Acasă

TIPĂREȘTE

Acasă! Cred ca nu exista cuvant mai frumos in lumea asta decât…”acasă”! Oricate stele ar avea hotelul in care ti-ai petrecut sejurul, oricate imagini nemaivazute ti-ar oferi un circuit, vine o zi in care toate acestea palesc si incep sa nu te mai incante si partea sentimentala a “eu”-lui tau intra in actiune si jinduieste dupa cuvantul ”acasă”.

Si-n afara de acest cuvant, parca nimic nu mai are valoare…

Din orice punct cardinal al lumii te apropii de casa, cand in zare vezi ca apare frontiera tarii tale, oricat ar arata aceasta de rau in comparatie cu altele, cand incepi s-auzi primul buletin de stiri in limba romana chiar daca e vorba numai “despre somaj sau ce-a mai furat cutare parlamentar”, cand incep frecventele puternice ale Radio-FM-urilor sa rasune sau auzi ca “Sunteti la Radio National si va difuzam muzica romaneasca”, cand incepi sa-l auzi pe Tudor Gheorghe cantand “Dansul rozelor” sau pe Gil Dobrica cu al sau “Hai acasa”, dupa ce zile-ntregi n-ai auzit decat limbi straine, cand stii ca urmeaza relaxantele imaginile verzi si valurite ale unui tărâm care are de toate si râuri inca destul de limpezi, si paduri inca destul de intregi si sate frumoase inca populate, parca-ti tresalta in piept inima de bucurie.

Cand pleci intr-un concediu te bucuri de doua ori, odata cand ai plecat si a doua oara cand ai revenit in tara.

Dar, pentru mine, mai urmeaza inca o bucurie…Transilvania…loc pe care il cunosc si cu ochii inchisi si pe care l-am batut in lung si-n lat cu piciorul, pe doua roti, pe patru roti sau l-am batut pur si simplu pe umar cand am vazut ca n-o mai scoate la capat si-i merge rau…”Las’ ca la anu’ o sa fie mai bine! Fruntea sus! ”…Apoi incep s-apara turnurile bisericilor sale de lemn si a cetatilor sasesti de piatra, construite aici cu zecile, turmele de vaci sau de oi ce traverseaza la ora de seara soselele, baltile cu noroi in care se balacesc nepasatori bivolii sau “tovarasu’ Ghita” care va fi pus pe tava la Revelion, campiile de floarea soarelui sau de rapita a carui galben strident iti zdrobesc privirea, apoi padurile de deal sau de munte care ascund printre frunzele lor parfumuri si arome vindecatoare dar si petece albastre de cer ce-ncep sa se joace cu tine de-a “v-ati ascunselea”. …Imi plac mult panourile pe care scrie “Bine ati venit in judetul Bihor, sau Satu Mare sau Cluj” si atunci parca incepe sa ma incante faptul ca locul meu de bastina e chiar in inima tarii, si trebuie sa strabat atatea meleaguri minunate, pana sa ajung acasa. Iar acasa…sar peste somn si incep sa povestesc ce-am vazut…uit de oboseala…dau telefoane…imi chem prietenii…”maine va invit pe toti la o sedinta video si la o cafea… sau nu, mai bine, luam laptop-ul si ne intalnim la un pastrav la Campul Cetatii…sau poate la o fasole la capac la terasa Tempo”…in fine…prietenii si copiii nu refuza niciodata invitatiile mele, ei stiu ca aparatul meu Cannon, aparat pe care l-am scapat odata in oala cu ciorba si de doua ori in raul Mures, inca mai face poze de calitate, chiar daca lentila principala are o mica “pata pe ochi”, precum o cataracta de-a unui om in varsta. Apoi m-apuc repede s-astern pe hartie tot ceea ce-am vazut, pana nu se racesc amintirile…si iata ca prima noapte se duce…nu-i nimic…o voi recupera in urmatorul meu secol de viata, in primul, n-am timp... …

Cine calatoreste, compară. Eu, spre exemplu, calatorind in mai multe locuri, mi-am dat seama, prin comparatie, ca nu as dori sa traiesc decat aici, la mine acasa…aşaaaa, pentru o saptamana, doua, imi place sa călătoresc si prin alte locuri, cu conditia ca, de fiecare data, sa ma intorc in cuibul meu. Ajuns de obicei acasa, in saptamanile urmatoare dau cate o fuga, singur sau cu prietenii la Sovata…Sighisoara…salina Praid, salina Turda, Valea Muresului…vara, fara-ndoliala, dau cate o fuga si la baile sarate din jur, chiar si pana la Baile FIGA, cuvant scris cu litere mari si rosii pe un cer albastru si sub care se fotografiaza, hlizindu-se mereu cu gura pana la urechi, grupuri-grupuri de tineri italieni. ”De ce? ” Pentru acelasi motiv pentru care românii se fotografiaza la “Pola” in Croatia sub panoul de la intrarea in localitate. In dictionar veti gasi in dreptul cuvantului ”figa” sau ”fica”, scris “pasarica”. Nimic nou sub soare, fiecare tara, cu sticleţii ei…

Si mai e ceva... oricat de obositoare a fost o excursie, ori de cate ori mi-a picat capu-n poala in autocar, incercand sa adorm, odata ajuns acasa, oboseala imi dispare ca prin minune, dupa cateva ore de somn…

Intotdeauna, drumul spre casa mi se pare a fi lucrul cel mai frumos din lume…si parca, de fiecare data cand ma intorc acasa gasesc mereu prin tara cate un locşor inedit, pe care parca nu l-am mai vazut niciodata…ce-o fi acolo? ... sau poate ca l-am vazut dar s-a schimbat şi el un pic, doar asa, ca sa ma pacaleasca, poate ca si lui îi e dor de mine si ma recheama spunandu-mi…

”Ei, cum se poate, de mine ai uitat? ”

“Doar te-ai intors…”

“Acasă! ”

@Web, te rog mult videoclipul “Beautiful Romania”, mersi! http://www.youtube.com/watch? v=CbhGqQbN1uM

---

VIZUALIZĂRI: 1088 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI