Priviri fugare asupra Barcelonei

TIPĂREȘTE

După cum vă spuneam într-un review precedent, în sejurul nostru în Barcelona am dedicat exclusiv oraşului două zile întregi şi două jumătăţi de zi. Cum mie mi-a plăcut în mod deosebit arhitectura lui Gaudi, acesteia îi voi dedica un review separat, iar aici mă voi rezuma la celelalte obiective vizitate de noi în Barcelona.

Fiind cazaţi foarte aproape de Piaţa Spaniei şi în regim self-catering (vezi impresii), primul lucru pe care l-am făcut după ce ne-am cazat a fost să ne facem nişte cumpărături, unde altundeva decât în centrul comercial Las Arenas (deschis de luni până sâmbătă în intervalul orar 10.00-22.00). Inaugurată în 2011, clădirea este o fostă arenă pentru coride a cărei faţadă datează de la 1900. Mall-ul are o terasă circulară, unde se află mai multe restaurante şi de unde ai o vedere panoramică asupra oraşului, dar mai ales spre MNAC (Muzeul Naţional de Artă din Catalonia) şi Fântâna Magică. Mall-ul are, pe lângă alte magazine, şi un supermarket Mercadona, situat la subsol.

Şi ca să îmbinăm utilul cu plăcutul, am urcat direct pe terasă pentru un prim contact vizual, de sus, cu Barcelona. Pe terasă se poate ajunge fie prin mall (gratuit), fie cu liftul panoramic din faţa clădirii, care costă un 1 euro. Mie, personal, liftul mi s-a părut o chestie de prostit turiştii, aşa că am optat pentru prima variantă. Încântaţi de ce am văzut, ne-am întors şi într-una dintre zilele următoare pentru a vedea oraşul luminat. Recunosc că voiam să văd Torre Agbar (luminat iarna de vineri până duminică între 20.00 şi 23.00 şi vara tot de vineri până duminică dar între 21.00 şi 24.00), dar nu m-a impresionat. Ca să nu mai spun că vederea era parţial obstrucţionată şi de o macara. Mai spectaculos luminată mi s-a părut Temple Expiatori del Sagrat Cor de pe Tibidabo. Dar cum am uitat trepiedul acasă, fotografiile pe care le-am făcut nu sunt foarte bune.

După-amiaza am avut în program Montjuic, unde am ajuns luând din Plaça d’Espanya autobuzul 150, care circulă la interval de 15 minute, între 07.00 şi 21.00 şi face 23 de minute până la Castel. Mai există şi varianta funicularului (inclus în sistemul de transport integrat) plus telegondola (7,8 euro de persoană dus sau 11,5 euro dus-întors; program 10.00-19.00), sau a telecabinei din Barceloneta, despre care nu vă pot oferi însă detalii pentru că nu le-am folosit.

Pentru noi a fost mai la îndemână autobuzul, cu care am mers direct la Castel. În perioada 1 noiembrie – 31 martie, castelul este deschis între orele 10.00-18.00, iar în perioada 1 aprilie-31 octombrie, între 10.00 şi 20.00. Preţul unui bilet de intrare este de 5 euro, iar duminica după ora 15.00, intrarea este gratuită.

În interiorul castelului am descoperit o prezentare detaliată a exploatării Montjuic (mons judaicus – întrucât aici se afla cimitirul evreiesc al oraşului) şi istoria castelului. De pe zidurile sale am admirat panorama asupra oraşului.

Parcul Montjuic adăposteşte numeroase grădini, între care mai spectaculoase ar fi Grădina Botanică şi grădinile de cactuşi Jardins de Mossèn Cinto Verdaguer, pe care noi însă nu am mai apucat să le vizităm. Aici se află şi mai multe muzee, între care MNAC, Fundaţia Miro, Muzeul de Arheologie, Muzeul de Etnologie, Stadionul şi Muzeul Olimpic, precum şi Poble Espanyol, un fel de muzeul al satului spaniol. La baza dealului, se află Font Magica.

După cum vă spuneam şi anterior, eu aveam obiective clare la Barcelona, aşa că nu am intrat în toate muzeele şi am încercat să mă rezum ceea ce eu am considerat specific pentru acest oraş. Iar unul dintre aceste locuri a fost Poble Espanyol.

După cum precizam mai sus, acesta este un fel de muzeu al satului spaniol, dar foarte bine exploatat, cu 117 clădiri din diferite regiuni ale ţării. Preţul unui bilet de intrare este de 16,5 euro cu videoghid, 12 euro simplu, iar seara după ora 20.00, biletul este 7 euro, fără videoghid inclus. Noi am ajuns destul de târziu, aşa că am luat turul de seară şi ne-am plimbat în voie pe străduţe. Tot plimbându-ne noi liniştiţi, am descoperit şi o străduţă andaluză, care ne-a amintit de concediul de anul trecut din sudul Spaniei. Per total a fost o experienţă plăcută, în care am descoperit multe informaţii intersante, nu numai despre arhitectură, ci şi despre tradiţii populare sau gastronomie.

Şi pentru că tot se înserase, ne-am mobilizat ultimele resurse pentru a merge la fântânile de la baza Montjuic pentru a asista la spectacolul de lumină şi culoare.

Fântâna Magică funcţionează după cum urmează:

-31 martie – 25 octombrie: de joi până duminică între orele 21.00-23.30

-26 octombrie – 4 ianuarie: de vineri până duminică între orele 19.00-21.00

-7 ianuarie – 19 februarie este închisă pentru mentenanţă

-20 februarie – 30 martie: vineri şi sâmbătă între 19.00-21.00

Recunosc că mă aşteptam la o sincronizare între lumini şi muzică şi la un fundal muzical mai clasic sau măcar la ceva instrumental, fie şi comercial, dar am descoperit hituri moderne care, în opinia mea nu prea se potriveau cu show-ul respectiv. Dar una peste alta, “de gustibus non est disputandum”, aşa că am încercat să văd partea plină a paharului şi să mă bucur de culoare. Jocul de lumini este într-adevăr un spectacol, iar zgomotul apei oricum acoperă mare parte din fundalul muzical. Pentru a vă face o idee, puteţi viziona un fragment din show aici: youtu.be/KjnR7xkAaow.

Daca vreţi să aveţi o vedere de ansamblu asupra fântânii, cel mai bine este să ocupaţi din timp un loc pe scările din faţa MNAC. Când am ajuns noi abia dacă aveai loc să arunci un ac. Dacă doriţi să o priviţi mai de aproape (youtu.be/JU9N2hAvlJ0), atunci poziţia ideală este chiar lângă fântână. Spectacolul poate fi văzut şi de pe terasa din faţa MNAC sau de pe terasa centrului comercial Las Arenas, dar distanţa fiind destul de mare, nu mai pare la fel de impresionant ca atunci când priveşti de aproape.

Pe Tibidabo am urcat în dimineaţa zilei de sâmbătă a vacanţei noastre. Am optat pentru weekend întrucât am vrut să experimentăm şi călătoria cu Tramvia Blau. Pentru aceasta am cumpărat de la biroul de turism pachetul Tibidabo Classic, despre care v-am vorbit într-un review precedent (vezi impresii).

Nu am mers în mod special pentru parcul de distracţii, ci mai ales pentru perspectiva asupra Barcelonei şi Temple Expiatori del Sagrat Cor, care domină acest deal. Biserica se vizitează gratuit, singura taxă, de doi euro fiind percepută pentru urcarea în turn. Pentru că tot aveam bilete, am urcat în Talaia, o atracţie deschisă în 1921 care îţi oferă panorame asupra Barcelonei de la o înălţime de 550 de metri peste nivelul mării. După această experienţă, am decis că este de prisos să mai urcăm în turnul bisericii.

Tot în Sky Walk din Tibidabo am descoperit Museu d'Autòmats, care dispune de o colecţie de peste 40 de piese din secolele XIX şi XX. Un exemplu de astfel de piesă puteţi vedea aici: youtu.be/dHx_h7xdFeA.

Pe celebra La Rambla şi în Cartierul Gotic vecin am mers într-o altă zi din cadrul sejurului nostru, mai exact duminica şi a fost mai mult o plimbare de voie. Am regăsit La Rambla la fel de aglomerată ca precedenta dată şi am admirat clădirile de pe boulevard şi din vecinătatea acestuia. Am încercat să mergem în Mercat de la Boqueria dar, neluând în considerare faptul că era duminica după-amiază, am găsit-o închisă. Doar mirosul specific ne semnala acolo prezenţa unei pieţe. Am admirat din exterior şi Palau Guell, dar am decis că ne este de ajuns ce văzuserăm deja în ziua respectivă din arhitectura lui Gaudi (în cursul dimineţii am văzut casele Batllo şi Mila).

În Carierul Gotic am rătăcit pe străduţe, fără a rata Placa Reial, cu celebrele felinare concepute de Gaudi, apeductul şi poarta vechiului zid roman, podul acoperit în stil neogotic dintre Casa dels Canonges (reşedinţa preoţilor) şi Palau de Generalitat sau Catedrala La Seu. Planul meu includea şi bisericile Santa Maria del Pi şi Santa Maria del Mar, pe care nu le-am găsit însă deschise.

Biletul de intrare în catedrală costă 7 euro, însă se poate vizita şi gratuit, în anumite interval orare, în funcţie de zile. Pentru mai multe detalii, puteţi accesa catedralbcn.org/index.php ... emid=99&lang=en.

Am încercat să vizităm şi Muzeul Picasso, care era gratuit duminica după ora 15.00, însă coada era imensă, iar când am ajuns noi, biletele pentru următoarele ore erau deja epuizate. Exista afişat un grafic electronic cu biletele disponibile. Într-o oarecare măsură anticipam această situaţie, aşa că am tratat lucrurile ca atare şi am mers mai departe. Iar mai departe a însemnat pentru noi Mercat Princesa, un loc de luat masa mai neconvenţional dar care pentru mine a fost destul de dezamăgitor. Văzusem impresii foarte bune pe TripAdvisor, dar locul în sine nu m-a impresionat deloc. Pe scurt, este vorba despre un spaţiu amenajat în mod similar spaţiilor de restaurante din mall-uri, dar, chipurile, cu mâncare specific spaniolă, italiană şi japoneză. Conceptul în sine mi s-a părut interesant, cu o zonă amenajată cu mese în mijloc, sub o cupolă, şi mici restaurante pe margine. Mâncarea mi s-a părut însă de fast-food, nicidecum ceva ce poţi savura cu plăcere. În cazul în care căutaţi ceva specific iberic, aşa cum era prezentat acest loc, eu nu l-aş recomanda.

Acesta este cel mai mare parc din Barcelona şi se află pe locul unde odinioară se ridica o citadelă construită pentru expoziţia mondială din 1888. Unele dintre structurile originale au rămas, precum Umbracle (sera pentru plante tropicale) şi Hivernacle (sera), precum şi clădirea restaurantului proiectată pentru expoziţie de Lluís Domènech i Montaner - Castell dels Tres Dragons - şi care acum găzduieşte Museu de Zoologia. Tot în parc se află Parlamentul Catalan şi Parc Zoologic. Noi peste grădina zoologică am sărit cu succes, dar clădirea parlamentului chiar ne-a impresionat plăcut. În plus, în parc se află şi Cascada lui Gaudi, care dacă nu ar avea zonele acelea aurite ar fi chiar drăguţă. Aşa cum este ea în prezent însă, m-a dus inevitabil cu gândul la binecunoscutele palate cu turnuleţe de pe plaiurile mirotice.

Trecând peste această experienţă, un alt obiectiv pe lista noastră a fost acvariul. Deşi eram obosiţi după o zi de plimbare pe jos, acesta a fost un loc relaxant, unde am admirat numeroase specii de peşti, crustacee sau cefalopode, dar şi rechini, delfini sau pinguini (aceeaşi specie – Humboldt – pe care am descoperit-o şi anul trecut în Peninsula La Magdalena din Santander). Recunosc că, la un moment dat, ajungând la primul tunel, am simţit o uşoară dezamăgire văzând că acesta este doar pe jumătate format din sticlă. Eram un pic nedumerită, având în vedere că imaginea pe care eu o aveam în faţa ochilor nu corespundea nicicum cu ceea ce văzusem în fotografii, dar am conchis că probabil memoria îmi joacă feste şi iar am mers mai departe. Şi nu mică mi-a fost mirarea să dau şi peste mult aşteptatul tunel complet, în care am admirat rechinii şi pe care îl puteţi vedea aici: youtu.be/pKau4xbGYbs.

Portul şi Monumentul lui Columb le-am vizitat fugitiv în drum spre metrou. Marea de oameni din port ne-a făcut să trecem însă rapid de aceste zone, iar oboseala acumulată ne-a îndemnat să ne îndreptăm către casă. Pentru cei doritori să urce în impozanta coloană a lui Columb, preţul unui bilet de acces este de 4 euro de persoană (program 08.30-20.30). Noi am ajuns după ora închiderii, aşa că nu am mai urcat. N-am regretat însă, deoarece am văzut Barcelona de sus din multe alte zone, iar această experienţă nu ne-ar fi adus prea multe în plus.

---

VIZUALIZĂRI: 4115 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI