Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim si ultimele cinci popasuri ale Drumului Crucii

TIPĂREȘTE

Ultimele cinci popasuri ale Drumului Crucii se afla in locul unde astazi e ridicata Biserica Invierii sau Biserica Sfantului Mormant, asa cum mai este numita. Aceasta se afla in Cartierul Crestin, ingramadita printre manastiri ale ortodocsilor, armenilor si coptilor, construita pe locul in care Iisus Hristos a fost rastignit si ingropat intr-un mormant sapat in piatra. In fata bisericii se gaseste o piateta in care se aduna pelerini in timpul sarbatorilor crestine.

Pe fatada bisericii exista doua intrari sub forma unor arce, una zidita, iar cealalta care permite accesul in interior. Pe aceasta poarta sfanta sunt doua inscriptii adresate pelerinilor, care reflecta evenimentele petrecute aici, moartea si invierea lui Iisus. In stanga intrarii ne atrage atentia o coloana de marmura alba fisurata in partea de jos. Traditia spune ca intr-un an, în timpul ocupatiei otomane a Ierusalimului, credinciosii ortodocsi impreuna cu Patriarhul, neavand cu ce sa achite taxele impuse de turci pentru intrarea in Sfantul Mormant, au ramas afara pentru a primi din cer Sfanta Lumina. Un fulger napraznic a lovit acea coloana de marmura, crapand-o, iar din aceasta a iesit Focul Sfant ce a aprins lumanarea Patriarhului.

Un lucru interesant si plin de mister, se poate vedea din curtea interioara, sub una dintre ferestrele arcuite ale Bisericii, unde exista o scara din lemn extrem de veche. Scara pare ca a fost pusa acolo de un muncitor pentru lucrari de reparatii, insa s-a constatat ca aceasta este o parte integranta a cladirii de cel putin trei secole, insa specialistii sustin ca aceasta are mult mai mult, aparand si in 1728, in cea mai veche reprezentare a Bisericii Sfantului Mormant.

In 1981, cineva a furat scara, insa a fost descoperit de politia locala si scara a fost adusa inapoi. In 1997, scara a disparut din nou pentru cateva saptamani, insa a fost din nou gasita de autoritati.

La intrarea in Biserica Sfantului Mormant, in dreapta, se afla cateva trepte abrupte care urca spre Golgota, locul unde Domnul Hristos a fost rastignit. Un altar catolic marcheaza locul in care Iisus a fost dezbracat de haine, acesta fiind popasul cu numarul zece. Hainele sale au fost trase la sorti de soldatii care-l pazeau, moment ilustrat de o icoana.

Tot aici se afla si popasul cu numarul unsprezece, locul unde Iisus a fost tintuit pe Cruce, sub ochii inlacrimati si deznadajduiti ai mamei sale. Un imens mozaic infatiseaza aceasta dureroasa scena, dar si o icoana a Sfintei Fecioare Maria, prin inima careia trece durerea ca o sabie, vazandu-si fiul rastignit intre talhari.

Cea de-a douasprezecea oprire marcheaza locul unde a fost inaltata Crucea cu trupul rastignit al Mantuitorului, numita Golgota, in traducere Craniu sau Capatana, ce vine de la craniile celor rastigniţi aici, acesta fiind locul unde se petreceau executiile publice.

Rocile albe ale Golgotei sunt acoperite de panouri transparente pentru a le proteja de pelerinii care si-ar fi dorit sa plece cu o pietricica din locul sfant. Aici a fost inaltat un altar ortodox plin de podoabe aurite si candele aprinse vesnic, deasupra unei crapaturi in stanca, venerata ca locul in care a fost inaltata crucea Mantuitorului. Credinciosii asteapta sa la vina randul sa ingenuncheze sub masa altarului si sa introduca mana prin orificiul care permite atingerea stancii Golgotei.

De aici, de sus, poti admira in graba biserica, din balcoanele ce permit o vizualizare panoramica spre Piatra Ungerii si Sfantul Mormant.

Am coborat apoi si ne-am indreptat spre cea de a treisprezecea oprire, Piatra Ungerii, aflata de fapt, la cativa pasi de intrarea in biserica. Aceasta este o lespede din piatra rosiatica pe care Iosif din Arimateea si Nicodim au asezat trupul Domnului dupa ce l-au coborat de pe cruce. Acestia l-au uns dupa obiceiul iudeilor cu ulei inmiresmat, smirna si aloe, l-au invelit in giulgiu si l-au pregatit pentru a fi asezat in mormant. Deasupra placii de marmura atarna frumos mai multe candele, iar un mozaic frumos colorat ilustreaza aceste momente.

Din cand in cand, din piatra izvoraste mir, aceasta devenind umeda, picaturile de mir aparand in crapaturile si santurile rocii, emanand un miros suav.

Ultima oprire marcheaza locul cel mai sfant al crestinatatii, adapostind atat Mormantul cat si minunea Invierii Mantuitorului. Locul inmormantarii este marcat de un impresionant dom, ridicat peste pestera pe care Iosif din Armateea a cedat-o Mantuitorului pentru a fi inhumat. Unii sustin ca mormantului Domnului ar fi in alta parte, in gradina lui Iosif si nu in locul venerat din Biserica Invierii.

Desi acesta este ultimul popas, se pare ca pentru a ajunge la el avem de„indurat” nu doar aglomeratia ci si o coada generoasa pe mai multe randuri ce înconjoara Rotonda Sfantului Mormant. Stand la rand am avut timp sa observ ca biserica nu e una traditonala, cu naos si altar, ci o colectie de biserici, sub acelasi acoperis, apartinand diferitelor culte. Totul e piatra masiva, cenusie, iluminatul slab, singurele ornamente fiind altarele raspandite prin multimea de biserici, capele si paraclise infratite.

Cele patru comunitati principale slujesc in interiorul Sfantului Mormant dupa un program bine stabilit, iar in timpul slujbei nu poti face altceva decat sa astepti. Am avut parte si noi de astfel de momente, in care am fost nevoiti sa ne ingramadim mai ceva ca sardelele, pentru a face loc soborului de preoti care inconjurau rotonda.

Ingramadeala adevarata am simtit-o insa la usa Sfantului Mormant, deoarece aici totul se ingusteaza deodata, in interior patrunzand doar doua persoane, iar timpul pe care il poti petrece in interior este de maxim doua minute (aproape ca nu iti ajunge sa spui o rugaciune).

Sfantul Mormant se afla in mijlocul rotondei, avand doua incaperi. Sub centrul domului se afla „cuvuclionul” , in forma unui mormant ebraic vechi. Cuvantul Cuvuclion inseamna camara sau tezaur imparatesc. Intrand pe o usa joasa in primul spatiu din interior, ajungem in Capela ingerului. In centrul acesteia se afla un altar peste care este asezata o piatra patrata protejata de un geam, aceasta fiind o bucata din piatra asezata la usa mormantului lui Hristos. In peretii din dreapta si din stanga sunt doua nise circulare prin care, in Sambata Mare de dinaintea Sfintelor Pasti, Patriarhul Ierusalimului scoate torta aprinsa cu sfanta lumina, pentru a o imparti credinciosilor ce asteapta afara.

In cea de-a doua incapere se afla Sfantul Mormant, intrarea in aceasta facandu-se pe o usa mica si joasa prin care poate patrunde doar o singura persoana. In dreapta incaperii se intinde o lespede din marmura alba care protejeaza locul funerar in care a fost asezat trupul lui Iisus, care dupa trei zile a inviat.

Un preot iti da de stire ca e timpul sa parasesti Sfantul Mormant, lasand loc liber altor pelerini.

Dintre cele patru randuri de candele de la intrare, randul de sus apartine catolicilor, urmatoarele doua randuri grecilor, iar ultimul de jos armenilor. Comunitatile isi impart si cele 12 sfesnice uriase de la intrarea mormantului, ca si candelele care atarna in interiorul Sfantului Mormant. Sub aceeasi rotonda imensa a Sfantului Mormant se afla si alte altare crestine incepand din sud cu altarul armenilor, spre apus altarul coptilor, iar spre nord capela catolicilor. Altarul dinspre nord care apartine franciscanilor este construit pe locul in care Domnul s-a aratat dupa inviere femeilor mironosite.

Nu am parasit Biserica pana nu am implinit ritualul aprinderii, apoi stingerii manunchiului cu cele 33 lumanari albe din parafina. Ghida ne-a spus ca lumanarile trebuie aprinse doar de persoana la care acestea vor ramane. Daca am cumparat lumanari si pentru alte persoane de acasa, prieteni, rude, este bine ca acestia sa le aprinda cand ajungem acasa, de la lumanarile noastre. Nu e recomandat sa le aprindem noi aici si pentru cei de acasa.

---

VIZUALIZĂRI: 584 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI