Cetatea ţărănească Rupea, redivivus

TIPĂREȘTE

Am încercat să vizităm cetatea Rupea în februarie 2013, împreună cu Iulian68 şi Nina, în drum spre Odorheiul Secuiesc unde avea loc întâlnirea AFA. Accesul la cetate a fost destul de greu şi la un moment dat pe o porţiune în care panta era mai abruptă, băieţii m-au luat pe sus. Nu cred că a fost prea confortabil pentru ei să ridice 70 kg, noroc că a fost o distanţă de câţiva metri. Nu am putut intra în cetate, poarta era închisă şi în spatele ei, deşi era încă iarnă, se lucra. Anul următor în primăvara lui 2014, în drum spre Sighişoara am oprit la cetatea Rupea pe care am găsit-o restaurată şi deschisă publicului spre vizitare din 15 iulie 2013. Fiind construită la înălţime se vede de la mare depărtare, impresionând prin spirala pe care o desfăşoară în faţa ochilor şi aspectul de cetate din poveşti. Noaptea când este iluminată cred că lasă o impresie de neuitat. Este situată la o distanţă de 68 km de Braşov mergând pe E60 şi apoi pe DJ132 pe un drum nou asfaltat cca. 1 km. Se ajunge la o parcare de 100 locuri plus 10 autocare situată în aval de cetate şi dotată cu grupuri sanitare moderne.

Ca să ştim

Cetatea este amplastă în vârful unei stânci de bazalt de unde şi vechile ei denumiri: dacică Rumidava, apoi castrul roman Rupes şi în maghiară Kuholm toate însemnând stâncă sau piatră. În vârful dealului, acolo unde a fost construită cetatea dacică s-au găsit artefacte cu o vechime de 5000 ani (urne funerare, ceramică, unelte) atestând prezenţa omului încă din paleolitic. Cetatea Rupea este unul din cele mai vechi situri arheologice găsite pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din 1324 când saşii răsculaţi împotriva regelui maghiar Carol Robert s-au refugiat în cetatea Rupea numită pe atunci Castrum Kuholm. În alt document se menţionează că cetatea avea un important rol comercial datorită amplasamentului la răscruce de drumuri între provincii. În interiorul ei funcţionau 12 bresle. Sunt menţionate atacurile turcilor din prima jumătate a sec. XV, un incendiu devastator în 1643, o epidemie de ciumă în 1716 în timpul căreia locuitorii din satele din vale s-au izolat în cetate. La sfârşitul sec. XVIII cetatea a fost abandonată definitiv şi, în lipsa alocării unor fonduri pentru întreţinere a fost expusă degradării. În timpul regimului comunist a fost la un pas de a fi demolată în totalitate. Se urmărea folosirea bazaltului la construcţii civile. De data asta, localnicii nu au pus umărul să care bolovani din cetate în curţile proprii din cauza drumului pieptiş pe care căruţele nu-l puteau urca. Până s-a deschis şantierul în 2009 cetatea devenise o ruină. Din patru turnuri se surpaseră trei şi drumul de acces devenise impracticabil. Santierul a durat patru ani până în iunie 2013, cheltuindu-se 31 mil. lei, din care 23 mil. fonduri europene nerambursabile şi 7 mil. fonduri guvernamentale şi ale primăriei. Banii însă nu au fost suficienţi pentru mobilarea celor câteva cămăruţe de locuit, astfel încât impresia este de neterminat. După inaugurare, cetatea Rupea a devenit un obiectiv turistic de primă mână fiind vizitată în primul an de la deschidere de 60000 turişti. Taxa de intrare este de 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru copii iar programul de vizitare este zilnic de la orele 10 la 20 probabil ca orar de vară.

Cochilia de melc

Cetatea are patru platforme construite în epoci diferite între secolele X şi XVIII în formă de spirală ascendentă ca şi o cochilie de melc, cu o suprafaţă desfăşurată de 10000 mp. Nu am să v-o descriu în ordinea cronologică a siturilor ci în cea de vizitare, aşa cum am postat şi fotografiile. Cetatea este mărginită de un zid de piatră în care este practicată poarta principală de acces. Pe esplanada din faţa cetăţii este un chioşc în care se plătesc biletele de intrare şi de unde se pot cumpăra mici suveniruri. Nu am găsit pliante sau albume. Cele patru platforme sunt:

- Cetatea de Jos a fost construită în sec. XVIII ca prelungire a Cetăţii de Mijloc de care e despărţită prin zid de piatră şi poartă de acces. Intrarea în Cetatea de jos se face printr-o poartă practicată în Turnul de Poartă. Acesta era prevăzut cu un pod mobil aşezat peste un şanţ cu apă La fel ca la cetatea Prejmer sau Alba Carolina, intrarea era prevăzută cu o barbacană (lucrare fortificată care protejează o intrare, un pod). Barbacana de la Rupea era un grătar de lemn prevăzut cu suliţe ascuţite de fier care lăsat în jos trăgea în ţeapă atacatorii care ar fi reuşit să treacă înainte de a se ridica podul mobil. Nu se mai păstrează decât turnul de piatră cu o intrare simplă şi urme ale podului de lemn şi scripeţii barbacanei care se găsesc pe o altă latură a cetăţii. Imediat ce ai intrat în cetate întâlneşti casa paznicului amenajată într-o micuţă construcţie cu două nivele refăcută, magazia de arme şi fântâna de 60 m adâncime care a fost funcţională până acum o sută de ani. Încă de cum am păşit în această incintă am avut impresia de prea nou, prea şlefuit şi oarecum neterminat din cauza încăperilor care nu conţin mobilier, arme sau unelte. Zidul de strajă este întrerupt de trei turnuri: al porţii, al slujitorilor şi al slăninii. Cel din urmă servea ca depozit atât în perioadele în care locuitorii se refugiau în cetate cât şi pe timp de pace. Turnul avea o capacitate de depozitare de 300 slănini în patru etaje şi de regulă sâmbăta, localnicii urcau să-şi taie bucata săptămânală de slănină sau cârnaţi pe care era marcat numărul casei proprietarului.

- Cetatea de Mijloc include două incinte: una care a fost construită în sec. XV şi a doua, o extindere a celeilalte în sec. XVII. Se intră printr-o poartă care o desparte de Cetatea de Jos. Aici a existat o capelă, camera judelui regal, camera judelui scăunal (administrativ) şi câteva turnuri: al pulberăriei care o desparte de Cetatea de Sus, al scribilor şi cel pentagonal, unic în Europa datorită formei sale.

- Cetatea de Sus este prima fotificaţie clădită între sec. X-XIII pe locul davei dacice şi mai devreme a construcţiilor megalitice. Este construită în punctul cel mai înalt la 550 m altitudine şi are o suprafaţă de 1500 mp. Intrarea se face printr-un coridor îngust prin poarta de sub Turnul Pulberăriei construită în sec XIII ca turn de apărare al primei cetăţi. Aici sunt câteva construcţii denumite A, B şi C de jur împrejurul ˝casei de sus˝ care este o construcţie înaltă dreptunghiulară. Zidurile acestei vechi incinte se pliază pe pereţii abrupţi de bazalt care reprezintă o barieră în plus în faţa atacatorilor.

Am avut şansa să nimerim o zi cu o vizibilitate bună astfel încât din punctele cele mai înalte ale cetăţii am admirat priveliştea frumoasă a localităţilor din vale până la zeci de kilometri depărtare spre munţii Făgăraş.

---

VIZUALIZĂRI: 1592 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI