Istanbul intre istorie si civilizaie

TIPĂREȘTE

Dupa cele 4 zile stat in Antalya, a venit vremea sa ajungem si in Istanbul, pentru moschei si relaxare in cafenele, fara niciun plan concret pentru cele trei zile propuse aici.

Intins pe cele doua maluri ale Stramtorii Bosfor, Istanbul este unicul oras din lume a carui suprafata se intinde pe doua continente, Europa si Asia.

Cu o populatie de peste 14 milioane de locuitori, este nu doar cel mai infloritor oras al Turcei, ci si al zecelea dintre cele mai aglomerate orase de pe Glob. Situat in centrul uneia dintre cele mai mari aglomeratii demografice de pe continent, Istanbul este polul economic principal al Turciei. Denumit si Noua Roma (ca si Roma, este fondat pe sapte coline), Istanbul a apartinut pe rand Greciei antice, Imperiului Roman, Imperiului Bizantin si Imperiului Otoman si actualei republici a Turciei. Vechile denumiri ale orasului, Bizant si apoi Constantinopol, marturisesc aceasta istorie zbuciumata, caci exista putine orase care sa isi schimbe de trei ori numele de-a lungul istoriei. Din punct de vedere istoric, Istanbul poate fi considerat unul dintre cele mai importante orase ale antichitatii, alaturi de Roma si Atena. De la fondarea sa in 657 i. Hr. si pana astazi, Istanbul a fost capitala a numeroase imperii, colonie greceasca, capitala a Imperiului Roman de Apus si centru al Imperiului Otoman, Turcia castigandu-si statutul de republica in 1923, sub presedentia vizionarului Mustafa Kemal "Ataturk" ("tatal Turciei"). Ataturk este slavit si azi pentru curajul sau de a contribui la dizolvarea Imperiului Otoman, schilodit de infragerea suferita in Razboaiele Balcanice, si la alinierea Turciei la standardele de viata ale marilor puteri europene (fara sa inalature elementele religioase si traditionale) in doar 15 ani de conducere. Chipul sau este tiparit pe toate monedele si bancnotele turcesti.

Se poate spune ca orice piatra la Istanbul poarta amprenta istoriei. Sa ne gandim pentru inceput numai la principalele obiective turistice: Moscheea Albastra, Moscheea Selimiye, Sfanta Sofia (Aya Sofya), Palatul Topkapi, Palatul Dolmabahçe, Muzeul Arheologic, At Meydant (hipodromul), cu cele trei monumente din antichitate: Obeliscul faraonului, Colaoana Serpuita si Coloana lui Constantin al VII-lea, Podul Galata peste Bosfor si Marele Bazar.

Din aceasta bogatie istorica rezulta o atmosfera unica. Un oras intre traditie si modernitate. In ciuda istoriei sale, Istanbulul este o metropola ce progreseaza si se modernizeaza rapid.

Majoritatea locuitorilor sunt musulmani suniti, urmati, in procente mai mici, de catre crestini si evrei. Desi nu e nevoie sa umbli imbrobodita, tinuta decenta (nimic prea stramt, nnimic prea scurt si nimic prea decoltat) este recomandata, cu atat mai mult cu cat vei intra in incinta lacaselor de cult. Un sal este binevenit pentru a-ti acoperi capul si umerii atunci cand intri in moschee.

De la Istanbul am primit tot ce am aşteptat: încântarea de a descoperi un oraş cu adevărat special, cum nu mai e altul, o metropolă cosmopolită dar în acelaşi timp cu un specific inconfundabil. Mi-am propus să intru cât mai mult în viaţa acestui oraş, să-l simt cu adevărat, şi nu este greu, pentru că pe fiecare străduţă vezi sau ţi se întâmplă ceva care iţi defineşte Istanbulul: un monument bizantin, o tarabă cu dulciuri, un zâmbet al unui turc mustăcios, o aromă de cafea, o moschee impresionantă, un pahar de ayran, o strigare la rugăciune pentru musulmani…. Zgomote, arome, senzaţii, impresii, toate te fac să simţi acest oraş unic, să simţi ceva diferit. Am văzut Istanbulul aşa cum este: un oraş pe două continente, un oraş legat de două civilizaţii: orientală şi europeană. Clădirile vechi ale oraşului erau fie în stil tradiţional otoman, fie în stiluri europene: Baroc, Neoclasic, Rococo, Art Nouveau, inclusiv moscheile. În special pe Bulevardul Istiklal (İstiklâl Caddesi), unul dintre cele mai vizitate locuri din oraş, unde poţi merge nederanjat ca pieton, accesul maşinilor fiind interzis, se observă acest mixt arhitectural, apărut prin secolul XIX.

Am vrut să simt şi puţin din toată această istorie bogată a Istanbulului şi am început periplul meu turistic căutând Constantinopolul, căutând urmele oraşului creştin. Chiar în centrul Istanbului, pe Yeniçeriler Caddesi, între Sultanahmet şi Piaţa Beyazıt, se mai păstrează încă Columna lui Constantin, actul de naştere al Constantinopolului, una dintre cele mai importante urme ale artei romane din oraş. Cele mai însemnate monumente din acea perioadă, care erau şi centre ale vieţii oraşului, erau Palatul lui Constantin, Hipodromul şi Hagia Sofia.

Prima zi am petrecut-o plimbandu-ne pe malul Bosfoului, plin de ambrcatiuni micute si o paleta diversificata de pescari. Nu am traversat Bosforul cu vaporul, am ales varianta’’mersul pe jos’’ ca sa putem admira casele si peisajele capitalei. Te poti plimba zile intregi, pe marginea Bosforului, prin centrul vechi, poti manca in fiecare zi in alt restaurant bun, (va recomand zona de sub podul mare din partea europeana, ), poti calca peste piatra pe care ingenunchiau voievozii romani cand mergeau la sultan, la Inalta Poarta (Top Kapi), poti vedea atat minareturi spre cer cat si biserici ortodoxe sau catolice. Dupa cateva ore de hoinareala, ne-am asezat confortabil pe canapelele unei cafenele unde am savurat o limonada si renumita cafea turceasca.

Intamplator am ajuns pe straduta cu magazine de firma, si atunci am hotarat sa facem ceva cumparaturi, bazarul trebuie vazut. Magazinele de bijuterii si cele de condimente stralucesc in jurul tau, sub chemarile la rugaciune din megafoane. Se negociaza dar nu ca acum zece ani, iar seara am hotarat sa luam masa pe podul care face legatura dintre cele 2 parti ale orasului.

Cel mai mult m-au fascinant insa femeile, intalneai la tot pasul un mix tulburator de forme si valuri, in toate combinatiile imaginabile: femei carora nu le puteai ghici macar culoarea ochilor pentru ca erau acoperite de valuri negre din cap pana in picioare, tinere in culori tipatoare cu batic asortat, din matase si cu imprimeuri vesele, priviri scrutatoare din partea celor carora le puteai vedea numai ochii, sau broderii chic impodobite cu Swarovski pe croiala cambrata a robelor moderne ce reinventasera portul traditional lasand la vedere doar mainile, de la fetite cuminti, cu ochii plecati, acoperite total in negru, pana la pustoaice dezinvolte si europenizate in port si exuberanta. Un amestec pitoresc care vorbea cel mai convingator despre schimbarile graduale din Turcia moderna, in care femeile au primit dreptul la vot in 1934.

Istanbulul a fost destinat să fie un oraş important. El a fost construit de Constantin cel Mare, primul împărat roman creştin, pe locul unui oraş mai vechi, Byzantion, pentru a fi noua capitală a Imperiului, noua Roma. S-a numit Constantinopol şi a rămas de atunci capitală până în secolul XX: a Imperiului Bizantin şi apoi a Imperiului Otoman.

Din Marele Palat al lui Constantin, de fapt un complex care a servit ca reşedinţă pentru toţi împăraţii bizantini până prin secolul XI, nu se păstrează astăzi decât ruine care sunt în parte îngropate sub Moscheea Sultan Ahmed iar din Hipodrom (despre care se spune că avea iniţial aproape 60 km pătraţi) se mai păstrează astăzi câteva fragmente arhitecturale pe care le-am văzut în Sultanahmet Meydanı, restul fiind acoperit de construcţii medievale.

Hagia Sofia, a fost construită de împăratul Justinian în secolul VI, basilica Hagia Sofia a fost timp de un mileniu cea mai mare biserică din lume. După cucerirea Constantinopolului în 1453, turcii au transformat-o în moschee, iar din 1935 este muzeu. Te impresionează incă de când o zăreşti, insă în interior senzaţia este extraordinară: coloane din granit, se înălţă chiar şi până la 20 m, dar privirea se ridică spre cupola, înălţată la 55 m şi având un diamentru de 32 m. Mozaicuri aurite, marmură policromă, porfir alb şi roşu …… Hagia Sofia a fost ridicată să impresioneze şi reuşeşte de un mileniu şi jumătate.

Din perioada când oraşul Istanbul a fost reşedinţa sultanilor otomani, ne-am ales să vizitam Palatul Topkapı şi Moscheea Albastră. Ele sunt printre cele mai cunoscute obiective ale oraşului, dar construcţiile sultanilor sunt numeroase, aşa cum mă aşteptam.

Palatul Topkapi, palatul sultanilor din 1465 până în 1856, este un complex format din patru mari curţi, cu mai multe clădiri. În perioada de glorie, cca 4000 de oameni trăiau aici. Deşi muzeu, palatul este păzit în continuare de soldaţi din aramata turcă. Colecţiile adunate aici, mai ales cele de bijuterii, te fac să înţelegi cu adevărat ce însemna viaţa opulentă a sultanilor de care ştiam doar din cărţile de istorie.

Moscheea Sultan Ahmed, cunoscută sub numele de Moscheea Albastră, este cea mai mare din Turcia. Construită la începutul secolului XVII, a fost ridicată de sultanul Ahmed I pentru a-i aduce bunăvoinţă lui Allah. Moscheea stă în faţa Hagiei Sofia, cu intenţia clară de a o domina. În interior trebuie să intri descălţat, respectând regulile musulmane, căci moscheea este în continuare lăcaş de cult dar ne-am minunat de grandoarea ei si efectul halucinant pe care il au cupolele.

Oricât ai vrea să nu cedezi tentaţiei cumpărăturilor în Istanbul, iţi este aproape imposibil. Oraşul are numeroase bazare tradiţionale, dar şi foarte multe mall-uri moderne. Mall-urile Istanbulului sunt extrem de atractive, deţin mai multe recorduri şi premii (Cevahir Mall spre exemplu este cel mai mare din Europa). Eu am rezistat tentaţiei de a da o raită şi prin mall-uri, alegând în schimb Marele Bazar. Pentru o piaţă ridicată în secolul XV, este un loc extraordinar de viu: sute de mii de oameni îl vizitează zilnic şi găsesc aici de toate pentru toţi.

Reţeaua de transport public este însă foarte bine pusă la punct şi modernizată în cea mai mare parte. În plus, Istanbulul va avea în câţiva ani şi un tunel feroviar, tunelul Marmaray, care va face legătura între partea europeană şi cea asiatică, legătură asigurată în prezent doar prin două poduri rutiere şi ferry-boat-uri.

Istanbulul este un oraş plăcut de vizitat şi datorită oamenilor de aici: sunt joviali, primitori, vorbăreţi, gata oricând să te ajute cu informaţii. Aproape toti au in casa sau in magazin poza lui Ataturk, parintele Turciei, aducand un cod civil elvetian, unul penal italian si unul comercial german. A adoptat alfabetul latin, a interzis palariile otomane si barbile si a dat drepturi femeilor.

Nu mai puţin de 14 milioane de locuitori trăiesc aici, şi dacă vă gândiţi şi la milioanele de turişti care îl vizitează, vă puteţi da seama de agitaţia din acest oraş.

La Istanbul fiecare cartier este diferit si are stilul sau. In Beyoglu, veti fi fascinati de numeroasele buticuri tematice si de turnul Galata pe care romancierul Pierre Loti l-a iubit atat. Mergand apoi catre Taksim, veti da inspre Istiklal Caddesi, cel mai cosmopolit bulevard din oras: buticuri, cafenele, restaurante si locurile preferate ale tinerilor... Obositi de atata agitatie, luati ferry pentru a trece in partea asiatica. Aici totul este diferit, turistii nu sunt asa numerosi si veti avea ocazia sa va faceti cumparaturile in liniste…insa e dificil sa va faceti intelesi in zona, avand in vedere ca mai nimeni nu vorbeste engleza. Transportul in comun este cea mai simpla, comoda si ieftina metoda de deplasare, cu atat mai mult cu cat Istanbulul dispune de mai multe linii de metrou usor (si foarte rapid). Interesant e ca accesul in statii se face pe baza de jetoane. Altfel spus, cine nu plateste, nu circula. Fara exceptii! Pretul unei calatorii: 1.5 lire (3 lei). Aceeasi regula este si la tramvaie, ai jeton circului, nu ai mergi pe jos…. Taxi-urile sunt foarte accesibile, tariful este standard, în jur de o liră pe kilometru, staționarea în timpul mersului nu este taxabilă ca în România. Practic poți alege orice taxi, diferența tarifului final de transport pentru o aceeași rută de destinație se face în funcție de traseul ales de taximetrist, poate să fie mai mare dacă se circulă pe bulevardele principale, în traficul aglomerat, sau mai mică dacă se circulă pe drumuri adiacente.

Turcia este la fel de fermecatoare si... in farfurie! Amestec de influente din diferite regiuni, bucataria turceasca este foarte variata si propune specialitati culinare delicioase. Oameni cu un foarte ascutit simt al ospitalitatii, turcii va vor rezerva o primire pe cinste, iar dulciurile si placintele sunt cele mai gustoase din lume.

Bucataria turceasca este una dintre cele mai savuroase din lume si ei stiu asta. De la micile afaceri de familie din vechi case otomane, cu 4-5 mese, pana la restaurante noi, in care ti se gateste la doi metri de masa, pe plite luxoase, gustul bucatariei turcesti te invaluie pentru 10-20 euro de persoana, cu tot cu bautura. Pentru cateva lire turcesti, puteti gusta cele mai bune baclavale si alte minunatii dulci, Istanbul fiind pe buna dreptate paradisul gurmanzilor si al pofticiosilor. Odata treziti, grabiti-va sa serviti micul dejun pe acoperisurile-terasa. Branza, masline, rosii, castraveti, cateva prajituri, iaurt, dulceata si portocale: nu englezii, ci turcii au „convertit” lumea la micul dejun dulce-sarat. Ce sa mai manancati dupa asta? …. La pranz, iesind din Marele Bazar, numeroase mici restaurante va propun „kebap” la 1,5 lire turcesti (mai putin de un euro), o oferta careia nu ii puteti rezista.

Istanbul – va veti indragosti. Veti termina prin a-i iubi chiar si defectele, un aspect turistic nu mai putin sic, caci orasul nu ar mai fi acelasi fara ele. Istanbul este facut din amestecuri, din combinatii de influente – un metisaj si o bogatie unica. Poate o Europa a celui de-al treilea mileniu in miniatura? In orice caz, o capitala culturala europeana pentru 2010.

---

VIZUALIZĂRI: 3593 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI