In sfarsit pe Ceahlau

TIPĂREȘTE

Doream sa ajung in Ceahlau si iata-ma la poalele lui in Durau. Abia asteptam dimineata sa urc pe muntele in care aproape fiecare stanca, varf si cascada are legenda ei.

Platind taxa de acces in Parcul National Ceahlau la Serviciul Salvamont din Durau am primit un pliant cu informatii despre masiv si harta traseelor precum si cateva indrumari.

Masivul Ceahlau face parte din Carpatii Orientali fiind cel mai inalt munte din Muntii Bistritei. Cel mai inalt varf din Ceahlau este Ocolasul Mare (1907m) dar accesul pe acest varf este interzis, aria acestuia fiind declarata rezervatie stiintifica. Astfel cel mai inalt varf din masivul Ceahlau accesibil celor ce iubesc muntele este varful Toaca. Varful Toaca nu este cu mult mai jos ca altitudine decat Ocalasul Mare el masurand 1900m si cu toate acestea varful Toaca este cel care pare mai inalt.

Am ales sa urcam in Ceahlau pe traseul banda rosie pe la cabana Fantanele pentru ca acesta trece pe sub varful Toaca la altitudinea de 1776m unde se afla o cabana ce apartine Statiei Meteo Vf. Toaca. Vroiam direct pe varf pentru a prinde vizibilitate pentru ca peisajele sunt superbe de sus iar dupa amiaza se anuntase ceva ploaie.

Traseele din Durau spre Ceahlau incep chiar din fata Serviciului Salvamont. Traseul ales de noi, marcat cu banda rosie, este primul traseu pe care s-a ajuns pe inaltimile muntilor Ceahlau. Sunt doua indicatoare cu acelas traseu dar cu ore diferite, cel nou avand timpul mai mare cu 30 minute. Aveam sa descoperim ca aproape toate traseele aveau astfel de indicatoare. Marcajul era vizibil si destul de des.

Am observat de la inceput ca este mult mai curat decat in alte masive in care am umblat. Existau locuri pe trasee amenajate pentru luat masa, unele avand si cosuri de gunoi. Am mai remarcat ca in afara indicatoarelor pentru directie si durata traseu erau si panouri cu denumirea locurilor in care ne aflam, altitudine, coordonatele GPS si numarul de telefon al Salvamontului (gen. La Morminte, Stanca Panagia, Cusma Dorobantului) de care am dus atata lipsa in Fagaras, fiind nevoita sa scot mereu harta sa descopar denumirea unei sei sau a unei vai. Poate pentru unii nu este asa de important acest lucru dar mie mi se pare important pentru a sti unde era un refugiu, unde am gasit apa sau pe unde am trecut in caz ca m-am ratacit si trebuie sa dau date la telefon Salvamontului.

Alte panouri erau cu ilustrate insotite de text referitoare la fauna si flora din zona, ceea ce nu am intalnit in alte Parcuri Nationale in care am ajuns.

Traseul pleaca in urcus domol ca apoi sa urce destul de abrupt avand in vedere ca se urca 400m altitudine in timp relativ scurt, o ora dupa panou, 45 de minute dupa noi. Pe tot parcursul traseului sunt balustrade din lemn in locurile mai expuse dar si in locurile mai greu de urcat.

Ajunsi la Cabana Fantanele aflata la 1260m avem prima vedere asupra statiunii Durau de la inaltime dar si varful Toaca a mai pierdut ceva din inaltimea care ne despartea cand am plecat. Pentru cei care vor sa-si petreaca mai mult timp aici cabana ofera locuri de cazare dar pot servi si masa. Luam apa rece de la izvorul amenajat langa cabana si plecam spre inaltimi. Seara aveam sa aflam de la vecinii nostri de camera de la hotel ca am ratat niste placinte extraordinare la cabana Fantanele.

De aici traseul mi se pare mult mai usor pana sub varful Toaca. Doar trei urcusuri mai grele dar scute, in rest poteca domoala, prin padure, marginita de zmeura. Mergeam si mancam cand dintr-o parte cand din alta, le luam doar pe cele mari. In timp ce ramaneam mereu in urma preocupata cu zmeura sotul a descoperit misterul indicatoarelor cu ore diferite: cel cu durata mica pentru atunci cand nu e coapta zmeura si cel lung pentru pofticiosi ca mine. Vazand ca nu inteleg aluzia ca vrea sa mergem mai repede mi-a aratat panourile ce devenisera tot mai dese “Atentie vipere” de data aceasta avand chiar success.

Primul urcus din cele de care am pomenit este in zona La Morminte unde o placa de marmura pe o cruce ne aminteste de ostasii cazuti in al doilea razboi mondial in muntii Ceahlau. Al doilea urcus ne scoate in gol alpin in Curmatura Piatra Lata de unde putem admira lacul Izvorul Muntelui si statiunea Durau dar si blocul de piatra ce reprezinta “Cusma Dorobantului” ce are legenda ei.

De la “Cusma Dorobantului incepe zona cu jnepenis care tot urca si ajungem in dreptul la “stanca Panaghia” care de asemenea a dat nastere multor legende. De aici se merge pe curba de nivel pe sub varful Toaca. Poteca e plina de fragi. Multi turisti prefera sa tina traseul spre cabana Dochia pe platoul ce se intinde de aici pana la Ocolasul Mare. De aici se vede foarte bine Schitul Dochia situat pe platou.

Ajunsi in dreptul marcajului spre varful Toaca, incepem sa urcam pe traseul in serpertine scurte si abrupte si in 20 de minute ajungem pe varful care se vede maret din Durau. Suntem la inaltime, nu cum am fost in alte masive dar pe cel mai inalt posibil din Ceahlau. Peisaje foarte frumoase spre Durau, spre platou si spre lacul Izvorul Muresului Muntelui care pare mai mult desenat decat real.

Ne indreptam apoi pe platou spre cabana Dochia trecand mai intai peste vf. Lespezi (1802).

Cabana Dochia este situata la 1750m si ofera locuri de cazare si masa celor ce vor sa petreaca mai multe zile pe platou. Langa cabana avem un alt izvor pentru a ne completa rezervele de pauza binemeritata, mancam ceva si admiram aceste locuri pe care am asteptat atat demult sa le vedem.

Ne continuam traseul abatandu-ne putin la dreapta pentru a vizita si Schitul Dochia, schit de calugari ce poarta hramul “Schimbarea la fata” ce aduna in data de 6 august cand este sarbatorit mii de pelerini in Ceahlau. Langa schit se afla Casa Pelerinului ce ofera locuri de cazare.

Pe platou se gasesc la tot pasul afine si merisor. De aici se fac si salturi cu parapanta.

Coborarea in Durau o facem pe traseul cruce rosie pe la cascada Duruitoare despre care cei de la salvamont ne-au spus ca este cel mai dificil. Intr-adevar coborarea este foarte abruta punandu-ti la incercare toti muschii picioarelor pana la cascada, apoi devine acceptabila. Si cu toate acestea coborarau si oameni neechipati corespunzator. Dealtfel am observat ca majoritatea celor care faceau traseul erau in adidasi iar de la cascada Duruitoare in jos erau in slapi, sandale si balerini. Am mai obsevat ca aici urcau parinti cu copii, destul de multi, unii chiar foarte mici pe care ii carau in carca. Mi-a placut sa vad asa multi oameni pe munte dar totusi cred ca e un risc.

Spectaculoasa Cascada Duruitoare se aflata la 1021m altitudine avand o inaltime de 30m atragand foarte multi turisti. Traseul din Durau pana aici fiind de 2 ore, este aglomeratie mare, mai ales ca aici sunt amenajate si spatii de luat masa.

Din Durau la Dochia, urcand si vf. Toaca am facut 3ore si jumatate iar de la Dochia, pe la cascada Duruitoare la Durau 2ore si patruzeci de minute.

Dupa ce am admirat cascada am coborat in Durau multumiti si fericiti de primul nostru traseu in Ceahlau.

Dar vacanta noastra la Durau abia incepuse asa ca mai avem de facut destule trasee.

---

VIZUALIZĂRI: 7570 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI