Poiana Izvoarelor - Chemarea vinului fiert

TIPĂREȘTE

Decembrie. Iarna si alb si fulgii cad, peisaj de iarna, ce firesc, iar pasii mei…din Busteni pornesc, alaturi de voi, si reusesc…drumul printre troiene sa-mi croiesc … Aici e locul ideal, aici poti fi doar fericit, un munte intreg este al meu, un munte alb, inzapezit … iar traseul nostru a pornit, de la Caminul Alpin de timp lovit, peste Plaiul Munticelu…spre Poiana Costilei, un mic rai de paduri dezgolit, unde altarul alb de piatra se inalta, iar muntele ne spune printre fulgi povestea sa de viata …

Cerul nu este albastru mai deloc, de soare astazi nu avem noroc, dar vor fi alte ocazii cand ne vom bucura de soare…iar noi din Poiana Costilei, ne vom purta pasii spre Cabana Poiana cu Izvoare. (Poiana Izvoarelor)

Urcam in formatie de sir indian, asa este in decembrie pentru noi, ne strangem an de an, si pasii nostri prea hoinari, ne conduc prin paduri prin care viscolul trece nemilos, te face sa tresari, este atat de frig, e alb dar e frumos ….

Sunt clipe-n care poposim, sub brazii ca de frisca, e timpul sa zambim, e iarna iar si iar copii sa fim!

Marcajul dupa care ne orientam, este triunghiul rosu, pe trunchiuri ninse noi il cautam…si rand pe rand noi il gasim, e bine atenti sa fim... e alb, e ceata…nu vrem pe-aici sa ne ratacim. Insa, poteca se distinge usor, si o urmam, calcand albul covor, care ne poarta in urcare…avand de la Camin Alpin, vreo 4 albe ore pana-n Poiana cu Izvoare.

Iarna a impodobit stancile cu turturi transparenti, noi le zambim, la ei suntem atenti, ei par ca niste lancii ascutite, infipte-n alburi nesfarsite, detalii ninse, troienite …

Trunchii copacilor povesti trosnesc, de ger, spre noi vesti ne soptesc, povesti spuse prin frigul cuvantului, purtate inspre noi, pe-aripile vantului …

Ceata s-a strans in jurul nostru si pentru ea paream decat un grup stingher, imbujorati de alb, de ger… iar ceata doar ne tachina, asa e ea de fel, cernand peste noi al ei mister …

In Poiana Costilei noi am reusit, sa intelegem al iernii alb nesfarsit… creste ninse, zari de alb, de apusuri aprinse… stane dormind aici sub zapezi, de ceata, detaliile abia ca le vezi… iar vantul, vantul nestingherit trece, aici e lumea lui, poiana lui prea rece …

Inca 90 de minute de cristal, vom merge-n sir, prin albul pal, pana-n Poiana cu Izvoare... parca auzim a ei chemare…prin vinul fiert …deliciu momentan in asteptare …

Urmatorul nostru popas prin lumea ca de lapte, este in Poiana Pichetul Rosu- loc de intalnire a potecilor toate, de aici tu poti sa reusesti, pasii sa-i porti spre Malaiesti, sau un loc drag oricarui muntoman, eterna cabana Diham…

De la Pichet pana-n Poiana cu Izvoare, mai sunt circa 10 – 15 minute, depinde-acum de fiecare … dar cu totii auzeam a vinului fiert chemare…. care ne cheama oare pentru a cata oara, prin abur aromat de scortisoara?

Autor & Fotografii: Catana Cristian-Alexandru

---

VIZUALIZĂRI: 1445 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI