5. Crème de la crème – Lujo Bodrum

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 6 – 10 octombrie

Cum Bodrumul a fost și rămâne staţiunea mea preferată de la Marea Egee, deh a fost dragoste la prima vedere, reconfirmată apoi cu ocazia fiecărei noi vizite, nu aveam nevoie de alte motive pentru a alege această destinație ca punct terminus al unui circuit frumos de douăzeci şi trei zile în Turcia anului 2020. Am lăsat la final staţiunea mea favorită, Bodrum, pentru a încheia această vacanţă care, în pofida pandemiei şi a restricţiilor de tot felul, s-a dovedit una foarte reuşită.

Hotelul intrase în vizorul meu încă din 2016 când se afla în faza de construcţie, fiind finalizat abia doi ani mai târziu. Eram cazată alături la Titanic Deluxe Bodrum şi priveam peste gard la viitorul hotel. Lujo a făcut parte din planurile mele pentru vacanţa din 2018, ca parte a unui circuit la Marea Egee, care trebuia să cuprindă şi Fethiye, Sarigerme şi Marmaris, concretizat însă abia în 2020, deoarece atunci am ales Antalya, la preţuri foarte asemănătoare, dar având certitudinea unei mări mai calde la sfârşit de mai şi început de iunie. În plus, exista riscul ca lucrările să nu fie terminate la termenul stabilit, ceea ce s-a şi întâmplat, hotelul înregistrând întârzieri şi deschizându-se abia la finalul lunii mai, dată la care nu toate facilităţile erau funcţionale. Desigur şi preţul din primul an a fost unul foarte convenabil pentru un hotel de lux, ulterior crescând, ba chiar explodând.

Eu nu am renunţat la ideea de a ajunge la Lujo, astfel că l-am rezervat încă din luna ianuarie 2020 pentru finalul vacanţei turceşti din toamna aceluiaşi an, profitând şi de o reducere semnificativă de early booking de 30%. Rezervarea a fost oarecum cu emoţii, deoarece, în premieră pentru mine, după confirmarea rezervării şi plata avansului, m-am trezit câteva zile mai târziu cu rezervarea anulată. Fără nicio explicaţie, dar cu posibilitatea restituirii imediate a banilor. Ciudat, cât timp hotelul nu era în stop sales pentru perioada respectivă. Cum eu nu renunţ cu una cu două, am perseverat şi am reuşit să fac o nouă rezervare, la o altă agenţie, pentru acelaşi tip de cameră şi pentru aceeaşi perioadă şi durată a sejurului. Ba chiar cu 6 euro mai ieftin :d.

În anul de graţie 2020 Lujo nu mai avea preţurile promoţionale din primul an de funcţionare, însă am avut totuşi un foarte mare noroc să-l prind la preţuri încă accesibile, asta în comparaţie cu scorurile din anii care au urmat, mult, mult mai mari. Şi dacă tot l-am ales, am zis să fac o aroganţă alegând şi o cameră mai „interesantă” :p, chiar dacă nici cele mai ieftine camere ale acestui hotel nu sunt deloc banale, satisfăcând cu uşurinţă şi cele mai exigente şi sofisticate gusturi. Am rezervat o cameră Indigo Clubber Terrace cu vedere frontală la mare în principal datorită faptului că acestea erau destinate exclusiv adulţilor. Eram conştientă de faptul că am ales ceva cam prea excentric şi zgomotos pentru vârsta mea, dar ... de ce nu :p? Şi preţul a fost pe măsură, 834 euro pentru doar patru nopţi în octombrie, mai mult decât dublu faţă decât plătisem pentru hotelul Orka din Marmaris, astfel că şi aşteptările mele erau cu totul altele şi nu am fost dezamăgită din acest punct de vedere.

Am plecat la ora 10.15 de la hotelul Orka Lotus Beach 5* din Icmeler (Orka din pădurea de pini) spre ultimul hotel din această vacanţă, al cincilea şi crème de la crème, la care am ajuns după un drum de două ore şi parcurgerea a 150 kilometri, pe traseul Marmaris – Gokce – Gokova – Madenler – Akyol – Milas – Guvercinlik, pe drumurile expres D 400, D 550 şi D 330. Pare simplu, nu-i așa? J Dar asta doar în cazul în care pleci din Marmaris şi nu din Bucureşti :d.

Despre cum am ajuns cu maşina în Turcia, prima cazare fiind în apropiere de Fethiye la Barut Fethiye, am povestit în articolul despre drumul Bucureşti – Fethiye pe traseul Bucureşti – Giurgiu – Ruse – Razgrad – Târgovişte – Omurtag – Kotel – Yambol – Elhovo – Lesovo – Hamzabeyli – Edirne – Havsa – Uzunköprü – Keşan – Gelibolu – Eceabat – Çanakkale – Ezine – Ayvacik – Küçukkuyu – Edremit – Burhaniye – Ayvalık – Yenişakran (cu pauză de o noapte la Hotelul Aksu,

după ce am parcurs 880 kilometri în prima zi) – Aliağa – Menemen – Izmir – Aydın – Muğla – Ortaca – Dalaman – Fethiye (403 kilometri a doua zi).

Despre circuitul nostru prin Turcia şi cum ne-am plimbat noi de la un hotel la altul şi dintr-o staţiune în alta, de la Barut Fethiye la Hilton Dalaman Sarigerme, apoi înapoi la Oludeniz la Liberty Lykia, urmat de Marmaris – Icmeler la Orka Lotus Beach şi în final la Bodrum, şi ce am mai vizitat prin împrejurimi am povestit în acest articol.

Despre drumul de întoarcere de la Bodrum spre casă, mai cu peripeţii decât eram noi obişnuiţi, am povestit aici: vezi impresii

Ştiam încă din 2016 că trebuie să fiu atentă şi să virez la dreapta la intersecţia spre Kuyucak, unde erau şi indicatoare către hotelurile din acea zonă. Între timp, montaseră şi semafor la intersecţia respectivă, astfel că era mai greu de ratat. Drumul lateral a fost chiar mai bun decât mi-l aminteam, în Turcia nici nu prea sunt gropi, iar oaspeţii hotelurilor de cinci stele nu puteau fi zgâlţâiţi, nu-i aşa? Am depăşit intrarea la Titanic şi am continuat să merg înainte. Atenţia mi-a fost distrasă de numărul mare de maşini parcate la marginea drumului, pe ambele părţi ale acestuia. Hmmm... ciudat, nu aş fi crezut vreodată ca un asemenea hotel să aibă probleme cu locurile de parcare, oricât de puţine ar fi avut şi asta din simplul motiv că dintre turiştii care aleg Lujo, doar un procent infim vin cu maşinile, imensa majoritate alegând avionul. De fapt, erau maşinile angajaţilor, dar până m-am dumirit eu, am ratat intrarea în resort, oricum insuficient semnalizată pe timp de zi.

Am întors imediat şi am intrat, desigur după verificări serioase, unele obişnuite, altele specifice perioadei de care nu vreau să-mi mai amintesc. Am prezentat voucherul şi nu am fost lăsaţi să intrăm până nu ne-am regăsit pe o listă, ocazie perfectă pentru mine de a afla şi numărul camerei care îmi fusese deja alocată. Am scris despre prealocarea camerelor mai mult pentru naivii dornici să cotizeze, desigur, absolut inutil :d, şi mândri de gestul lor.

Hotelul Lujo este un hotel clasificat la 5* lux şi este probabil cel mai luxos hotel la care am fost cazată până acum. Se întinde pe o suprafaţă generoasă de 121.000 metri pătraţi, mult pentru hotelurile din zona Bodrumului.

Se află la 15 kilometri de aeroportul Milas din Bodrum şi la 20 kilometri de centrul oraşului Bodrum. Cel mai apropiat orăşel este Guvercinlik, aflat la doar 4 kilometri.

Hotelul oferă gratuit internet wireless de foarte mare viteză disponibil pe toată suprafaţa resortului, inclusiv în camere sau pe plajă.

Chiar după prima vizită, hotelul oferă nişte carduri de loialitate, pe categorii în funcţie de costul sejurului curent şi al cheltuielilor extra făcute, carduri care oferă reduceri în procente diferite pentru viitoarele rezervări şi servicii extra viitoare.

Amuzant a fost faptul că pe lângă cardul de loialitate şi scrisoarea de mulţumire din partea managerului pentru că i-am ales, am primit în ultima seară şi un voucher care ne asigura accesul gratuit în Salonul VIP de pe aeroportul din Bodrum şi un check in prioritar, ambele total inutile pentru noi care venisem cu maşina. Informaţia despre aceste facilităţi poate fi utilă celor care vin cu avionul la Lujo şi aceştia sunt cei mai mulţi.

Am oprit maşina în apropierea recepţiei şi ne-am dus să vedem cum este cu cazarea. Nici nu conta că mai erau aproape două ore până la ora oficială de check in. Eram convinsă că voi fi bine primită, ca de fiecare dată în Turcia 😊 şi exact aşa s-a şi întâmplat.

Am fost preluaţi imediat de o domnişoară drăguţă şi amabilă, Joy Assistent-ul nostru, invitaţi să luăm loc pe o canapea comodă şi serviţi cu şampanie Moet Chandon, cât timp completam formularele de cazare. Am ţinut apoi legătura pe WhatsApp cu asistenta noastră care îmi trimitea în fiecare dimineaţă programul de divertisment pentru ziua respectivă, cu activităţi, spectacole, concerte cu ore şi loc de desfăşurare, mă întreba dacă suntem bine, dacă mai dorim ceva, inclusiv după ce am plecat spre casă am mai primit un mesaj de la ea prin care ne ura zbor plăcut =)) şi să revenim la Lujo. Ei i-am cerut doar să-mi facă rezervările la restaurantele a la carte dorite de mine pentru cină, de altceva nu am avut nevoie.

Când i-am dat paşapoartele şi voucherul asistentei mi s-a părut mie că se uită puţin cam ciudat când la voucher când la noi doi, apoi iar la voucher, dar am zis că poate a fost doar o impresie, însă se pare că nu m-am înşelat. Pleacă tipa cu documentele noastre la recepţie, vorbeşte ceva acolo şi revine cu rugămintea ultrapoliticoasă de a mai aştepta puţin, după care preia o altă familie, tot din România. Personal nu înţelegeam de ce trebuie să aştept, când camerele erau deja repartizate. Cârcotaşă din fire, eram gata să plec să-mi caut singură camera, dar, fără hartă, îmi era să nu mă rătăcesc prin ditamai resortul complet necunoscut mie, aşa că am ieşit pe terasă să fumez, mi-am comandat o cafea şi un cocktail. Nu trec nici cinci minute şi ne găseşte tipa şi acolo. Intuiţia nu m-a înşelat nici de această dată. Tipa a considerat că am ales o cameră prea excentrică pentru vârsta noastră şi ne-a oferit o alta, mai scumpă, pe care o considera ea mai potrivită. Nu aveam motive să refuz upgrade-ul gratuit primit, singurul meu regret era că nu mai stăteam într-o zonă destinată exclusiv adulţilor cum îmi dorisem, dar camera primită era cert mai bună, mult mai puţin expusă zgomotului şi cu o privelişte chiar mai frumoasă. Aşa ne-am ales noi cu o cameră de 50 metri pătraţi cu propriul jacuzzi pe terasă şi cu vedere frontală superbă la mare, dar am ratat ocazia de a dansa la bară în propria cameră şi alte nebunii :p

Asistenta ne-a aşteptat până am scos bagajele din maşină, acestea fiind imediat preluate de un bell boy şi duse până la uşa camerei, am mutat maşina în parcarea hotelului, mai mult goală, cum corect estimasem şi ne-a condus la cameră, pe drum mai prezentându-ne din facilităţile resortului.

11 semnifica blocul în care era situată camera, 3 numărul etajului, iar 2 numărul camerei.

Camera noastră se afla la capătul primului corp din faţa celui cu recepţia, practic cel mai din dreapta privind spre mare. Se poate trece dintr-un corp în altul la nivelul parterului, dar pentru fiecare corp există lift dedicat. Camera noastră era penultima la capătul holului. Intrarea în cameră se face cu ajutorul cardului primit la cazare, câte unul pentru fiecare, iar apoi totul este „smart”, în sensul că luminile se aprind instantaneu fără a fi nevoie să pui cardul undeva, cum eram noi obişnuiţi, aşa mai ca la ţară 😊.

Din hol pe partea dreaptă era dressingul extrem de încăpător şi totodată şi baia, în sistem 2 în 1 😊), dar nu ne-a deranjat acest lucru. Dressingul, aflat în partea stângă a încăperii, oferea bară pentru umeraşe şi multe umeraşe de tot felul, rafturi şi sertare, precum şi un spaţiu generos pentru valize. Aveam şi umbrelă în caz că ploua, dar şi masă şi fier de călcat pentru cei mai tipicari, eu le-am ignorat. Într-unul din sertare am găsit seiful digital, modern şi încăpător, cu utilizare gratuită, în alt sertar am găsit geanta de plajă cu sigla hotelului şi diverse accesorii pentru curăţat încălţămintea, încălţător, set de prim ajutor. Am primit şi papuci de unică folosinţă.

În faţă erau cele două chiuvete, câte una pentru fiecare, ca să nu ne certăm 😊, cosmeticele uzuale doar că marca Bvlgari :d, precum şi două cutii cu diverse chestii utile pentru El şi pentru Ea, gen periuţe şi pastă de dinţi, set de bărbierit, piepteni, dischete demachiante, beţişoare, căşti de duş etc. Exista şi oglindă de machiaj cu iluminare. Uscătorul de păr era depozitat într-un sertar aflat sub chiuvete. Tot sub chiuvete am mai găsit şi halatele de baie, groase şi pufoase, precum şi prosoapele, albe, groase, impecabile, dar şi un cântar pe care l-am dosit după coşul de gunoi pentru a nu-mi strica dispoziţia de vacanţă. Duşul şi tronul se aflau pe partea dreaptă, fiecare într-o încăpere separată cu uşă din geam mat de restul băii, fiecare cu propriul ventilator extrem de eficient. Duşul era de tip walk in, exact cum îmi place mie, duş fix şi mobil, iar scurgerea era perfectă.

În faţă era camera propriu-zisă, spaţioasă, modernă, dar puţin cam întunecoasă şi în culori puţin cam sumbre pentru gustul meu. Pe jos era gresie şi un covor doar în zona patului. Piesa de rezistenţă o constituia patul king size cu lăţimea de 2 metri, saltea extrem de confortabilă şi lenjerie impecabilă de foarte bună calitate. De perne nu am fost la fel de încântată, erau prea tari, dar aici a fost şi vina mea că am tot neglijat să solicit schimbarea acestora, meniul de perne disponibil oferindu-mi posibilitatea de a alege ceva pe gustul meu. Patul matrimonial era încadrat de două noptiere cu blat de marmură şi cu sertar, două lămpi ne asigurau lumina necesară, aveam şi lămpi cu braţ reglabil pentru citit, aveam şi câteva prize la îndemână, dar cele mai simpatice erau touch screen-urile cu multiple funcţiuni, pe care nici până am plecat nu am reuşit să le desluşim în totalitate.

În afară de patul foarte mare şi confortabil, mai exista o sofa măricică, pe care ar fi putut dormi foarte bine un copil, dar şi un adult nu foarte înalt.

Pe partea opusă se afla un birou, deasupra era televizorul smart 4K, cu diagonala de 49 '', care a satisfăcut toate exigenţele soţului meu. Mie mi-a plăcut doar mesajul de bun venit personalizat afişat la deschiderea televizorului, dar mai primisem astfel de mesaje şi prin alte părţi.

 Pe birou am găsit un platou cu fructe de bun venit, precum şi espressorul Nespresso şi capsulele de cafea aferente, plus patru sticle de apă plată, două mari şi două mici. Sub birou era mascat minibarul burduşit, la propriu, cu de toate. Am primit sucuri la doză din toată gama de la Coca Cola: Cola normală, Light şi Zero, Fanta, Sprite, Fuze Tea de lămâie şi de piersici, sticle cu nectar de vişine şi de piersici, suc de mere şi suc de roşii de la Cappy, sticle de bere Efes şi Heineken, apă plată şi minerală tot la sticlă de sticlă, cutiuţe de carton cu lapte, bun de folosit la cafea 😊 şi Nesquik, vin roze la sticlă de 0,75 foarte bun, napolitane trase în ciocolată şi Toblerone. Ceea ce se consuma era completat a doua zi, însă nouă ne-au tot pus în frigider, chiar şi ce nu consumasem. În dreapta minibarului erau trei sertare: în primul am găsit două pahare de vin şi desfăcătorul de bere, în al doilea erau pahare de bere sau suc, precum şi cronţănele: alune, fistic şi sticksuri, iar în al treilea am descoperit cana electrică de încălzit apa, încă o sticlă de apă, pliculeţe de ceai, zahăr alb şi zahăr brun.

Surprizele au continuat şi după ce am ieşit pe terasa mea frumoasă, spaţioasă şi cu o superbă vedere la mare. Aici am găsit două fotolii cu perne extrem de confortabile, o măsuţă şi un lampadar, locul perfect pentru a savura o cafea bună dimineaţa, dar şi peste zi, dar şi pentru a admira seara întreg resortul frumos luminat. Urcam două trepte şi ajungeam la propriul meu jacuzzi, în care ne puteam bălăci amândoi liniştiţi, iar alături puteam face plajă pe propriile noastre şezlonguri dotate saltele confortabile şi cu prosoape de plajă. Între terasele fiecărei camere erau paravane cu zăbrele din lemn şi nişte brăduţi gen tuia, dar acestea nu asigurau totuşi intimitatea pe care mi-aş fi dorit-o şi trebuia să ţin cont şi de faptul că nu mă aflam într-o zonă adult only, aşa cum îmi dorisem când am rezervat.

În plus, am prins apusuri de poveste pe terasa mea orientată puţin spre vest.

Aerul condiţionat centralizat era silenţios şi eficient. L-am pornit o singură dată şi apoi am uitat de el. De fapt, nu era neapărat necesară folosirea acestuia în prima decadă din octombrie când am fost noi.

Referitor la serviciile de curăţenie nu am decât cuvinte de laudă. Camerista a fost extrem de discretă şi de eficientă şi eu încă mă întreb cum făcea de ne pândea când plecăm din cameră pentru a nu ne deranja.

 Camera, baia şi terasa au fost impecabil de curate pe toată durata sejurului meu. Lenjeria a fost schimbată zilnic, fără să fi cerut asta, iar prosoapele folosite au fost schimbate şi de două ori pe zi, pentru că am beneficiat şi de turn-down service. A fost amuzant în prima seară când am făcut un duş, ne-am îmbrăcat şi am plecat să luăm cina, apoi am participat la diverse activităţi prin resort, iar la întoarcere am constatat că draperia fusese trasă, când eu nu trag nici acasă draperiile să fac întuneric beznă în camera în care dorm, iar prosoapele folosite şi agăţate prin baie fuseseră încă o dată schimbate, iar povestea s-a repetat seară de seară. Pentru mine acesta a fost al doilea hotel la care am beneficiat de acest serviciu, după cel din Hurghada la care fusesem cu un an înainte şi tot refuzam cameristul, neştiind exact despre ce este vorba.

Aşa se numeşte conceptul hotelului şi cam asta şi include 😊

La acest al cincilea hotel din această vacanţă toate mesele au fost servite aproape exclusiv în regim a la carte. Indiferent că era vorba de micul dejun, prânz sau cină sau oricare altă masă, deoarece restaurantul principal Koza era deschis non stop şi puteai merge la orice oră doreai pentru a mânca. Turistul venea, se aşeza la o masă, imediat apărea un ospătar, pentru că erau foarte mulţi, era întrebat ce doreşte de băut şi primea un meniu pe hârtie, de unică folosinţă, din care să-şi aleagă ce doreşte să mănânce. Ospătarul nota comanda pe o tabletă, puteai comanda oricâte feluri de mâncare doreai şi acestea îţi erau aduse la masă într-un timp rezonabil, de obicei foarte scurt, noi cel mai mult am aşteptat să primim desertul, făcut pe loc, dar eram deja sătui, astfel că nu ne-a deranjat aşteptarea. 

Mâncarea era foarte artistic prezentată pe farfurie, mai mult desenată în stil master chef, cum îmi place mie să spun. Singurul dezavantaj era acela că meniul era în fiecare zi acelaşi, singura diferenţă constituind-o supa zilei, care era mereu alta, celelalte două feluri de supă repetându-se.

După ce am încercat toate felurile care mă interesau din meniu, pentru a nu mă plictisi, am decis să schimb restaurantul şi aşa am mâncat chiar foarte variat, de fiecare dată în altă parte. Abia după două zile m-am prins că puteam face totuşi variaţii şi la restaurantul principal, schimbând garnitura la felurile principale şi lărgind astfel gama opţiunilor disponibile, dar alternarea restaurantelor s-a dovedit a fi o idee mult mai bună.

Toate restaurantele din resort funcţionau în sistem a la carte, micul dejun l-am luat alternativ la două dintre acestea, la cel aflat pe terasa de la ultimul etaj din corpul cu recepţia am avut posibilitatea de a comanda şi carne de porc ca toping la omletă şi la ouăle prăjite :d, pentru prânz am încercat mai multe, am fost la restaurantul pentru adulţi OPA!, la restaurantul de peşte şi fructe de mare ALARGA, dar pentru a lua cina la alt restaurant decât cel principal trebuia făcută rezervare cu o zi înainte, astfel că după două cine luate la restaurantul principal, pentru următoarele două seri am ales două restaurante a la carte, gratuite, cu rezervare prealabilă. A fost şi Joy Assistent-a bună la ceva, ajutându-mă cu rezervările la restaurantele şi la orele dorite de mine, prin simpla solicitare făcută pe WhatsApp. Am mâncat foarte bine şi pe gustul meu la restaurantul ASMA, cu specific anatolian, precum şi la restaurantul OPA!, cu specific mediteranean şi destinat exclusiv persoanelor peste 16 ani. Existau şi restaurante a la carte la care se plătea, dar eu am ales să fac rezervare la cele care erau gratuite şi am fost foarte mulţumită. Şi dacă nu eram mulţumită, nu era nicio problemă să merg la restaurantul principal KOZA şi să comand acolo altceva de mâncare, însă chiar nu a fost cazul.

La baruri, servirea se făcea la masă, cu promptitudine, cele mai multe băuturi premium din import erau incluse, doar cele foarte foarte scumpe se plăteau extra, însă pentru noi a fost mai mult decât suficient, neavând nici timp suficient şi nici capacitate de a gusta măcar jumătate din cele oferite gratuit.

Barul nostru preferat a fost PABLO ESCO Bar (16+), mi-a plăcut jocul de cuvinte 😊, un bar în aer liber aflat cam în centrul resortului, în apropierea zonei de spectacole Puppet Arena, aşa că mai puteam trage cu ochiul şi la spectacole. Acesta avea program doar seara 18.00-02.00 şi noi ajungeam aici după cină şi după o scurtă plimbare prin resort şi găseam mese libere pe alese. În vreo două seri au fost organizate şi aici concerte şi atunci a fost mai aglomerat şi mai zgomotos, astfel că noi ne-am retras mai devreme la culcare. Mi-a plăcut mult servirea impecabilă orice ai fi comandat, băuturile erau premium şi nu încerca nimeni să te păcălească, iar cocktailurile încercate au fost savuroase.

Am mai încercat noi şi alte câteva baruri din multele aflate la dispoziţie, a fost foarte bine peste tot, dar aici ne-a plăcut nouă cel mai mult.

Chiar dacă eu am ajuns la acest resort în 2020, trebuie să recunosc faptul că sistemul de servire a mesei nu avea legătură cu contextul epidemiologic, hotelul aplicând acest stil de servire încă de la deschiderea din 2018, conceptul acestuia fiind numit chiar aşa: luxury a la carte all inclusive. Măsurile de protecţie suplimentare luate în plină pandemie au afectat prea puţin aici conceptul de servire a meselor.

Accesul la plajă se face folosind scările rulante, foarte utile având în vedere poziţionarea foarte în pantă a hotelului. 

Plaja resortului, aşa artificială cum e ea, este absolut superbă, mai ales după ce a fost extinsă faţă de anii precedenţi. Un kilometru de plajă numai cu nisip alb adus, împărţită în trei secţiuni: Joy Beach, Escape Beach şi Indigo Beach Club (16+). Pentru turiştii VIP era disponibil gratuit şi un ponton cu „cabane”, dar pentru noi ar fi fost contra cost, deci, clar nu m-a interesat 😊

Intrarea în mare este lină pe primii câţiva metri apoi se adânceşte brusc. Exact cum îmi place mie 😊. Nisipul alb se continuă şi pe câţiva metri în mare. 

Marea a fost suficient de caldă pentru gustul meu, mai caldă decât cea găsită cu nici o săptămână înainte în Marmaris şi mai caldă decât cea găsită în urmă cu patru ani în prima jumătate a lunii iunie alături la Titanic.

Multe şezlonguri elegante din lemn cu saltele foarte confortabile şi gata pregătite cu prosoape de plajă îşi aşteptau clienţii. Umbrelele cu pălării din stuf asigurau suficientă umbră. Mi-a plăcut ideea cu soneria disponibilă la fiecare umbrelă pentru chemarea celor de la beach bar, pentru a nu cumva să obosească Măria Sa Turistul deplasându-se până la bar, servirea făcându-se exclusiv la şezlong. Chiar dacă voiai să te duci tu şi să comanzi la bar, cum făceam eu când doream o combinaţie diferită de cea standard, tot nu era o variantă, deoarece erai trimis înapoi şi veneau ei şi îţi aduceau cele dorite şi mereu câte ceva în plus: fistic, alune, caju, fructe. Te căutau ei pe plajă până te găseau, apoi începeau să te cunoască şi îţi anticipau dorinţele 😊

Mai mult decât atât, periodic, un angajat de la bar umplea un fel de frapieră destul de mare cu cuburi de gheaţă şi apoi cu tot felul de îngheţate ambalate şi pleca pe plajă printre şezlonguri îmbiind turiştii să se răcorească cu o îngheţată de calitate. Ispita era mare, nu-i puteai rezista şi nici nu ştiai pe care să o alegi, toate fiind tentante.

În prima zi, neştiind prea bine mersul lucrurilor, ne-am oprit pe plaja Joy, practic prima zonă de plajă care ne-a ieşit în cale, am găsit locuri în rândul al doilea, a fost bine, ne-am relaxat şi ne-am bălăcit până la apusul soarelui. Din a doua zi am mers doar pe plaja pentru adulţi şi a fost şi mai bine. Există un chioşc pentru prosoapele de plajă chiar la intrarea pe nisip, prosoapele se iau la liber şi în orice cantitate, fără carduri ca în alte părţi, însă nici efortul acesta nu este neapărat necesar de făcut, cât timp şezlongurile sunt deja echipate cu câte două prosoape, din care unul este rulat ca o pernă, în aşteptarea turiştilor. 

A doua zi dimineaţa mi-am trimis soţul să ocupe două locuri mai spre mare chiar înainte de a merge la micul dejun, urmând să ne întâlnim la masă. Apare şi el după vreo zece minute extrem de contrariat că nu a găsit niciun şezlong liber, toate fiind ocupate cu prosoape înainte de ora opt dimineaţa şi că a făcut şi poze ca să mă convingă. Măi să fie! La asta chiar nu mă aşteptam, având în vedere tipul de turişti prezenţi în resort, pe care îi văzusem cu o seară înainte petrecând cu mare spor până târziu în noapte. Mi se părea exclus ca după chefuri prelungite stropite cu mult alcool să mai poată fi atât de matinali. Când m-am uitat la poze m-a bufnit râsul: toate, dar absolut toate şezlongurile erau de fapt libere, nu era niciun obiect personal pe ele, doar prosoapele aranjate în mod identic şi atunci m-am liniştit că voi găsi loc oricând doresc, fără niciun stres. Lujo are o mare bilă albă de la mine pentru asta.

Piscine

Despre piscine nu aş putea spune mare lucru, deoarece eu am mers acolo exclusiv pentru plajă şi mare şi doar de astea m-am bucurat. Le-am văzut doar, mi-au plăcut, dar atât.

Lujo are mai multe piscine, mari, frumoase, bine îngrijite. Ei spun că toate piscinele exterioare ar fi şi încălzite la capetele de sezon, aprilie-mai şi octombrie şi este posibil să fie aşa, chiar dacă mie nu mi s-ar fi părut neapărat necesar în prima decadă din octombrie când am fost eu acolo.

Mi-a plăcut piscina cu şezlonguri şi swim up bar, aş fi încercat-o, dar era mereu aglomerat acolo.

Există şi un aquapark pentru adulţi şi copii peste 10 ani, cu şase tobogane din care unul singur mi s-a părut mai interesant, cu program 10.00-12.00 şi 14.00-17.00. Am ajuns acolo doar noaptea, nu am văzut mare lucru şi nici din pozele făcute nu se prea înţelege nimic. Aquaparkul este amplasat în cel mai înalt punct al resortului şi mi s-a părut greu să urc până acolo cu soarele în cap, când nici noaptea nu a fost prea uşor, iar coborârea, pe tocuri, s-a dovedit o mare provocare.

Piscina interioară am văzut-o când am fost să văd centrul SPA.

Kijo Club

Clubul pentru copii mi s-a părut extraordinar de bine dotat, condiţiile şi facilităţile pentru cei mici depăşindu-le la Lujo pe cele oferite de multe hoteluri bune din Antalya. Personalul de la clubul pentru copii era mai numeros decât copiii de care trebuia să aibă grijă. Am făcut câteva fotografii la Kijo, chiar dacă nu eram interesată de subiect.

Amfostacolo şi mi-a plăcut. Mult 😊. Pentru noi atunci a fost culmea răsfăţului, Crème de la Crème, cum am scris şi în titlul articolului, chiar dacă aveam deja la activ multe experienţe turceşti la hoteluri de cinci stele bune şi foarte bune, oricum peste medie şi mă credeam greu de impresionat.

Lujo a fost alegerea perfectă pentru a încheia o vacanţă minunată.

Cu toate acestea însă, am avut o senzaţie puţin ciudată şi nu tocmai plăcută pe toată durata şederii mele acolo, aceea că nu mă încadrez în peisaj, că nu sunt din acelaşi film cu ceilalţi turişti cu o putere financiară considerabil mai mare, motiv pentru care nu simţeam că îmi doresc cu adevărat să revin. Asta a fost atunci, în octombrie 2020. Ulterior, creşterea aberantă a preţurilor a pus capăt rapid dilemelor mele legate de o posibilă revenire, astfel că Lujo rămâne o amintire frumoasă pentru mine, dar totodată şi o experienţă singulară: once in a lifetime!.

Fără discuţie, Lujo este un hotel de recomandat cu toată încrederea, însă acesta NU se potriveşte oricui.

=

Vă doresc tuturor un An Nou cu sănătate în care să vă împliniţi toate dorinţele şi visele!

La mulţi ani fericiţi!

---

VIZUALIZĂRI: 2123 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI