Zidul Plangerii si Muntele Sion

TIPĂREȘTE

Ierusalimul este leaganul tuturor marilor religii, prin urmare, dupa Drumul Crucii al crestinilor, a urmat locul din Ierusalim cel mai iubit de evreii din intreaga lume, Zidul de Vest (Zidul Plangerii). Acesta este tot ce a ramas din Templul lui Solomon, cel mai sfant loc al evreilor.

Templul lui Solomon a fost construit in secolul al X-lea i. Hr. si a fost distrus de babilonieni in anul 586. A fost reconstruit mai tarziu, restaurat la gloria sa originala de către regele Irod cel Mare, care a initiat extinderea Muntelui Templului, creand un imens platou. A construit patru ziduri in jurul acestuia, actualul zid fiind de fapt peretele vestic de sustinere a platoului, pe care se inalta Templul. Maretul templu, care adapostea Chivotul Legii, a fost distrus in anul 70, de catre romani. Astazi, pe acest loc se afla al treilea cel mai important loc sfant al Islamului, dupa Meca si Medina, Cupola Stancii, un sanctuar musulman construit peste Piatra de Temelie a Templului din Ierusalim.

Denumirea de "Zidul Plangerii" a aparut in secolul al XIX-lea, provenind de la traditia evreilor de a veni aici si a deplange starea Ierusalimului si daramarea Templului Sfant. Cea mai mare parte din zid este subterana si se intinde in orasul vechi. Pietrele originale au rezistat in timp, insa cele mai noi, amplasate in partea de sus a zidului se deterioreaza. Desi ar trebui restaurate, conform unei interpretari a legii iudaice, este interzis sa intervii in structura Zidului Plangerii.

In aceasta zona a existat un cartier mic marocan, care in timpul Razboiului de Sase Zile, a fost in mare masura distrus pentru un acces mai bun al vizitatorilor la Zidul Vestic, iar partile din cartier care n-au fost distruse, sunt acum parte a Cartierului Evreiesc.

Intrarea in piata Zidului Plangerii se face dupa scanare intocmai ca la aeroport. Zona este impanzita de soldati, inclusiv femei, in Israel, armata fiind obligatorie, dupa implinirea varstei de 18 ani, barbatii facand 3 ani, iar femeile 2. De Zidul Plangerii te poti apropia indiferent de religie, exista insa cateva reguli pe care trebuie sa le respecti. Femeile se aseaza in partea dreapta iar barbatii in stanga, intr-un spatiu mai generos, cele doua zone fiind separate de un gard. Barbatii sunt obligati sa poarte pe cap o kipa alba, pana si soldatii renunta aici la bereta, iar turistilor le sunt oferite gratuit.

La Zidul Plangerii nu vorbesti, te rogi in gand si nu faci cruce, iar daca vrei poti scrie biletele pe care sa-ti asterni dorintele si rugaciunile, pe care sa le strecori apoi printre crapaturilor zidurilor. Nu intorci niciodata spatele Zidului, atunci cand vrei sa te indepartezi, mergi cu spatele pana ajungi la o distanta considerabila de acesta.

De doua ori pe an, inainte de sarbatoarea Pastelor si inainte de Anul Nou evreiesc (in toamna), rabinul si ajutoarele sale se duc la Zidul Plangerii si scot biletelele de hartie indesate, le duc pe Muntele Maslinilor si le ingroapa. Pe 9 aprilie, in fiecare an, evreii comemoreaza distrugerea celor doua Temple.

Dupa un popas de jumatate de ora aici, ne-am indreptat spre muntele Sion, unde poate fi vizitata Biserica Adormirii Maicii Domnului, care, datorita ridicarii nivelului terenului de-a lungul timpului, este practic subterana.

Un loc sfant al evreilor aflat pe acest munte este mormantul Regelui David, a carui domnie este numita de aur, in istoria Israelului. Regele s-a remarcat prin blandete, credinta si incredere in Dumnezeu.

Mormantul marelui imparat, cinstit deopotriva de cele trei confesiuni monoteiste, se afla in partea de nord, intr-o cladire veche, multiseculara, inglobata intr-un ansamblu mai mare, aflata la sud de poarta Sion, in apropierea Bisericii Adormirii, accesul fiind liber. In fata intrarii se afla statuia Regelui David cantandu-i Domnului la lira.

Fiind sinagoga, accesul femeilor este separat de al barbatilor, iar acestia trebuie sa intre cu capul acoperit. Turistilor li se ofera si aici, o kipa, de aceasta data de culoare inchisa. Cripta se inalta deasupra ca un cavou boltit, semicilindric, invelita in catifea neagră, cu semnul cultului mozaic pe ea. Rabinii stau in fata mormantului, dupa un mic grilaj de fier si imbarbateaza oamenii care vin sa se roage. Dupa ce evreii se apropie, se prosterneaza in fata mormantului, dau usor din capete, se leagana, aduc lumanari si untdelemn, isi spun dorinta rabinului, primesc binecuvantare si se retrag.

In aceeasi cladire, numita Cenaclu, la etaj se afla locul Cinei celei de Taina. Conform traditiei crestine, tot aici s-ar fi aflat apostolii la Pogorarea Sfantului Duh in ziua Cincizecimii.

Camara Cinei celei de Taina este o camera simpla, goala, rectangulara, cu un tavan boltit si frumos lucrat, sustinut de coloane. Capitelurile aflate in capatul coloanelor apartin in mare parte secolului al XII-lea, fiind lucrate in stilul gotic. Pe pietrele de temelie din tavanul boltit al salii se vad „Agnus Dei” (Sfantul Miel), emblema a lui Hristos si „Leul” (simbolul imparatului David).

Dupa cucerirea Israelului de catre otomani, camera a fost transformata in moschee, adaugand Cenaclului, fereastra otomana, cu inscriptii in limba araba, si "mihrab-ul" frumos sculptat, un fel de altar ridicat pe un perete al camerei ce indica directia spre Mecca. Tot aici se mai gasesc si doua inscriptii arabe pe doua placute din zid si un dom levantin.

Muntele Sion este considerat un loc sacru, inca de la infiintarea Ierusalimului. Sultanul Soliman a omorat pe cei care au construit zidurile de aparare ale orasului, pentru ca nu au cuprins in interior si muntele Sion.

„Ierusalimul fara Sion este precum floarea fara polen sau parfumul fara de miros” .

---

VIZUALIZĂRI: 389 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI