Descoperind Parcul Bordei

TIPĂREȘTE

Pierzandu-ne ziua de duminica pe afara, cu un drum hotarat spre parcul Herastrau, am realizat ca in apropierea lui, mai exista inca o oaza de vedeata ce nu fusese descoperita, si anume parcul Bordei. Aflat vis-a-vis de Herastrau, fara nicio trecere de pietoni in apropierea intrarii, acest loc s-a dovedit a fi un parc foarte linistit, dedicat, in special, celor mici.

La intrare te intampina o portita mica, pe dimensiunea parcului, unde cateva pancarde te atentioneaza ca este interzis accesul cu role, biciclete, caini si scutere, iar un paznic sta plictisit pe un scaunel, veghind aleiuta pustie, care, in capat, se imparte in doua, oferindu-ti posibilitatea de a lua doua cai: o alee inchisa sau... o alee inchisa. O luam inspre dreapta, dar ne abatem imediat, atrasi ca niste copii de lebedele si ratustele negre pe burta, datorita apei lacului cu sticle plutitoare. Urcam un podulet frumos de lemn, pentru a ajunge pe o insulita unde cativa pauni din 3 tipuri se alearga pentru a-si fura o pana, iar copii cu fete fericite rad in hohote si parca ar vrea sa-i atinga, strecurand manutele prin plasa custii. La umbra salciilor, pe marginea lacului, cateva rate mandarin si lebede negre isi fac somnul de frumusete cu gatul rasucit si cu ciocul cufundat in pene.

Ocolind cusca paunilor, suntem nevoiti sa ne intoarcem pe pod, deoarece alta cale nu exista, iar de acolo avem norocul sa vedem cateva bancuri de pesti ce inoata grabiti, despre care un domn in varsta ne spune ca sunt rapitori si ne indruma pe alee pentru a vedea crapi stand la suprafata apei. Tinem cont de sfatul domnului si ne coninuam drumul pe aleea pe care pornisem prima oara, printre banci si printre putinii oameni ce se incumetasera sa iasa la 4 dupa amiaza. Parcul este verde, cu dealuri mici ierboase si copaci grosi. Avem ocazia sa vedem zecile de pesti ce, intr-adevar, stateau cu gurile la suprafata; in dreapta noastra se intinde un parculet cu leagane, balansoare si topogane pentru cei mici, si acesta pazit, o alta alee ce duce spre iesire si aleea principala, pe care continuam sa o parcurgem, trecand pe langa un mic foisor acoperit cu plante agatatoare. Insa nu mergem mult; aleea se infunda, exact unde parcul parea sa fie mai verde, in spatele gardurilor auzindu-se cativa caini ce latra in disperare. Frumoasa este sclipirea lacului, patruns de soarele ce se pregateste sa mearga la culcare.

Ne-am intors, observand ca si in capatul celalalt al aleii, se intampla acelasi lucru, acelasi gard iti opreste pasii, iar terasa ce se vede pe partea cealalta, incearca sa-si atraga clientii prin zgomotul puternic al muzicii. Odata cu venirea serii, parcul se aglomereaza, se umple de copii dornici sa se joace si sa alerge, in acest loc al lor, unde viata nu le este pusa in pericol de rotile bicicletelor sau de vitezomanii pe role, intr-un loc unde isi pot descoperi dragostea pentru natura, privind cu incantare pasarile ce inoata linistite.

Recomand cu incredere parintilor de copilasi si bebei sa mearga in acest parc, unde cu siguranta se va simti bine toata familia, dar sa nu se bazeze pe faptul ca vor cumpara ceva bun pentru cei mici, deoarece aici nu exista magazine/tarabute... Mare pacat insa, ca parcul nu este atat de mare pe cat cred ca era candva...

---

VIZUALIZĂRI: 1993 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI