Fântâni, bere & dovleci

TIPĂREȘTE

În octombrie era cald de ziceai că-i vară. Făceai insolație pe-afară în miezul zilei. Seara se lăsa rece și asta era diferența față de perioada verii când ne ținea zăpușeala în chingi non-stop. Înainte continuam vara și în septembrie, acum o continuăm și-n octombrie. Drept urmare, celebrele fântâni de la Piața Unirii încă funcționau. Deși trec des pe acolo și tot îmi sucesc privirea după fântâni, mai ales pe căldură pentru că de acolo vine ceva confort termic, ei bine, mi-am luat o după-amiază special de plimbare și relaxare, fără treburi ca să mă minunez de peisaj și să caut ceva bere. Fântânile astea de la Unirii se întind pe distanță lungă, pe Bulevardul Unirii, în bazine lungi, pe mijlocul străzii, printre mașini și mergi așa, cu mașina pe stradă și, la un metru distanță se zbat apele și stropesc ușor. Pe căldură e mirific.

În rondul de la Piața Unirii e un bazin mare, rotund, cu coroană de ape și arteziene centrale. Doar mașinile au acces în jurul bazinului dar în zona pietonală sunt multe alte bazine, prietenoase pietonului, mai pătrate, cu tot felul de feluri de țâșnire, alternativ, pulverizant și încarcă aleile cu vapori de apă care răcoresc. O alee dintre două bazine are, pe cele două părți laterale, pereți din sticlă și ai impresia că apa stă, așa, de capul ei, în imponderabilitate, ca pe vremea lui Moise.

Mă plimbam printre fântâni și mă minunam. Soarele se lăsa, încet, spre apus. În jur, toată lumea se grăbea undeva, doar eu nu. Și n-aveam chef de nimic. Ușor, am trecut piața spre Casa Poporului. Încă erau bazine dar mai mici, din alea lungi, în mijlocul străzii, printre mașini. Aproape că nu se mai vedeau prin peisajul urban care este foarte aglomerat. Pe partea asta, trotuarul are 3 secțiuni: una chiar pe lângă clădiri apoi e spațiu verde cu copaci apoi iar un trotuar și bănci din loc în loc apoi iar spațiu verde și copaci și, în fine, iar trotuar și potrivit pentru biciclete sau role, ceva rulant. Fiind bulevard foarte traficat, stilul ăsta de spațiu pietonal e mai mult decât bine venit că mai diminuează din agitație. Din loc în loc mai apare câte o terasă pe lângă clădiri dar nu sunt multe.

În fine, în Piața Constituției tocmai se pregătea Oktoberfest și începuse să ofere una – alta dar nu prea erau mușterii că abia se deschidea. Am luat o scovergă (sau cum îi zice, eu le spun gogoși la toate) cu dulceață de vișine și-am dat 15 lei pe asta. N-am cârâit că mi-am făcut damblaua dar oricum e preț imens. Aveau și castane coapte dar încă nu mi-am făcut curaj să încerc. N-am tradiție la din astea.

Imensa hală cu mii de locuri (sau poate sute) pe care scria imens Oktoberfest își aștepta mușterii. Culmea, n-aveam nici un chef de bere. De la o vreme am trecut pe tequila dar cine oferă tequila la vremea recoltei? Evident, semne de belșug marcau tot locul. Nu puteau lipsi dovlecii, grămezi, păpșoii (sau, mă rog, porumbul) baloții de paie și plăcintele dar era și o zonă cu fiare zrurătoare, lanțuri, roți verticale de ridică omu’ în văzduh, mașinuțe ce rulează pe cauciuc și multe altele. Oferta era mare dar nu știu cât succes a fost, pe andamblu și cât mai e românul băutor de bere.

După ce-am dat roată prin toată parcarea, am făcut cale-ntoarsă pe aceleași 3 rânduri de trotuare. Între timp se întunecase. Pe sub copaci, printre felinare, parcă era mai bine decât la bere. Nu știu cui îi mai sticlesc ochii atunci când aude de Oktoberfest deși erau multe fete în costume din alea tradiționale, de-ale lor, care completau peisajul.

Înapoi în Piața Unirii, jeturile de apă dansau, colorate, prin beznă. Orașul continua să vuiască la fel ca întotdeauna.

---

VIZUALIZĂRI: 162 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI