Pamantul fagaduintei... Nisa

TIPĂREȘTE

Introducere

Prima mea plimbare prin Nisa a avut ca tinta Hotelul Negresco. Toate celelalte peripluri nu au avut nici o tinta... absolut niciuna... La plecarea de acasa imi propusesem sa vizitez vreo trei muzee, incluzand bine-nteles Muzeul Matisse, Muzeul Chagall si Muzeul Massena, manastirea franciscana din Cimiez, ruinele asezarii romane...

Numai ca toate planurile mele... muzeistice mi-au fost spulberate de farmecul indescriptibil al orasului, astfel incat, recunosc cu umilinta, la Nisa nu am apucat sa vizitez decat un singur muzeu, cel de Arta Asiatica, si acela doar pentru ca se afla in incinta Parcului Floral Phoenix, care se mandreste, si nu degeaba, cu cea mai mare sera din Europa.

Am haladuit pe strazi, ca in adolescenta, cascand gura aici la un parc, acolo la o cladire... dincolo la o biserica. Ne-am plimbat cu tramvaiul acela modern pana la capatul liniei, in periferia marcata de desene cu grafitti... sus, sus de tot, deasupra intregului oras si a marii.

Am ajuns si in port, ca sa admiram yahturile si vasele de croaziera...

Am asistat la un festival gastronomic italian ce se desfasura in corturi cu flamuri, unde un italian vorbaret afland ca suntem din Romania ne-a invitat sa muncim in fabricuta lui din Sicilia unde facea un fel de tortelini...

Am folosit Nisa ca placa turnanta pentru alte doua destinatii de exceptie de pe Coasta de Azur: Cannes si insula Marguerita, intr-o zi, respectiv Monte Carlo si Monaco... in alta zi.

Nu stiu cand a trecut timpul. Nu imi vine sa cred ca a Nisa a devenit trecut... uneori ma visez inca acolo.

Pentru cei ce sunt curiosi sa afle mai multe despre Nisa... pe plan documentar, pot studia cateva date de pe site-ul oficial al orasului... click aici

Pentru ceilalti, care au timp si rabdare pentru a urmari o promenada... personalizata... haideti cu mine.

Review-ul propriu-zis

Plimbarile noastre prin Nisa au fost de cele mai multe ori, asa cum spuneam, unele fara tinta... chiar daca ne stabileam o destinatie finala, ne trezeam in cu totul alt punct... intr-atat de seducator este peisajul citadin. Orasul in sine, are o multitudine de fatete, iar vegetatia mediterana si stilul arhitectonic al cladirilor iti dau un coplesitor sentiment de relaxare... climatul, la fel de bland ca si adierea brizei cu parfum marin isi are si el rolul sau in reteta reconfortanta ce se numeste Nisa.

Caci, pot sa va asigur... Nisa e un medicament, un balsam pentru trup si suflet, ale carui ingrediente sunt unele evidente... altele doar banuite, dar cele mai multe raman misterioase... nu o sa le pot identifica niciodata...

Chipul orasului... nu pot vorbi despre un singur chip... caci orasul are o multime de chipuri... si tot atatea unduitoare trupuri.

Astfel, daca in centru cladirile au influente italiene, in zona dinspre port, casele cu balcoane minuscule par a fi aduse, printr-un numar inedit de magie, din Barcelonetta, locul unde albastrul cerului se inatlneste cu voalurile transparenta ale marii...

In zona garii... o alta influenta isi face resimtita puternic prezenta... cea araba... mai putin reflectata in aspectul cladirilor, mai mult in specificul fast-food-urilor cu kebap si in freamatul colorat al multimii... aici orasul vorbeste alta limba...

Dar chipul cel mai fermecator al Nisei se oglindeste in mare la periferie, pe drumul catre Monte Carlo... acolo casele par a fi decupate din cartile cu povesti... aduc mai degraba cu delicate castele... presarate printre lacuri imense de verdeata.

Apropo de verdeata... orasul in sine e inecat in vegetatie... o explozie de plante in gradini, in parcuri, pe strazi... o mare de flori cataratoare ce impodobesc zidurile albe ale caselor. Peste tot iarba, palmieri.

Nici un colt de pamant nu ramane "nelocuit" de vegetatie. Si nici un colt de stanca. Am impresia ca plantele aici cresc pur si simplu... in aer... nu au nevoie de nimic altceva.

Daca Nisa e paradisul plantelor, e cu siguranta si un altfel de paradis... cel al cumparaturilor. Poate parea paradoxal, dar cat se poate de adevarat, am vazut aici preturi mai mici decat cele de la Paris... de exemplu... la Nice Etoile. Cat despre parfumuri, gasim aici adevaratele parfumuri frantuzesti... sa nu uitam ca ne aflam in Provence, capitala celor mai ametitoarea miresme! O sticla de parfum de 100 ml, cu un parfum natural de violete... doar 13 euro. Unul dintre cele mai frumos mirositoare parfumuri pe care le-am cumparat vreodata.

Si daca tot veni vorba despre cumparaturi... in oras avea loc un festival de gastronomie italiana... in corturi decorate festiv, cu paji ce purtau insemnele Italiei, se aliniau, spre cumparare, munti intregi de bunatati: de la celebra prossciuto pana la branzeturi, masline si vin... Am ajuns acolo impreuna cu prietena mea... curioase sa vedem spectacolul, caci intreagul proces de vanzare-cumparare era un spectacol.

Fiecare producator oferea pentru degustare o bucatica dintr-un produs sau altul. Dupa un tur al pietei plecai satul... dar si cu plasa plina de mancare, caci nu puteai rezista tentatiei de a cumpara cateva "suveniruri" comestibile,

La iesirea din piata, cortul unor italieni extrem de galagiosi... erau singurii care isi laudau produsele cu voce tare, ca precupetii de la noi. Ne apropiem si constatam ca minunatele lor produse erau niste coltunasi pe care ii fierbeau pe loc... ne-au dat sa-i gustam... erau cu adevarat delciosi... unii cu gust de carne, altii cu gust de legume. am cumparat cativa pentru a-i servi pe loc... cativa euro... intalianul responsabil cu galagia si cu cortul... s-a ambalat si mai tare. Ne-a adus imediat furculite de unica folosinta si sevetele si ne-a facut si rost de o masa unde sa mancam in tihna... parca i-am fi cumparat intreaga afacere, nu doar cativa amarati de coltunasi. Parca il vad... intre doua varste, micut, brunet din cale-afara, ragusit de atata strigat...

S-a prezentat... si ne-a intrebat de unde suntem... i-am spus ca din Romania... pe neasteptate a venit si oferta: un loc de munca in fabrica lui de coltunasi din Sicilia... ne-a bufnit rasul pe amandoua... cu indemanarea nostra la impachetat coltunasi, nu ii trebuia mai mult de o saptamana ca sa dea faliment. Cum nu ne tenta oferta referam sa plecam, dupa ce ne terminam coltunasii... cam cu noduri, ce-i drept caci italianul nu se lasa si ne explica avantajele muncii in fabrica lui.

L-am salutat, lasandu-l descumpanit... pentru o secunda doar... in secunda urmatoare s-a intors si a inceput sa isi laude iarasi cu "strigaturi" coltunasii.

Nu am vorbit nimic despre mancare... am mancat seara in cateva restaurante nicoseze... mancarea e cu adevarat delicioasa, fiind in special pe baza de peste, fructe de mare, paste... condimentele provensale sunt o adevarata nebunie. Preturile restaurantelor nu au fost din cale-afara de piperate... dar nici mici... 20-25 de euro... doua feluri de mancare, ... o bere cu lamaie, cea mai buna bere cu lamaie pe care am baut-o vreodata... 8 Euro.

Inchei aici, cu regret, rememorarea plimbarilor mele prin Nisa...

Daca m-as mai intorce? . oricand... fara nici o ezitare... nu cunosc un alt loc sub soarele Mediteranei in care viata sa aiba un parfum mai subtil si mai seducator... parfumul unic de Provence.

---

VIZUALIZĂRI: 4987 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI