Prăpăstiile Zărneștilor și Golul Alpin

TIPĂREȘTE

În sejurul de șapte zile petrecut în Brașov o altă ieșire frumoasă pe lângă cea de la Cheile Vârghișului, vezi impresii, a fost la Prăpăstiile Zărneștilor din Parcul Național Piatra Craiului, alt traseu recomandat de fata mea. Vroiam să ies puțin în natură să mă încarc iar de frumusețile ei, să fac și puțină mișcare atât cât vârsta și condiția fizică îmi permiteau. M-am documentat instant de pe site-ul nostru, mulțumesc colegilor de pe AFA, @simplegirl și @tata123 pentru informații, au fost de un real folos.

Astfel într-o zi de marți am plecat la drum din Brașov unde locuiam spre Zărnești, drum bun și apoi încă 4 kilometri pe drumul DJ 112G spre Fântâna lui Botorog, spre sfârșit drumul nu mai este asfaltat. Am plecat mai departe cu mașina nu înainte de a plăti unui tânăr accesul în rezervație, 10 lei de persoană. Fiind dimineață, în jur de ora 9:30, nu erau multe mașini și am putut parca la umbră aproape de bariera ce nu mai permite intrarea decât pe jos. La întoarcere lume buluc, mașini parcate peste tot, toți fugiseră de canicula din această vară.

Despre prăpăstii se pot citi multe informații, sunt deosebite, este un traseu ușor ce merge de-a lungul Râului Zărneștilor, circa 2,5 kilometri. Cum treci de barieră apar după un cot stâncile înalte de o parte și de alta și mica dar vijelioasa apă ce ne însoțește aproape peste tot. Am avut impresia că am intrat într-o lume de basm, era liniște, se auzeau apa și trilul păsărelelor, noi și cheile. Din loc în loc apar și panouri explicative, despre floră, faună, despre formațiunile geologice. Încep să pozez dar parcă aș fi stat pe loc să las timpul să treacă și eu să respir aerul înmiresmat, să mă răcoresc la umbra stâncilor.

După circa 15 minute am ajuns la Salvamont Zărnești la acea oră era închis, la întoarcere erau mulți turiști și cățărători, liniștea cheilor dispăruse. Mergem mai departe printre stâncile uriașe și ajungem la un indicator bandă albastră ce duce la Cabana Curmătura, sunt trei trasee de abordare, acesta fiind primul. Pozez mici grote, minuscule cascade și frumoasele chei, nici nu simt cum trece timpul, au trecut circa 55 de minute, ne apropiem de ieșirea din chei, apare indicatorul punct galben ce duce tot la Cabana Curmătura și ultimele două panouri explicative.

Hotărâm să mergem mai departe pe drumul forestier, totul se deschide, dispar stâncile, urcăm ușor, totul verde dar nu mai auzim susurul apei. Apare un indicator pentru biciclete ce indică Cabana Curmătura, mergem mai departe și după circa 20 minute de la ieșirea din chei ajungem la altă bifurcație și la alt indicator. Ne ajung din urmă doi turiști cam de vârsta noastră ce ne spun că până la cabană se mai face o oră, drum lejer, în urcuș permanent și că merită ajuns măcar până la golul alpin, să vedem creasta munților.

Plecăm mai departe, drumul este deosebit, merge prin pădurea imensă de brazi, tot să te minunezi dacă ai timp. Se ajunge la o bancă de lemn și la alte trasee marcate cu triunghi roșu și triunghi galben. De aici se urcă mai greu, facem din când în când mici pauze.

Ajungem în sfârșit la Golul Alpin, altă minune ce se deschide în față. Cabana Curmătura apare cocoțată parcă în pădurea de brazi apărată de Creasta Pietrei Craiului. Am ajuns aici după circa 2 ore și 15 minute de la zona unde parcasem. Blânde văcuțe pășteau tacticos fără să ne bage în seamă. Am poposit circa 10 minute, ne-am încărcat bateriile și am hotărât să ne întoarcem. Eram singuri și nu știam cât mai durează drumul până la cabana care părea așa departe!?

Am aflat la coborâre când ne-am întâlnit cu un grup de tineri care ne-au spus că de la Golul Alpin tot pe drumul de bicicletă, cel din stânga, se mai făceau 15 maxim 20 de minute, se urca mult mai puțin. În vale în partea dreaptă se vedea în depărtare un indicator, era cel cu punct galben de la ieșirea din chei. Traseul este bine marcat cu Semne și Indicatoare turistice dar fără Timpi sau Distanțe de parcurs.

La întoarcere am făcut mai puțin, circa 1 oră și 40 de minute, coboram, dar tot am mai pozat câte ceva. Când am revenit în chei ne-am întâlnit cu puhoiul de lume, adio liniște, forfotă, multă agitație. De la locul unde parcasem mașina erau înșirate, spre Fântâna lui Botorog și după, zeci de mașini din toată țara, nu îmi venea să cred ce văd acum și cum era de dimineață. Aceiași senzație am trăit-o și la Cheile Vârghișului, parcă toți turiștii alegeau muntele sau poate unde nu am mai fost eu plecată în timpul verii prin frumoasa noastră țărișoară.

Când i-am povestit fetei mele despre acest traseu, nu îl știa, a zis că îl va aborda și ea. Este accesibil pentru oricine chiar și în sezonul mai friguros, o plimbare plăcută în mijlocul naturii, mers lejer de circa 2 ore pe sens până la Golul Alpin și de maxim 2 ore și jumătate până la Cabana Curmătura. Traseul este mai ușor, pentru că urmează traseul de biciclete, decât cel ce urcă doar prin pădure, este accesibil și seniorilor.

A fost o excursie de 4 ore, plimbare într-o zonă deosebită, ne-am bucurat de minunile naturii, de aerul curat, de susurul apei, de foșnetul pădurii, de imensitatea stâncilor. Mergeți acolo și nu veți regreta!

Cadru natural deosebit, plimbare ușoară pe drum forestier de circa 50 minute prin chei și apoi încă o oră și 20 minute până la golul alpin spre Cabana Curmătura.

Este necesară rezervă de apă.

Natură deosebită, chei spectaculoase...

---

VIZUALIZĂRI: 634 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI