Weekend în Cheile Dâmbovicioarei

TIPĂREȘTE

Culoarul Rucăr- Bran este un loc minunat pe unde am trecut de multe ori, am văzut indicatorul către Cheile Dâmbovicioarei, propunându-mi de fiecare dată să-mi petrec un weekend aici, însă de fiecare intervenea ceva și mă consolam spunându-mi că nu i-a venit rândul. La începutul lunii august am reușit să ajungem în sfârșit aici și ne-am cazat la Pensiunea La Flory (vezi impresii). În continuare voi povesti ce am reușit noi să vizităm în această perioadă, fără a avea pretenția că acest program sau obiectivele vizitate de noi constituie garanția satisfacției altor turiști.

VALEA CHEII

Vineri, după rezolvarea formalităților de cazare și servirea mesei de prânz, la recomandarea proprietarului pensiunii, am fost pe Valea Cheii. Pentru a ajunge aici am mers spre Bran și după ce am trecut de biserica de piatră din sat am mai parcurs aproximativ 200 m și pe partea dreaptă am întâlnit un indicator către aceasta. Am intrat pe un drum forestier, dar fără gropi, pe care am mers aproximativ 5-6 km. Se poate merge mai mult, drumul făcând legătura cu localitatea Fundata.

La început am trecut pe lângă multe case și pensiuni și după mai mult de 2 km parcurși natura a început să ne răsplătească cu peisaje frumoase, deși acestea nu sunt spectaculoase. După aproximativ 4,5 km valea s-a lărgit puțin și am întâlnit pe partea dreaptă, într-o poieniță un indicator turistic cam ruginit marcat cu bandă albastră spre Curmătura Fiarelor. Ne-am deplasat în direcția indicată, am parcurs o distanță destul de mică, dar am făcut cale-ntoarsă întrucât terenul devenea tot mai accidentat și nu plecaserăm pregătiți pentru drumeții. Ne-am continuat drumul cu mașina aproximativ 1 km, după care ne-am întors pentru faptul că nu am mai văzut nimic deosebit (căutam ceva spectaculos), . Una peste alta, a fost o plimbare plăcută, care poate fi făcută atât cu mașina sau bicicleta cât și pe jos.

CHEILE DÂMBOVICIOAREI

Pentru ziua de sâmbătă am planificat un traseu mai lung, Cheile Dâmbovicioarei, Peștera Dâmbovicioara și Cheile Brusturetului,

Am plecat dimineața la ora 10 de la Pensiunea La Flory din satul Podul Dâmboviței, am trecut podul peste râul Dâmbovița (de unde vine și numele satului) și imediat am virat la stânga spre Cheile Dâmbovicioarei (am urmat indicatorul). În această intersecție este și o bornă din piatră pe care este inscripționat un text care ne informează că șoseaua spre Dâmbovicioara are o lungime de 5,5 km și a fost construită din inițiativa d-lui Grădișteanu, Ministrul Lucrărilor Publice, în anul 1905.

Ne-am continuat drumul care șerpuiește printre casele din sat și nu după foarte mult timp am ajuns la postul de taxare de la intrarea în chei unde am plătit o taxă de 2 lei de persoană, domnul care a încasat banii spunându-ne că aceasta reprezintă taxa de intrare în Parcul Național Piatra Craiului.

Cheile Dâmbovicioarei sunt situate în arealul montan al Munților Piatra Craiului, pe Culoarul Rucăr – Bran și au o lungime propriu-zisă de 2 km. Pârâul Dâmbovicioara, cel mai important afluent al Dâmboviței, izvorăște de pe versantul sudic al Vârfului La Om din Munții Piatra Craiului; apele sale au săpat în stâncă creând un canion cu lungimea de 8 km.

Prima porțiune a cheilor este impozantă, cu pereții de stâncă drepți și spațiul dintre versanți foarte îngust, cu turnuri și stânci ascuțite. De o parte și de alta a drumului îngust, se desprind câteva cărări forestiere.

După o porțiune nu foarte lungă parcursă cu viteză redusă prin chei și scurte opriri pentru fotografii acolo unde carosabilul permitea acest lucru, am ajuns în satul Dâmbovicioara. Dacă vă doriți o cazare într-un loc liniștit, cu siguranță acest este o alegere potrivită.

Ne-am continuat drumul spre peșteră, am trecut prin locuri unde valea se lărgește și au apărut poienițele, multe dintre ele erau monopolizate de oameni veniți la iarbă verde. Nu mă pot abține și am să deviez puțin de la subiect pentru a vă spune că am văzut o mulțime de deșeuri rezultate în urma trecerii omului (necivilizat) prin aceste locuri. Nu spun că doar unii dintre cei care vin la iarbă verde lasă în urma lor gunoaie, am văzut ambalaje de croissant și sticle din plastic aruncate pe Valea Seacă a Pietrelor, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că meltenii fac și drumeții.

PEȘTERA DÂMBOVICIOARA

Întrucât următorul review este dedicat acestui obiectiv turistic, mă voi limita la a spune că peștera (din punctul meu de vedere) nu este spectaculoasă, dar este un obiectiv turistic care merită totuși vizitat.

CHEILE BRUSTURETULUI

Cheile Brusturetului reprezintă un sector de chei mai puțin spectaculos decât Cheile Dâmbovicioarei, dar mai sălbatic.

Aceste chei încep mai în amonte de locul denumit ”La Gâlgoaie”, un izvor unde apa se revarsă cu repeziciune în pârâul Dâmbovicioara, situat după ultimele case din satul cu același nume. Porțiunea până la Cabana Brusturet am parcurs-o cu mașina, de aici accesul în chei se poate face doar pe jos. De la cabană am continuat să mergem pe drumul forestier urmărind marcajul turistic cu cruce galbenă, de fapt de aici se urcă ușor printr-o pădure ”tăiată” de albia largă văii, aceasta îngustându-se cu cât urcam mai mult.

Prima parte a cheilor nu au un aspect spectaculos, dar după aproximativ 700-800 m de Cabana Brusturet peisajele frumoase nu au întârziat să apară. Ajunseserăm în Valea Seacă a Pietrelor. În această porțiune valea s-a îngustat, panta avea o înclinare mai mare, erau multe pietre de dimensiuni mari, iar drumul pe alocuri era deteriorat, probabil din cauza viiturilor. Această porțiune am parcurs-o în aproximativ 15 minute, deși accesul a fost puțin mai dificil, avantajul a fost că am avut mai multe porțiuni cu umbră.

După această porțiune frumoasă care pe alocuri are aspect de canion, valea se lărgește din nou, panta de vine mult mai lină, drumul forestier își recapătă aspectul. Ne-am continuat drumeția fără să ne abatem de la drumul forestier (urmărind și marcajul turistic) și după aproximativ o oră de mers, timp în care ne-am oprit și să mâncăm zmeură, am ajuns în Poiana Grind situată la o altitudine de 1370 m. Din această poiană unde veți vedea și o stână pot fi admirate în toată splendoarea lor crestele Munților Piatra Craiului.

Nu am cronometrat timpul în care am ajuns de la Cabana Brusturet până în Poiana Grind, dar cred că au fost aproape 2 ore de mers lejer. De aici noi ne-am întors, deși traseul continuă spre ”La Table”, punctul de intersecție al mai multor trasee turistice din Piatra Craiului. Cei care au o condiție fizică foarte bună, timp la dispoziție și doresc să exploreze alte trasee, poate mai dificile, pot consulta reviewul lui @urjanclaudiu referitor la Cheile Dâmbovicioarei, din care m-am inspirat și eu în creionarea acestui traseu (mult mai ușor, dar … fiecare cu posibilitățile lui).

Acesta a fost traseul parcurs de noi, o plimbare de plăcere pe o vreme ce-i drept caniculară, care nu a presupus un efort fizic deosebit. Recomand acest traseu tuturor celor care vin în zonă și doresc să respire aer curat și ”să-și clătească privirea” cu peisaje frumoase.

---

VIZUALIZĂRI: 3227 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI