Sucul de portocale sau Cum am descoperit eu Creta.

TIPĂREȘTE

Inchid ochii, respir adanc, ma relaxez si incerc sa imi imaginez care sunt energiile care l-au transformat pe Zorba intr-un personat atat de autentic si seducator. Clipele trec si gandurile mele se transforma in aroma unui suc de portocale proaspat stoarse si care au strans in ele toata savoarea Cretei. Sucul de portocale m-a insotit in cea mai frumoasa vacanta de care am avut parte pana acum. De aceea m-am decis sa il ridic la rangul cuvenit si sa ofer experientei mele numele sau.

La plecarea in Creta bagajul de informatii era destul de voluminous si erau deja stabilite cateva destinatii obligatorii ce nu trebuiau ratate. Singura decizie care a trebuit luata a fost daca vom vizita acele locuri pe cont propriu cu o masina inchiriata sau vom apela la excursii organizate. Timpul avut la dispozitie a fost de 2 saptamani, suficient ca sa gustam din savoarea Cretei dar sa ne si odihnim. Excursia a fost cumparata de la reprezentantul unui touroperator traditional pentru amatorii de Grecia.  Local am avut parte de asistenta turistica din partea agentiei, prefer doar sa mentionez numele de Ioana, este persoana care a contribuit ca aceasta vacanta sa fie “altfel”. Locatia aleasa a fost Stalos, un sat aflat la 5 km de Chania si invecinat cu Agia Marina si Platania, doua statiuni foarte cunoscute si aglomerate ale zonei. Am fost cazati la Creta Palm Hotel & apartments, un complex de 4 stele pe care si le-a meritat in totalitate. Cateva observatii, minore dar nu as vrea sa insist asupra lor pentru ca nu au afectat placerea de a descoperi Creta

Cheile Samaria au marcat inceputul calatoriei noastre pe taramuri cretane. Fiind cel mai lung defileu din Europa, cu o lungime de 17-18 km, recomandarea este sa asigurati incaltamintea potrivita unui traseu printr-o zona cu bolovani si pietre. Caldura din timpul zilei este naucitoare si de aceea se recomanda sa incercati sa treceti de jumatatea traseului inainte de ora 12.00. Am fost preluati din fata hotelului, am facut o oprire pe traseu, pe platoul Omalos, unde am baut una dintre cele mai bune cafele pregatite in stil grecesc apoi am plecat spre locul de coborare. Ulterior am aflat ca acolo am fi putut gusta un delicious iaurt cu miere dar l-am ratat. Coborarea incepe dimineata devreme, inainte de ora 08.00 si presupune o portiune de cativa kilometri in care te indrepti practic spre albia raului, secat in aceasta perioada. Traseul este amenajat, practic posibilitatea de a te rataci este inexistenta. Ceea ce ridica dificultati sunt bolovanii si pietrele de pe traseu, gambele si gleznele fiind foarte solicitate. Inceputul traseului streseaza si prin aglomeratie dar e masura ce inaintezi in defileu aglomeratia se diminueaza si te poti bucura si de scurte momente de singuratate in minunatia locului. Jumatatea traseului este marcata de un fost sat, acum abanonat si unde locuiesc cateva capre salbatice, evident cersetoare si care mananca tot ce pica din mana turistilor. Destinatia finala este Agia Roumeli, un mic sat la Marea Libiei din care se poate pleca doar pe mare, sunt 2 curse pe zi, una dimineata si una dupaamiaza. Am ajuns in jurul orei 15.00 in sat cand caldura era coplesitoare, dar simturile ne-au fost provocate de cel mai bun suc de portocale pe care l-am baut pana acum. Ma simt incapabil de a putea explica savoarea sucului de portocale, am studiat indelung modul in care era preparat si am incercat sa fur secretul. Nu l-am descoperit, am pus totul pe seama magiei locului si a incredibilelor portocale.

Mica plaja din Agia Roumeli este cu nisip negru, apa destul de adanca si mai rece decat in nordul insulei, aglomeratia a facut sa abandonam plaja sis a ne refugiem intr-o taverna in care am mancat un delicious pui la cuptor, desigur in sos de portocale, fara nici un fel de legatura cu mancarea de origine asiatica. Drumul cu vaporul de la Agia Roumeli la Sougia dureaza aproximativ 1 ora si iti ofera privelisti superbe ale muntilor, marilor si cateva plaje total isolate. Sougia este nua dintre cele mai vechi localitati ale Greciei dar fortati de programul excursiei, am avut timp doar sa identificam autocarul care ne-a adus inapoi spre Stalos.

Am vizitat cateva locuri despre care s-au mai scris articole, nu am sa insist asupra lor, doar am sa le numesc: Elafonisi, Gramvousa, Laguna Balos, Santorini, superbul oras Chania, Rethimno, Falasarna – se spune ca este cea mai mare plaja a Greciei, un loc fabulos.

In drumul nostru spre Elafonisi, am ales drumul prin sate. Dupa parasirea drumului principal am ajuns in Topolia, o mica localitate in care se gaseste o pestera ce poate fi vizitata. Sunt cam 200 de trepte, scurte portiuni cu umbra, dar intrarea in pestera iti ofera privelisti ample ale vaii pe care urma sa o parcurgem. La inceputul urcusului spre pestera este o taverna in care se pot manca celebrele placinte cu branza de capra si miere, specifice Cretei si unde va puteti fotografia cu agreabilul domn Manolis, intotdeauna imbracat in haine traditionale si dispus a se fotografia cu turistii chiar daca ii cumparati placintele. In pestera se afla o mica biserica cu hramul Sfintei Sofia si pliante cu istoria locului. Accesul este gratuit, daca doriti puteti dona cativa banuti bisericii.

Drumul continua prin munti si dup ace am scapat de amenintarile culmilor foarte inalte si noroase am reajuns la Marea Libiei si ne-am oprit la Manastirea Hristoskalitisa sau Manastirea cu o Treapta de Aur. Povestea locului spune ca pe timpul cuceririi otomane, maicile care locuiau la manastire au ascuns averea manastirii sub o treapta, treapta care astazi se arata doar celor care cred cu adevarat in Dumnezeu. Iata deci este o foarte buna provocare de a va testa credinta printr-un inedit prilej.

Urmatoarea oprire a fost la Elafonisi, zisa si insula Cerbilor, dar evident cerbii lipsesc cu desavarsire. Cum fiecare loc are o poveste, se spune ca in anul 1824, in prima zi de Paste, 850 de persoane au fost ucise de catre otomani iar culoarea roz a nisipului se pastreaza de atunci de la sangele celor ucisi. Plaje superbe, apa impecabila, aglomeratie pe masura. Am parasit Elafonisi si ne-am indreptat spre Elos, un loc pe care vi-l recomand pentru ca puteti servi mancare cu adevarat traditionala. Va recomand Kamares, una dintre tavernele aflate la drumul principal unde va puteti delecta cu cocos in sos rosu cu orice fel de garniture, placinte cu spanac, tarta cu lamaine. Sa nu ratati carnea de capra cu cartofi si castane la cuptor, sunca ciudat dar este printer cele mai bune mancaruri pe care le-am mancat pana acum vre-o data. Nu este o taverna eleganta, dar impresioneaza prin autenticitate si naturalete. Este o afacere de familie in care femeile pregatesc mancarea, tinerii barbate servesc la masa iar seniorii stau si beau cafea cot la cot cu turistii... ;)

Am plecat pe un alt drum prin sate de poveste si intr-un loc cu o priveliste minunata am gasit o pseudotaverna care ne-a ademenit cu un nou suc proaspat de portocale. Savoarea sucului si a locului a fost ajutata si de faptul ca imediat ce am oprit masina am fost intampinati de o magarita batrana, ulterior am aflat ca are 30 ani, ca o cheama Patroula si ca ii place sa bea Ouzo. Am rasfatat magarita cu multe mangaieri si fotografii si ne-am continuat drumul spre Platanos de unde am ajuns la Falasarna. Am descoperit o plaja imensa, udata de valuri generoase si de un superb apus de soare. Impresionati de spectacolul naturii la Falasarna, am parasite cu regret locul si ne-am indreptat spre Kisamos si apoi spre casa.

Intr-o alta zi am ales sa vizitam Rethimno si s reajungem in sud la Marea Libiei. Ne-am indreptat spre Plakia, o mica localitate cu o plaja si privelisti superbe dar am parasit locul pentru ca gandul ne zbura catre o localitate din apropiere numita Preveli. Am facut o scurta oprire la manastirea cu acelasi nume si apoi am plecat grabiti spre plaja si padurea de palmieri. Locul este binecuvantat de catre Dumnezeu cu o frumusete greu de imaginat. Pe malul unui rau care se varsa in mare cresc in mod spontan palmierii. Este o combinatie foarte interesanta intre rau si mare, vegetatie luxurianta, austeritatea stancilor si nisipul negru al plajei.

Chania …… un oras superb, cu multe influente, otomane si venetiene. Este un loc obligatoriu de vizitat va voi face doar 2 recomandari din zona culinara. Sunt 2 taverne aflate in zona delimitate de moschee si docuri: Mihalis si Monastiris. Sunt 2 taverne in care va recomand orice fel de mancare cu peste sau fructe de mare. Am mancat intr-o seara un banal cod la gratar. Nu se aseamana cu carnea de cod pe care noi o mancam aici. A fost un adevarat deliciu. Portiile sunt foarte generoase, preturi acceptabile dar atmosfera este unica. Sunt locuri pe care localnicii le prefera si acum stiu de ce.

Am mai vizitat si Stavros, locul in care s-a filmat filmul Zorba. Se pot admira peisajele si si se poate face plaja dar atractia locului este o taverna …. Ati ghicit numita Zorba. Este o taverna de pe vremea cand Anthony Quinn a filmat Zorba, arata exact ca atunci, sunt foarte multe fotografii cu actorul si echipele de filmare atunci dar si una facuta atunci cand actorul le-a adus localnicilor Oscarul pe care l-a castigat pentru filmul Zorba Grecul. Aici etalonul culinar au fost banalele sardine prajite, minunate…. fara repros. Sa fie oare farmecul locului… sau doar mi s-a parut … mai conteaza?

Imi inchei aceasta poveste cu o recomandare pentru cei care aleg sa mearga in Creta. Opriti-va pe marginea drumului si cumparati produse traditionale de la localnici. Sunt mai ieftine decat in magazine, puteti gusta orice si nu vor incerca sa va pacaleasca. Am cumparat ulei de masline, raky (tuica locala) cu menta si miere, miere de timari, o planta care crested oar in Creta si care are continut redus de zahar. Sunt minunate. Uleiul de masline …... si aici sunt multe povesti eu pot sa recomand 2 tipuri de ulei pe care le-am cumparat acolo si care sunt cu adevarat deosebite, este vorba despre uleiurile din productia Abea si uleiurile din productia Terra Creta.

Ca sa sintetizez in cateva cuvinte, pentru mine Creta a fost o calatorie a simturilor, o destinatie autentica prin simplitate. Pentru cei care iubesc Grecia, sa nu o ocoliti. Va va schimba viata. Cel putin mie, da.

---

VIZUALIZĂRI: 4191 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI