Toamna in Herastrau

TIPĂREȘTE

O zi minunata de toamna!

Prima parte a zilei fiind destul de obositoare, alergand si strabatand dintr-o parte in alta Bucurestiul cu diverse treburi, am pus mana pe telefon si mi-am invitat baietii la masa in Herastrau.

Intr-o jumatate de ora am ajuns intai eu si apoi cate unul baietii.

Uitasem sa mananc! Si lor le era foame. In stanga aleii principale, era o terasa dar numai gratare, fara garnituri iar preturile erau de nivel inalt. Am luat la pas aleea din dreapta si am ajuns la restaurantul"Pescarus". Locatia frumoasa iar terasa minunata. Era ora 15, soarele isi facea siesta pe lac, pe arbori, pe flori. Numai o veverita jucausa nu statea deloc linistita!

Terasa era impodobita pentru sarbatoare. Erai un pic stingher, noi in tinuta de zi iar ea gatita de nunta. Am fost condusi noi patru, la o masa de 10-12 persoane. Nu era ceva intim dar numai asa ceva exista. Ne-am asezat cu fata la lac iar privelistea era superba. Am comandat, am mancat destul de bine. Dupa masa, totul in jur te imbia la somn. O liniste deplina, rosul muscatelor facea o distonanta placuta, soarele se strecura prin frunzisul copacilor, ruginiul aparand pe alocuri. Am lenevit noi cat s-a putut dar daca nu ne ridicam cred ca mi se inchideau ochii. Am hoinarit pe alei, am mai studiat cate o sculptura, am mai admirat o floare, am urmarit joaca a doi catelusi unul alb si unul negru. Perechi de indragostiti pe banci, copii si adulti pe role sau cu bicicleta, mamici cu bebici in carut.

Un suierat prelung... si deodata un trenulet de culoare verde facea turul parcului.

Multe flori, diferite culori, frumoase fantani arteziene, multe statui... multe banci cu oameni de diferite varste, dar nimeni nu citea sau macar sa zaresc o carte alaturi.

Departe era SOSEAUA... lumea boema a bucurestilor... doamnele cu palariute si nelipsitele umbrelute... micile idile...

O zi minunata de toamna am trait in Herastrau!