Fluturi în Istanbul (Part.3)

TIPĂREȘTE

Salutare, dragii noștri!

A venit momentul să continuăm aventura noastră plină de surprize în frumosul Istanbul!

Să fiu sincer, timpul parcă a zburat și am ajuns la ultima parte a călătoriei noastre în acest oraș magic. Descrierile devin tot mai greoaie, dar haideți să ne întoarcem în timp, la episodul 2 al articolului nostru. Acolo, am dat startul unui concurs deosebit, cu un premiu pe măsură – un superb album foto de 20×40! Ei bine, momentul a sosit să dezvăluim câștigătorul… este Georgiana Ioniță din Ploiești! Și da, răspunsul corect a fost… Budapesta!

Ați fost senzaționali cu răspunsurile voastre pe blog, Facebook, telefon, Instagram, chiar și aici și oriunde am putut comunica. Vă mulțumim pentru interesul pe care l-ați arătat și promitem să mai pregătim astfel de surprize.

Dar să revenim la Istanbul, orașul nostru de suflet! Am decis ca în acest articol sa încerc sa postez și o parte din filmulețele pe care nu le-am putut încarca în partea a doua a acestei povestiri. Nu știu de ce dar pur și simplu nu s-au putut încarca. Este musai sa va uitați pe poze și filmulețe pentru ca ele sunt în stricta legătură cu articolul.

Unul dintre lucrurile cu adevărat interesante pe care le-am descoperit în Istanbul a fost posibilitatea de a-ți organiza o croazieră la prețuri atât de mici, încât ai putea crede că este gratis. Da, ați citit bine! Cu transportul public, poți ajunge să explorezi frumusețea Bosforului fără să-ți golești portofelul. Și, bineînțeles, pe vasele care navighează pe Bosfor, găsești o întreagă oază de delicii: ceaiuri parfumate, cafele aromate, dulciuri irezistibile, sandvișuri pentru toate gusturile și multe altele.

Noi am ales să ne aventurăm spre Anadolu Kavagi, un satuc pescăresc amplasat la o aruncătură de băț de Marea Neagră. Cu un bilet care costă cam cât o cafea bună, în jur de 5-7 lei, am urcat pe feribot în Eminönü și ne-am pus în mișcare către noi meleaguri.

Deși urcarea pe feribot a fost o mică provocare, având în vedere că aveam și căruciorul cu Amelia în el, turcii sunt foarte săritori când vine vorba de copii, oferindu-ne de fiecare data o mână de ajutor prețioasă. Ne-am asumat această aventură de când am plecat de acasă și trebuie să recunosc că știam că Istanbulul este un oraș dificil de străbătut cu un copil în cărucior și un altul care, sincer să fiu, obosește destul de repede.

Din acest punct de vedere, orașul este destul de dificil, și este un minus destul de mare din punctul meu de vedere. Am omis să filmăm toate „piedicile” care ne-au ieșit în calea căruciorului pentru ca nu asta este scopul nostru, dar ele au fost cu adevărat multe.

Intradevar nu e vorba de o croazieră VIP cu toate cele, dar hai să recunoaștem că nu asta căutăm noi. Poate dacă eram singuri fără copii ne-ar fi surâs …

Călătoria noastră spre Anadolu Kavagi a durat aproximativ două ore – timp perfect pentru a ne bucura de peisajul superb.

Niciun drum nu e complet fără prietenii noștri zburători, pescărușii, care ne-au însoțit cu grație pe întreg parcursul călătoriei. Iar traseul în sine a fost ca o călătorie printr-un tablou viu, cu Bosforul prezentându-se în toată splendoarea sa uluitoare.

Feribotul, adevărata nostra călăuza în această aventură de neuitat, a oprit la diferite stații pentru a lăsa călătorii să coboare sau să urce. La fiecare oprire, părea că avem un mic spectacol oferit de pescarii locali, care erau mereu acolo, în peisajul lor pitoresc. Nimic nu ne-a făcut inima să bată mai tare ca vederile lor, atât de autentice și frumoase.

Dar planurile noastre nu s-au sincronizat întocmai cu harta. Amelia, micuța noastră exploratoare, a decis că momentul coborârii a sosit mai repede decât ne-am fi dorit noi și s-a pus pe plâns. Încă două stații și ajungeam unde ne-am propus inițial, dar na, ne plac provocările ???? Așa că am dat piept cu situația, iar aventura noastră a continuat.

Ajunși la stația pe care Amelia a ales-o, am hotărât să ne hrănim și sufletul, și stomacul. Am dat de un restaurant pitoresc de-a lungul malului Bosforului, cu un loc de joacă ademenitor pentru copii. Am mancat Kofte (chifteluțe din carne de miel) care este unul dintre acele preparate care îți dă o adevărată senzație de confort și satisfacție. Cu siguranță, în Istanbul, unde bucătăria este plină de arome bogate și combinații de ingrediente tentante, kofte este o alegere care nu te va dezamăgi.

Și așa, după ce ne-am hrănit sufletele cu peisajul magic al Bosforului și stomacurile cu delicioasele preparate, ne-am îndreptat pas cu pas către căminul nostru temporar nu înainte de a trage o joaca pe cinste în mini părculețul restaurantului.

De pornit am pornit spre casă dar cum să trecem pe lângă tentațiile dulci care ne-au făcut cu ochiul în drumul nostru????

Ce să facem? Ne-am făcut curaj și ne-am oprit pentru un răsfăț dulce, niște baclavale și înghețată, pentru a răsfăța și mai mult sufletele noastre aventuroase. Și ce poate fi mai potrivit într-o zi însorită și plină de călătorii decât să savurăm gustul rafinat al dulciurilor tradiționale turcești?

Inghețata turcească, sau cum îi spun localnicii, „dondurma” este o înghețată mai diferită, cu o textură mai densă și fermă decât înghețata obișnuită. Și acest lucru se datorează ingredientelor speciale, precum extractele de rădăcini de orhidee sălbatică care îi conferă acea consistență aparte. Gustul ei bogat și proaspăt este o adevărată răsfățare pentru papilele gustative și, bineînțeles, pentru sufletele noastre dornice de experiențe autentice.

Ah, ce fascinantă este cultura turcă și cum știe să transforme chiar și o simplă experiență cu înghețata într-un adevărat spectacol!

Și apropo de experiența de a cumpăra înghețată din mâinile vânzătorilor stradali din Istanbul, este ca un mic teatru al bucuriei și al amuzamentului. Vânzătorii de înghețată sunt cunoscuți pentru abilitatea lor de a te provoca într-un mod amuzant, cu mișcări rapide și înșelătoare. De multe ori, apropie cornetul cu înghețată de tine, ademenindu-te, apoi o vor retrage brusc, doar pentru a râde în hohote când vei încerca să o prinzi. Alteori te vei trezi doar cu cornetul gol și înghețată pe nas … Ei bine, vei ajunge cu siguranță să râzi și tu cu gura până la urechi!

Această interacțiune plină de voie bună face parte din farmecul autentic al Istanbulului copiii se distrează fantastic în acest joc plin de umor, iar aceste momente de bucurie și râs sunt cele care ne îmbogățesc sufletele și transformă o simplă zi într-o poveste minunată.

Așa că, în mijlocul peisajelor încântătoare și a aventurilor neașteptate, amintirile noastre se umplu de râsete, prietenie și înghețată delicioasă. Fiecare experiență devine o comoară prețioasă pe harta călătoriei noastre, iar Istanbulul a adăugat un nou capitol plin de savoare.

Absolut, fiecare dintre noi avem preferințele noastre când vine vorba de gusturile dulci ale vieții, iar baclavalele, cu straturile lor subțiri de aluat crocant și umplutura bogată de nuci și sirop dulce, pot polariza gusturile. Cu toate acestea, este minunat să găsim acea bucurie și rafinament într-o experiență culinară, precum savurarea baclavalelor, mai ales atunci când ele se servesc cu o ceașcă de ceai turcesc aromat sau cu o cafea cu arome bogate.

De fiecare dată când intrăm în contact cu cultura și tradițiile unei destinații, experimentăm, într-un fel, inima acelui loc. Baclavalele turcești, adevărate opere de artă culinară, reprezintă un fel de a experimenta esența Istanbulului prin simțul gustului.

Istanbulul este binecunoscut pentru variatele sale oferte de baclavale, dar pe noi ne-au încântat cele de la Karaköy Güllüoğlu! Aceste locuri nu doar că oferă baclavale desăvârșite, ci și experiențe culinare autentice în fiecare bucată.

Și uite așa a mai trecut o zi! Fie că ne-am pierdut în străduțele pitorești, am admirat monumentele istorice sau privit pur și simplu apusul soarelui peste Bosfor, am adunat amintiri neprețuite în rucsacul nostru de călătorie. Fiecare zi petrecută în Istanbul a fost un capitol nou, plin de aventuri, surprize și întâlniri cu oameni minunați.

Întruna din zile, în timp ce ne aflam la o plimbare prin cartier, am observat cum un domn aflat la etajul doi a coborât un coș legat cu sfoară în stradă. Inițial, nu am înțeles exact ce se întâmplă, dar apoi a apărut un livrator de produse gen Tazz sau mai știu eu ce, care a preluat banii din coș și a lăsat în schimb bunătățile comandate de domnul respectiv.

Sincer, am rămas uimit și fascinat să văd asta …

E ca și cum te întorci în timp, într-o perioadă în care soluțiile simple erau la ordinea zilei și oamenii găseau modalități ingenioase de a-și face viața mai ușoară. Acest mic „ascensor pentru obiecte” , așa cum îi spun eu, este un exemplu minunat de cum pot fi adaptate tradițiile și creativitatea în lumea modernă.

Întruna din zile m-am decis să le ofer lui Camy și lui Edy o doză serioasă de ceea ce le place cel mai mult: soare și apă. Astfel că am hotărât să petrecem o altă zi la mare. Camy, cu dragostea ei pentru soare, și Edy, pasionat de apă, erau entuziasmați pentru această nouă revedere cu marea.

Inițial, am planificat să mergem la aceeași plajă unde am mai fost Tirmata, dar surpriza a venit din partea unui angajat de la intrarea pe plajă.

Controlul de securitate și măsurile de siguranță pot fi foarte riguroase, asemenea celor întâlnite la aeroporturi sau în alte locuri publice sensibile.

Aceste măsuri sunt puse în aplicare pentru a asigura siguranța și bunăstarea tuturor, dar pot varia în funcție de locație și de nivelul de securitate necesar. De aceea, este întotdeauna bine să fii pregătit pentru astfel de controale și să fii răbdător în timpul procesului. Inteleg perfect regulile stricte cu privire la aducerea mâncării și băuturii în astfel de locuri. Aceste măsuri sunt de obicei aplicate pentru a preveni dezordinea și a asigura confortul tuturor vizitatorilor și evident pentru a le asigura lor vânzarea necesară. Totuși, în cazul copiilor mici, aceste reguli pot fi ajustate pentru a ține cont de nevoile lor specifice. Copiii mici au cerințe alimentare și de hidratare distincte, și astfel, flexibilitatea în aplicarea regulilor poate fi binevenită. Copiii pot avea nevoi nutriționale speciale, iar mâncarea și apa de care au nevoie ar putea fi diferite față de ce se găsește în mod obișnuit în anumite locații publice.

În bagaje aveam câțiva biscuiți, apa și pufuleți din România pentru Amelia, însă acest angajat a început să aibă o atitudine neașteptat de neprietenoasă și lipsită de respect. Era clar că nu puteam să petrecem ziua într-un loc cu o astfel de energie negativă.

Așa că am luat hotărârea să plecăm de acolo. Însă, ca în fiecare situație, fiecare problemă deschide noi oportunități. Știam că în zona erau mai multe plaje private, așa că am făcut o alegere înțeleaptă și am pornit în căutarea unei alternative.

Și da, am găsit. Am avut șansa să alegem dintr-o varietate de plaje private. Ne-am simțit cu adevărat ca și cum am fi avut un meniu de opțiuni la îndemână. Am ales Milyon Beach Kilyos & Milyos Restaurant și am avut noroc din nou.

Deși nu era o plajă cu nisip fin, marea ne-a chemat la ea. Am simțit valurile spumante și sărate și parcă am uitat complet de toate pietrele. E acea senzație de libertate pe care doar marea ți-o poate oferi. Și ceva ce nu trebuie să ratezi atunci când ești la mare – un calamar proaspăt și o bere rece, care au fost cu adevărat delicioase.

Am avut și o partidă de fotbal în doi, iar eu și cu Edy ne-am distrat teribil. Ne-am bucurat de soare și am trăit fiecare moment la maximum.

Această zi la plajă a fost ca un tablou perfect – amestecul dintre joc, relaxare și bucuria de a petrece timp de calitate împreună. Și chiar dacă fiecare moment a fost special în felul său, cred că ceea ce face o astfel de zi atât de frumoasă este că îmbină toate aceste aspecte într-o poveste memorabilă.

Dar ce e cu adevărat minunat este ca ziua nu se termina chiar dacă ajungeam acasă. De când intram pe străduța unde locuiam eram urmăriți de vreo doua băbuțe care ne priveau discret de la ferestre. Adevărate camere de supraveghere … Cu o curiozitate sinceră, scoțeau capetele pe fereastră și ne urmăreau fiecare mișcare. Și, știi ce? Nu ne-a deranjat nicio clipă. Ba chiar am descoperit că și noi, la rândul nostru, ne opream adesea cu ochii holbați asupra acelorași ferestre așteptând parca sa le vedem ????

Ajunși acasă evident ca ce-a mai mare parte din timp ne-o petreceam pe terasa. Fiecare colț, fiecare unghi și fiecare panoramă au fost ca un cadru perfect pentru a captura frumusețea și atmosfera acelei zile minunate. Fotografiile sunt cărțile noastre vizuale de amintiri, iar terasa a devenit un adevărat album al aventurilor noastre.

Stând pe terasa noastră, am avut o perspectivă magică asupra vieții din acel cartier. Într-una dintre acele zile însorite, am observat cum niște copii de vârste destul de mari probabil 14-16 ani, se jucau Lapte Gros. Da, ați auzit bine, acel joc plin de energie și veselie pe care și noi l-am jucat când eram mici.

Într-un oraș în care tehnologia modernă pare să fie în centrul atenției, a fost o surpriză atât de frumoasă să văd acești tineri îmbrățișând un joc atât de tradițional. Jocurile de pe vremea noastră, care acum par să fi dispărut sub influența telefoanelor și a gadgeturilor, încă mai trăiesc în sufletele acestor copii. Și a fost ca și cum trecutul și prezentul se împletesc într-o manieră grozavă.

A fost ca și cum am revăzut umbrele copilăriei în acești tineri, care au ales să se bucure de acel moment prețios în afara lumii digitale.

Această scenă m-a făcut să reflectez asupra modului în care lumea se schimbă și în același timp rămâne neschimbată. Chiar dacă tehnologia evoluează cu o viteză uluitoare, rădăcinile noastre culturale și tradițiile noastre au un mod magic de a persista, chiar și în cele mai neașteptate locuri.

Într-un fel, această poveste mi-a dat o doză sănătoasă de nostalgie și m-a făcut să realizez că, în ciuda tuturor schimbărilor și evoluțiilor, unele lucruri rămân întotdeauna în sufletele noastre. Și în momentul acela, privind acel joc tradițional am simțit că am făcut o călătorie în timp, aducând trecutul mai aproape de prezent.

Am decis să dedicăm o zi cumpărăturilor la Venezia Mega Outlet. Pentru că, bineînțeles, o vacanță în Istanbul nu ar fi completă fără o zi sau două dedicate cumpărăturilor. Venezia Mega Outlet a fost alegerea perfectă, un loc cochet, cu un râu artificial traversat de gondole. Nu-i așa că sună romantic și fermecător?

Încă de la intrarea în mall, am fost copleșiți de atmosfera plăcută și de tentațiile din fiecare magazin. Și desigur, nu am putut rezista să nu ne răsfățăm cu câteva achiziții. De la haine la suveniruri, totul era la îndemână. Preturile chiar foarte bune unele, reduceri etc.

Dar înainte de toate ne-am hotărât să ne răsfățăm cu un mic dejun turcesc într-un restaurant găsit acolo în incintă. Așadar, am ales să ne așezăm la masă și am fost pur și simplu copleșiți de ceea ce am văzut.

A fost ca și cum masa a devenit un tablou viu al culorilor și aromelor turcești. O varietate incredibilă de mâncăruri, fiecare cu propria sa tentă de savoare și textură, au adus o explozie de senzații în gura noastră. De la brânzeturi delicioase și cremoase, la feluri de mâncare calde și pline de mirodenii, fiecare „farfurie” a adus ceva unic pe masa noastră. Binențeles nelipsita omleta „menemen” , kaimac, sucuri naturale, ceai la discreție …

Practic, masa s-a umplut treptat cu toate aceste bunătăți, iar noi ne-am lăsat răsfățați de bucatele pe care le degustam cu uimire și plăcere.

Am fost martorii unui adevărat spectacol al bucătăriei turcești, unde fiecare farfurie era ca o mică poveste de gusturi și tradiții.

Amelia fiind o fire cu personalitate puternică (deh, femeie) s-a hotărât că e momentul să renunțe la căruț și să meargă musai numai în brațele noastre, iar Edy a profitat de ocazie și a preluat căruțul. Chiar dacă e mai mare, înțeleg perfect decizia lui. Cu cât poți evita durerea de picioare, cu atât mai bine, nu-i așa?

Iar căruțul nostru, care a văzut multe aventuri și a cărătat cu dăruire toate cumpărăturile noastre, a devenit o adevărată legendă. A făcut față tuturor încercărilor cu brio, iar gemetele sale ne-au făcut uneori sa ne întrebăm dacă mai ajungem cu el întreg acasă ???? Așadar aveți sau nu copii, luați căruciorul cu voi în vacanță, poate fi foarte util. Uneori eram gelos pe Edy pentru că avea norocul ăsta.

A fost cu siguranță o zi plină de surprize și râsete, în care cumpărăturile au fost doar o parte din poveste. În mijlocul tuturor aventurilor, ne-am amintit că uneori cele mai simple lucruri sunt cele care ne aduc cele mai mari bucurii. Și că, indiferent de cât de mari sau mici sunt provocările, suntem întotdeauna gata să le facem față cu zâmbetul pe buze.

Și uite că aventura noastră a ajuns la final, într-un mod surprinzător de rapid. Așa cum se întâmplă deseori când te bucuri de fiecare moment, cele zece zile petrecute în Istanbul au trecut ca vântul. A fost cu adevărat fascinant și, bineînțeles, destul de obositor, mai ales cu cei mici alături. Dar, indiferent de oboseală, suntem acum îmbogățiți cu amintiri neprețuite.

Nu am reușit să bifăm nici măcar jumătate din lucrurile pe care le aveam în plan să vedem sau să facem, dar cu sinceritate cred că acesta este un semn bun. Lăsăm ușa deschisă pentru o nouă aventură, pentru o altă excursie în acest oraș fascinant.

Am plecat cu noaptea în cap, iar drumul înapoi a fost surprinzător de ușor – până în România, desigur! Că de la intrare în România treaba se împute.

La vama turcească, lucrurile s-au desfășurat destul de repede, deoarece am ajuns la o oră matinală. Vameșii au fost foarte amabili și nu au făcut prea multă agitație, a fost o trecere rapidă și fără stres. Cu toate acestea, am fost martorii unor controale mai amănunțite pentru câteva mașini din fata noastră. În plus, câteva autocare au fost supuse unor verificări riguroase, ceea ce a creat un mică îngrămădeală acolo, aproape ca într-un talcioc. Absolut toate bagajele celor din autocare au fost date jos și așezate pe niște mese unde așteptau cuminți controlul vameșilor. Nu am mai avut nimic de plătit, pentru ca nu știu dacă știți dar dacă pe parcursul șederii în Turcia acumulezi ceva amenzi de circulație sau taxe de autostrada pod, acestea sunt achitate la ieșirea din țară, altfel nu poți ieși.

Această aventură ne-a oferit amintiri pe care le vom păstra cu drag pentru tot restul vieții noastre. Ei bine, poate că nu am acoperit totul, dar exact aceasta este magia. Așa că ne luăm rămas bun de la Istanbul, cu promisiunea că ne vom întoarce curând pentru noi descoperiri și noi aventuri.

Sper că v-am captivat atenția și v-am transmis frumusețea și emoțiile aventurii noastre în Istanbul. Vă mulțumesc din suflet pentru timpul acordat și pentru că ați fost alături de noi în aceste trei episoade pline de povești, bucurii și experiențe inedite.

Călătoria noastră nu a fost doar a noastră, ci și a voastră, deoarece am împărtășit fiecare moment cu voi. Sper că ați simțit acea legătură specială pe care am simțit-o noi cu fiecare loc, cu fiecare detaliu și cu fiecare întâmplare.

Dar aventurile nu se opresc aici! Sper că ne veți fi alături și în viitoarele noastre călătorii și experiențe. Promit să vă aduc și mai multe povești atractive, momente de bucurie și detalii care să vă inspire.

Așadar, rămâneți cu noi și continuați să călătoriți virtual alături de noi prin paginile următoarelor articole.

Cu drag, fluturii!

P. S. urmează cât de curând un alt articol despre cele cinci zile petrecute în Budapesta!

---

VIZUALIZĂRI: 4971 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI