ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 16.05.2011
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Târgu Mureș
ÎNSCRIS: 28.03.10
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
APR-2011
DURATA: 1 zile
single
1 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 8 MIN

Cetatea Viscri sau confesiunile unui englez (II)

Ilustrație video-muzicală
Adriano Celentano - La storia di Serafino
TIPĂREȘTE

Partea I o puteti citi facand click aici

Nu stiu daca o sa aveti rabdare sa cititi tot ce-am scris aici…si totusi…sa continuam...

Biserica din Viscri, care are venerabila varsta de 800 de ani, e "unicamerala", simpla, ea imita intru catva, casa unui om sarac, bancile lungi de stejar sunt si ele simple, fara ornamente, doar candelabrul denota un oarecare lux. La etaj, unde mai gasesti doua randuri de banci prin balcoanele laterale si cateva banci pentru corul bisericii, se ajunge greu, pe-o scarita abrupta de lemn... De unde numele de Viscri? De la Weiss Kirche (Biserica Alba), care a devenit apoi Weiskirich, Veiskiri, Veeskir ajungandu-se in final la Viscri…nu ma pot abtine sa nu-i spun ghidei, ”Ei, nu mai era mult pana la “Wiskey”, sa fi vazut atunci ce navalire, nu de tatari, turci, huni sau mongoli ati fi avut pe-aici, ci mai ales de scotieni si englezi”...

Parasesc cu regret mica cetate, inconjurata de fortificatii ovale din piatra de râu. Acest sat, nu vrea “sa intre nici in ruptul capului”, in mileniul al III-lea. Viscri e mult mai cunoscut in lume, de cand printul Charles a sosit pe-aici dar totodata, aici gasim si cea mai veche biserica fortificata din Transilvania, construita in anul 1210, multa liniste, multa verdeata, coline presarate cu albul miscator al turmelor de oi ce se pasc alene prin iarba, carute trase de cai, curcani, bibilici, rate si gaste care se tavalesc prin praful cald al amiezii si un aer curat si limpede, cum nici la munte nu gasesti dar si un cer albastru pe care nu au aparut inca stelele hotelurilor aglomerate sau smogul micilor intreprinderi ce ecraneaza orizontul.

In preajma bisericii, gasesti insa si cativa germeni ai civilizatiei, dar care nu altereaza cu nimic, specificul medieval al satului... o pensiune aflata intre “numerele de casa 38 si 44” cu 15 locuri de cazare. Aici se practica agroturism in stil sasesc… bucataria e saseasca si ea se termina invariabil cu o specialitate a locului, dulceata de mure. In curtea pensiunii mai gasesti si un “café”, un magazin de artizanat, sosete, botosei si caciuli din lână…dar pe care le gasesti si prin sat, in fata caselor oamenilor, o pereche de sosete costa intre 10 si 20 de lei iar botoseii, intre 50 si 60 de lei. La iesire din sat este chiar si un mic targ de acest gen ”domnu', daca veniti cu un grup de turisti, facem o reducere, si dumneavoastra primiti cadou o percehe de papuci de casa”. Asadar, la iesirea din sat, daca vii cu turisti, “ti se dau papucii” pe gratis... Pensiunea mai organizeaza, excursii cu caruta prin padurile si peste dealurile din jur, la “torcatorie, carbunarie, la stana, sau la cuptorul de paine neagra" sau poti sa inveti o meserie traditionala, cositul sau fieraritul. In fiecare an, pe data de 29 iunie, la Viscri are loc o sarbatoare traditionala numita “Cununa florilor”, atunci la Biserica Alba au loc concerte de muzica de orga. Nu departe de-aici, mai au loc si Festivalurile branzei de la Rupea, cel al "Vinului " de la Brasov, “Fii satului” de la Biertan si Festivalul medieval de la Sighisoara.

Printul Charles, a renovat biserica si unele case sasesti din sat prin fundatia sa, “Mihai Eminescu Trust”, utilizand doar vopselele ”medievale”, initiale, in nuante de verde si albastru. Fiind vorba de-un sat izolat, singura preocupare a oamenilor era zootehnia si agricultura, de aceea, in anul 1999 a fost initiat aici proiectul “Sosete din lână naturala”, pus la cale de doi oameni de afaceri din Germania, stabiliti in Viscri. Mai demult, se practica trocul, sosetele erau schimbate pe alimente…apoi a aparut proiectul in care sunt angrenate 125 de femei…pana si “paznica cetatii" croseta …time is money…aproximativ 10.000 de perechi de sosete, caciulite de iarna, manusi, pulovere sau papuci de pâslă, sunt trimise la un depozit din Germania, la Naumburg. De acolo, aceste produse manufacturiere se distribuie apoi, in toata Germania si prin nordul Europei, ciorapii grosi, botoseii, manusile si caciulile de lână, sunt foarte utile in tarile reci.

Este cunoscut, mai ales de catre bunicii nostri, faptul ca dinastiile regale britanice si române sunt inrudite prin Regina Maria, care era bunica Regelui Mihai dar si nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii Dar nu e numai atât…mai exista o legatura “de sange” speciala intre casa regala britanica si o familie din nobilimea Transilvaniei. Această descendenţă transilvană a casei regale britanice apare de la contesa Claudia Rhedey care a trait intre anii1812 si 1841. Contesa a copilarit si si-a petrecut adolescenta in palatul Rhedey din Cluj si s-a casatorit cu fiul unui monard german, Alexandru de Württemberg. Asadar, prin familia regala britanica curge si sange german, ceea ce n-a impiedicat-o insa, dupa cel de-al doilea razboi mondial, pe “regina mama” a Angliei, cand asocierea cu nazismul ”nu dadea bine”, sa se dezica de aceasta legatura ce nu facea cinste nimanui.

La varsta de 29 de ani, contesa Rhedey, sufera un tragic accident, mormantul ei se afla inca si azi in cripta bisericii localitatii ei de bastina, Sangeorgiu de Padure din judetul Mures. Mormantul ei a fost vizitat si de printul Charles care, a declarat ca “Transilvania e-un tinut special, care curge, probabil si prin sangele meu”. Mai e un motiv pentru care printul Charles, un om marcat de un eveniment tragic petrecut in familia sa, un om asaltat fara incetare de “paparazzi” si intreaga mass-media britanica, un om a carei familie e amenintata mereu de gruparile extremiste, a ales aceste tinuturi linistite situate departe de lumea lui dezlantuita…dar, despre ele, hai sa-l lasam pe un alt englez, stabilit intr-un sat transilvanean din judetul Brasov, sa ne povesteasca... Un pensionar englez si-a cumparat o casa si o ferma in satul Baca, sat situat intr-un minunat decor natural, la poalele Carpatilor. Pana aici, nimic anormal, in fiecare luna, danezi, olandezi, englezi, mult prea afectati de sistemul de impozitare din tara lor, mai dur chiar si decat clima de-acolo, se muta «cu catel si purcel» mai spre sudul batranului nostru continent.

«In urma cu cativa ani, niste prieteni englezi ce-au vizitat Romania, m-au sfatuit sa trec si prin satul Baca, povesteste el, sat care, cu carutele sale trase de boi, cu tarani care lucreaza inca pamantul cu plugul si taie iarba cu coasa, seamana mai degraba cu satele din Anglia de acum 50-60 de ani. Dar acest lucru nu m-a intrigat, am retrait unele momente ale copilariei petrecute la bunicii mei de la tara.

Intreaga mea viata mi-am petrecut-o, intr-un oarecare lux, intr-un mare cartier muncitoresc al unui oras englez. Orice imi doream mi-era adus acasa, printr-o simpla comanda telefonica. Pana si ziarul de dimineata sau de seara dar, in schimb, imi cunosteam rau vecinii mei de apartament, care, grabiti, nu mai aveau timp, nici macar pentru uzualul «How do you do». Singurul moment cand aveau chef sa stea de vorba cu mine, era in week end, cand veneau tarziu, noaptea, de la «pub». Primarul din Baca m-a gazduit la el pana mi-a gasit o casa si o ferma asa cum imi doream. Acest colt al Europei, este pentru mine, locul ideal pentru a ma odihni, pentru a filozofa si pentru a ma ocupa de marea mea gradina si micuta mea vie. Daca in Anglia aveam doar o duzina de prieteni, aici, intreg satul mi-e prieten. Chiar daca Baca are 1200 de oameni, am constatat ca aici, fiecare se cunoaste cu fiecare si ca oamenii isi adreseaza un obligatoriu «Buna ziua» sau «Sanatate». Satenii imi zic «englezul» si cand ma intalnesc cu ei pe ulita, imi surad mereu chiar daca viata lor nu e deloc usoara. Chiar si daca esti in trecere prin sat, ei te saluta. Comunitatea m-a adoptat repede, considerandu-ma acum, ca pe «unul de-al lor». Satenii din Baca se multumesc cu putin, ei sunt foarte saraci, vis-a-vis de standardurile europene dar inca n-am auzit ca la Baca sa moara cineva de foame, oamenii se ajuta intre ei. Ceea ce e interesant, e ca ei te ajuta, fara sa-ti ceara nimic in schimb, lucru care m-a derutat un pic la inceput, traind mereu cu senzatia ca va trebui odata si-odata se achit «nota de plata». Dar a fost un sentiment fals. Fiecare familie din sat m-a invitat, pe rand, la masa, ca sa ne cunoastem mai bine. M-au invatat sa distilez sucul de prune, pere, mere si alte fructe de livada. Pentru a-mi face placere, au invatat chiar si cateva cuvinte in engleza dar cel mai ades am utilizat limbajul gesturilor. Satenii din Baca si din satele Transilvaniei, in general, sunt simpli, ospitalieri, deschisi, fapt care la noi, e un lucru rar si greu de imaginat. Invitatiile lor la masa erau adevarate regaluri gastronomice, chiar daca apoi, strangeau cateva zile, cureaua. Acesti oameni nu-si dau seama ca sunt niste oameni fericiti! E greu sa fi bogat si fericit in acelasi timp. Aici, depresiile psihice, dependenta de droguri, sinuciderile sau poluarea…nu exista! In fiecare duminica, satenii din Baca se imbraca cu hainelelor cele mai bune si merg la biserica. Dupa care, barbatii, se opresc la cate o crasma sateasca pentru a servi «una mica»: Si eu am intrat in aceste «pub»-uri satesti de cateva ori si «noii mei prieteni ». imi trimiteau de la masa lor, «un mic pahar special » de tuica de 50 si ceva de grade, insotit intotdeuna de un zambet. Alcoolul lor, tuica, e ceva mai tare decat wiskey-ul nostru.

Modul lor de viata, foarte diferit de al nostru, nu e deloc egoist si ceea ce as vrea din toata inima, e, ca el sa nu se schimbe niciodata... ".

Viscri, satul care in urma cu cateva secole nici nu exista pe harta tarii, a devenit astazi ”buricul pamantului” renascand din propria-i cenuse. El mi-a aparut precum un taram uitat de timp din povestile fratilor Grimm sau Branburry, un loc in care toate orologiile s-au oprit in acelasi momenti iar in calendarul istoriei sale nu s-a mai adaugat nici o fila, de cateva secole incoace. La intrarea in sat, nesemnalizata prin nici un panou, asfaltul se termina si odata cu el si civilizatia secolului XXI. Nici telefonul meu mobil nu mai functiona, fapt ce nu m-a deranjat insa deloc. Privind acest loc, se naste o intrebare fireasca... de ce nu lasam noi, oamenii, iarba verde de acasa, "the green, green grass of home", cum ar zice noul prieten al viscrenilor, sa creasca in voie, chiar si pana la cer, daca e nevoie, de ce o taiem noi cu atata inversunare ca sa construim deasupra ei, noi si noi case de beton sau supermarketuri de otel?

Dorgo


[fb]
---
Trimis de dorgo in 16.05.11 15:51:53
Validat / Publicat: 16.05.11 18:46:20
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 5921 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

10 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dorgo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P05 Pe un perete al bisericii gasesti o placa de marmura, cu numele(si numarul de la casa) al fiilor satului, ce-au luptat in al dolea razboi mondial(1939-1945), alaturi exista o alta placa cu cei ce-au luptat si in primul razboi mondial(1914-1918),unii dintre ei, disparuti
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 18200 PMA (din 19 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

10 ecouri scrise, până acum

dorgo [16.05.11 15:56:06] »

@Web, te rog... Adriano Celentano - La storia di Serafino (1969)... 3 min si 54 sec... mersi anticipat...

webmaster13 [16.05.11 17:56:36] »

Done!

dorgo [16.05.11 19:41:58] »

@web77... vad ca n-au intrat pe review cateva pasaje privitor la opinia satenilor despre printul Charles, si altele... incerc sa mai dreg cate ceva prin ecouri...

dorgo [16.05.11 20:34:38] »

Viscri e-un sat care, multa vreme, nu a figurat pe nici o harta, practic, el n-a existat... poate ca masura de precautie, un lucru care nu exista, nu e ravnit de nimeni...

Biserica Alba a fost mereu un indemn la munca si un liant, un lacas ce-a tinut colectivitatea satului unita, si-apoi, la biserica vezi cel mai bine, dupa imbracaminte, cine e sarac si cine e bogat, cine munceste si cine nu...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
dorgo [16.05.11 20:43:38] »

“Aveti turisti? " o intreb eu pe paznica cetatii. "Avem, domnule, de cand suntem in catalogul UNESCO si de cand printul Charles si–a cumparat aici o casa simpla si ne face publicitate, avem, avem destui. Sa stiti ca printul e-un om foarte bland si cumsecade, vorbeste cu noi, mananca slanina, mamaliga si la Pasti, mananca tocanita de miel, alaturi de noi… se plimba cu caruta trasa de cai pe dealurile din jur si se minuneaza tot timpul, cum de-a putut lasa Dumnezeu un tinut atat de frumos in lumea asta bolnava si sufocata de galagie si poluare”.

“A mai zis ca nu se lasa pana nu restaureaza toate casele din sat, sa le-aduca asa cum au fost ele cu sute de ani in urma. Pai cum sa nu-l iubim, printul e deja un viscrean de-al nostru, a zis ca Transilvania e-a doua lui tara! ”…

“N-am vazut deloc case noi” zic eu…”Nici n-o sa vedeti curand, mai sunt prin sat case vechi de vanzare…Se vand cu mobila cu tot, la preturi mici. Le-au lasat sasii, cand au plecat in Germania. Cine sa-si faca vila pe-aici, prin aceasta fundatura? De-abia acum ni se introduce apa si canalizarea prin gospodarii”.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
mecut [16.05.11 21:34:30] »

@dorgo

Interesanta si surprinzatoare alegerea melodiei ca fond muzical!

urjanclaudiu CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [16.05.11 21:50:30] »

Noi anul acesta ne-am hotarat sa nu mai plecam prin tara ci sa strabatem judetul in lung si-n lat, pana vom vedea tot ce e de vazut iar undeva pe la finalul listei cu obiective era trecut cu litere de-o schioapa si acest loc. Dupa ce am citit cele doua review-uri si am admirat fotografiile, destinatia VISCRI a capatat o alta valoare. Sincer, nu imi imaginam ca acest loc arata astfel. Acum, de abia astept sa va calc pe urme. ...Curand, cat mai curand!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Cristian_h* [17.05.11 10:56:48] »

Toata valea Tarnavei Mari arata ca si cum ar fi uitata de lume, nu am vazut vile noi sau alte constructii, satele sunt la fel ca acum 70/80 de ani.

Viscri a avut noroc cu acest print Charles, mi-am mai exprimat opinia ca zona colonizata de sasi din sudul Transilvaniei este una neglijata dar cu un potential fantastic, este strigator la cer ca toate aceste biserici fortificate (Apold (Trappold), Bradeni (Henndorf), Dealu Frumos (Schonberg), Cincu (Grosschenk), Carta (Kerz), Agnita (Aghneteln), Hosman (Holzmengen), Altana (Alzen) Rechis (Reichsdorf), Mosna (Meschen), Valchid (Valdhutten) Valea Viilor (Wurmloch) Slimnic (Stolzenburg), Axente Sever (Frauendorf) Sura Mare (Grosscheuern) sunt ingrijite cu bani veniti din afara tarii (vezi review aici),

in alta ordine de idei, biserica evanghelica in grija careia se afla majoritatea se teme ca introducerea acestor obiective in circuitul turistic va distruge cadrul natural in care sunt amplasate,

discutand cu burghuter-ul din Apold, cetatean german, ne spunea ca se discuta mult in Germania pe aceasta tema si ca ar exista totusi fonduri insa bani vin doar cu anumite conditii legate de angajamentul ferm al statului roman (deci existanta unei legislatii ferme) ca zona isi va pastra caracterul si identitatea culturala si arhitectonica, mai precis fara spatii comerciale, "pagode" sau megalo-resedinte in vecinatatea vechilor monumente.

Deocamdata insa doamnei Udrea&Co putin ii pasa de acestea.....

Michaell [17.05.11 13:24:59] »

... nu am vazut vile noi sau alte constructii.....

slava domnului, zic eu. acele vile pe care le vad cand ma aflu in romania, sper sa nu ajunga nicicand in preajma acestor obiective istorice. atunci mai bine sa ramina asa cum au fost ridicate candva... pina timpul le va darima. nu m-ar durea atit de mult daca s-ar intimpla astfel, decit daca vre-un... am inghitit denumirea, si-ar trintii ceva de genul cum vezi prin satele la intrarea in tara. stiti voi la ce ma refer. s-ar intoarce batrinii sasi in mormintele lor...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Admin [24.07.11 18:03:00] »

Mutat la rubrica "Descopera zona Viscri", nou creata pe site odata cu infiintarea unei sectiuni distincte dedicata zonei VISCRI - click aici

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
dorgo, mecut, Michaell, urjanclaudiu
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă zona Viscri:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.077912092208862 sec
    ecranul dvs: 1 x 1