea mormane de deșeuri de tot felul și sisteme de bariere încremenite în timp.

În gara Periș a debarcat în octombrie 1916 generalul francez Henri Mathias Berthelot și Misiunea militară franceză fiind întâmpinați de regele Ferdinand și primul-ministru Ion I. C. Brătianu.

În interiorul Bucureștiului se mai pot observa piloanele fostului pod Grant (cel ridicat în 1909), dar și noua construcție aparținând clubului sportiv Rapid: Stadionul Giulești (recent inaugurat).

Tot din perspectivă istorică putem privi și cele două gări terminus ale traseului meu: Gara de Nord (vezi impresii) și gara Ploiești Sud (reconstruită la sfârșitul anilor ' 50).

Concluzii. Am călătorit dus-întors până la Ploiești cu suma de 24 lei (13 lei + 11 lei), în aproximativ o oră pe sens. Am fost mulțumit de condiții pe această distanță scurtă, mai ales că după-amiază am beneficiat și de aer condiționat în vagonul CFR-ului. Pentru nevoile mele din acel moment călătoria pe calea ferată până la Ploiești a constituit o alegere bună.

Alegeri inspirate și documentate!

---

VIZUALIZĂRI: 433 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI