Praga, incantatoarea Praga! (partea I)

TIPĂREȘTE

Gandul imi zboara, fara sa vreau la Cehia cu cele peste 250 de poduri. Iar dintre toate, la podul Carol, vestitul pod care, protejat de statui de sfinti si regi, uneste aievea parca timpuri stravechi, marcate de lupte seculare, de orgolii si demnitate cu cele actuale, strabatute de valori complet opuse acestora.

E joi seara si doar ce am aterizat. Afara e soare si autocarul ne duce batraneste catre hotel. Pe drum ne saluta cartiere noi si vechi, precum si cladiri vechi si noi, ingemanate pe malul Vltavei, hoteluri plutitoare, casa dansanta cu picioarele lui Fred Astaire, Cladirea eroului/presedintelui national Vaclav Havel, cladirea cu turnul Primariei. Nu mai prididim cu pozele. Daca am putea, am pastra imaginile astea vii in mintea noastra mereu. Cazarea la hotel se face greoi, e aglomerat, insa ochiul, mintea si sufletul se bucura de privelistea incantatoare a podurilor Vltavei la apus.

E vineri dimineata, dupa micul dejun. Suntem pregatiti de ziua libera, fara ghid, incantati de vremea calda de afara. Ca fapt divers, praghezii se bucurau de primele zile de caldura din acest an, dupa 6 luni de iarna cu doar 80 de ore de soare. Mergem in Piata Wecenslas; acolo ne intampina Palatul national sau teatrul/opera aflata inca in reconstructie. Cladirea e impunatoare, la marginea pietei, tronand in fata statuii lui Carol. Piatra din care e facuta, de o calitate indoielnica, e aproape neagra. Stilul gotic, cu dantelarii arhitecturale. Ne pozam incantati si eu, cu imaginatia de filolog incep sa visez. E un vis din care inca nu mi-am revenit.

Ne intoarcem spre cartierul vechi. Stradute inguste, piatra veche de pe trotuare, atmosfera medievala ne uimeste. Si asta e ceva, pentru ca noi venim din Alba Iulia, din cetatea milenara Vauban a Europei. Absorbim tot ce ne inconjoara, aproape ca vad viata de odinioara scursa cumva din negura timpului; ne mai trezeste cate un magazine de suveniruri sau Swarovski, cumva dispuse strategic intre obiective care sa-ti aminteasca de prezent.

Continuam drumul nostru printre cladiri si ajungem la ceasul astronomic. Acolo puhoi de oameni. Ne simtim vedete sub lumina blitzurilor. Facem un tur de 180 de grade si ne declaram indragostiti. Vedem si expozitia tablourilor lui Picasso, vizitam si biserica Sf Nicolae, ne pierdem voit printre stradute, luam flyere cu expozitii, cantari, concerte!!! O imbatare a simturilor, Cartierul vechi! Stam jos la un gulas si o bericica (scumpe, evident, aprox. 30 euro) si vizionam inca o data minunatia din fata noastra. E déjà 12 si soarele invaluie cald cladirile vechi, dandu-le o tenta rozalie, prieteneasca, calma.

Ne indreptam pasii catre podul Carol! Drumul e presarat cu cafenele, stradute inguste si pietruite, amintind de Sibiu, cladiri cu tavane inalte in care nu-mi pot imagina decat nobilime si boieri. Ziua de azi, prezentul se sterge cand pasim pe pod. La intrare strajuieste un turn maiestuos care, in razele soarelui abureste clipa prezenta. Trecem podul agale, pozand fiecare statuie cuminte si citind in latina inscriptii stravechi. De jur imprejur doar poduri peste batrana Vltava, ca si cum oricat de mult s-ar dori separarea, aceasta nu poate exista din cauza paienjenisului de poduri. Dincolo de pod se deschide un alt cartier vechi, cumva in continuarea celuilalt. Alegem colina Petrin, urmand ca in alta zi sa mergem si la Castelul Pragai.

Urcam cu furnicularul pana in varful colinei, zarind departe silueta medievala a orasului si bucurindu-ne de o clipa de respiro. Ajungem sus si in fata noastra se deschide un parc imens, ingrijit, pe alocuri mici gradini botanice care amintesc de Castelul de la Balcic la Reginei Maria. Imi amintesc cu infiorare ca si acela l-am vazut intr-o zi torida, cu aburi iesind din dalele de piatra de pe jos, cu fete rosii, imbujorate de soare. Intram la Muzeul Oglinzilor si ne imaginam ca suntem slabi, grasi, hidosi, fara maini sau picioare. In jurul nostru copiii rad vazandu-se in oglinda si noi cu ei. Iesim inviorati si purcedem spre Observator. Urcam cu liftul ca e cald si e greeeu pana sus. Iar acolo…paradisul. Suntem in mijlocul Pragai, inconjurati de atatea frumuseti! Avem si un telescop; cu el cautam repere, ne cautam chiar hotelul. Il gasim!!! E acela de langa cupola verde…!

Stam 15 min si am mai sta. Facem poze si nu ne mai saturam odata. E pacat sa nu ajungeti acolo daca vizitati Praga. Doar asa va puteti da seama de maretia orasului si de frumusetea surda a lui. Coboram pe scari, incercand sa ne revenim din reverie. Luam furnicularul si tramvaiul nou catre hotel si ne amestecam cu cehi care se intorceau de munca/plimbare, bucurandu-se de a 2-a zi cu soare din anul acesta. In Piata Wecenslas mancam un carnat la o toneta si din vorba in vorba, ajungem iar la Ceasul astronomic. Cum ne mai atrage…. Si in fata unei beri autentice, savuram ziua care tocmai a trecut, in tacere, ascultand doar murmurul grupurilor de turisti care impartasesc impresii atat de sarace in cuvinte, in fata maretiei Frumoasei Praga.

Va urma!

---

VIZUALIZĂRI: 2629 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI