Un mic dejun… prapastios

TIPĂREȘTE

In ultima zi de vacanta petrecuta la Pestera (BV) am pus la cale un mic dejun inedit: o plimbare la orele diminetii in Prapastiile Zarnestilor in loc de…. mic dejun.

Piatra Craiului m-a chemat si am venit la ea. A fost pe fuga, cum s-ar spune, dar nu ne mai vazusem de mult, asa cum ne placea noua sa ne vedem. Iar acum ea, Piatra, stia ca sunt la picioarele ei, aproape. Si ma rugase cand trec prin zona sa o viztez, sa o salut, sa o sarut.

Am plecat la ora 7 de la Casa Tabacaru vezi impresii unde am stat cazati, dar am plecat singur, singurel, lasand restul familiei sa mai doarma sau sa serveasca micul dejun la pensiune cand s-or trezi.

Ce drum prapastios pana in Prapastii!

Din Satul Pestera sunt doua cai de aces auto catre Prapastiile Zarnestilor, unii ar spune ca doar una. Ba si gazdele pensiunii m-au avertizat ca pe „scurtatura” se ajunge numai cu masini de teren si cu grija si ca ar trebui sa o iau pe ocolite cu masina mea.

“Pe ocolite”, drum ce l-am folosit la intoarcere (adica invers decat descris aici): DC58 pana in Moieciu de Jos, apoi pe DN73 pana in Tohanu Nou, DJ112E pana in Zarnesti pe la gara, apoi Cabana Gura Raului si pe DJ112 G Fantana lui Botorog – 24 km – 40 minute, asfalt bun pana la Gura Raului, apoi drum forestier nivelat.

“Pe scurtatura”: DC58 prin satul Pestera spre biserica, apoi pana la Hotel Nobilis, dreapta pe DJ112G, pana la Fantana lui Botorog – 10 km – 25 minute, asfalt bun pana la biserica din satul Pestera, apoi vine marea provocare.

Ba exista si un drum intre cele doua, care taie din Bran prin Predelut catre Zarnesti: DJ112H – 20 km – 40 minute.

Distantele si timpii sunt preluati de pe Google Maps, pentru mine fiind o referinta buna.

Dar sa va povestesc cum se merge “pe scurtatura” cu un autoturism obisnuit. Urmam asfaltul soselei in serpentine prin satul Pestera pana unde se termina, adica langa biserica. Soseaua continua pe drum forestier, neasfaltat, spre inainte, pana la Hotel Nobilis, pe un drum nivelat cu pietre, dar destul de ascutite si instabile, unde am si facut dealtfel pana dintr-o zi anterioara, despre care am povestit in debutul excursiei spre Bucegi vezi impresii. La Nobilis, drumul continua in 3 directii: usor stanga, dar este mai degraba poteca, inainte drum forestier dar necirculabil pentru autoturisme si la dreapta brusc, conform unui indicator micut plasat in curba pe care scrie “Magura”, sat spre care ma voi indrepta. Dupa ce o scurta bucata de drum acesta serpuieste printre case, la un moment dat, peisajul devine tot mai straniu si mai pustiu.

Drumul este ingust, tot mai accidentat si apar sleauri destul de mari, care presupun multa atentie la cum incadrezi rotile pe drumeag. Creste si adrenalina pentru ca nu stii daca dupa urmatoarea curba vei mai putea continua au ba si iti pui si intrebarea dar unde vei intoarce la nevoie? Culmea insa! Unde era pustiul mai pustiu, vad in zare o dubita transporter oprita in drum. De bine zic, ca mai vad oameni! Or avea nevoie de ajutor de s-au oprit in pustietate? Pe unde ii voi depasi / ocoli? Continui cu atentie in primul rand sa depasesc cu bine o zona accidentata. Ajung in fundul dubitei, care descarca pentru un localnic niste materiale de constructie, care localnic, destul de in varsta, avea casa undeva departe de firicelul de drum greu circulabil, dar venise cu roaba sa isi preia sacii de materiale. Nu aveau nevoie de ajutor, nici nu am stat blocat, intr-un minut operatiunea descarcare saci s-a finalizat, dubita s-a pus in miscare si eu pe urmele ei inca o buna bucata de drum greu, foarte greu, pana ce ajung in satul Magura (BV) acolo unde a fost filmata o serie din emisiunea cu “Nea Marin”. Daca Pestera ofera o priveliste de vis si tot acest drum la fel, nu stiu sa gasesc cuvintele potrivite pentru Magura.

Din Magura admiri in continuare Bucegiul in zare si Piatra Craiului, dar si satul Pestera, dar si peisajul calacaros, specific cheilor catre care trebuie sa ma indrept in continuare. Mirific! Pe cat de izolat si greu accesibil pentru masini este satul Magura, vreau sa punctez ca am trecut pe langa vreo 4 pensiuni in curtile sau in fata carora erau parcate masini, majoroitatea de teren e drept, dar nu numai, dovada ca mai erau si alti aventurieri care au ajuns aici pe 4 roti. Coborirea din Magura in Prapastiile Zarnestilor se face pe un drumeag pe alocuri abrupt, in curbe stranse in ac de par, mai lat insa decat cel de pana acum, dar in continuare foarte accidentat, fara a mai avea insa pasaje periculoase. La baza coboririi se traverseaza firul sec al vaii Raului Mare si se ajunge in punctul numit Fantana lui Botorog (820 m alt.), loc unde desi era abia ora 7:30, am intalnit zeci de masini parcate, si zeci de turisti, care plecau in drumetie pe cararile Pietrei Craiului.

Drumetie si maretie

M-am invartit la Fantana lui Botorog circa 5 minute sa citesc informatiile de pe panourile si sagetile indicatoare. Din acest punct pleaca in urcus pronuntat unul din traseele de acces, marcat banda galbena, 2 – 2,5 ore, catre Cabana Curmatura, pe care grupuri grupuri de iubitori ai muntelui se inhamau la drum.

Eu am continuat pe firul sec al vaii Raului Mare, in amonte si dupa cateva sute de metri se ajunge la o bariera. Inainte de bariera, in stanga se face alt drum forestier, mai putin cunoscut, si mai abrupt si in curbe foarte stranse prin padure, care in cateva sute de metri urca tot in satul Magura, pe unde am fost cu multi ani in urma, atunci cand am descoperit pentru prima data peisajele de vis pe care le ofera perspectiva vizuala din satul Magura.

Eu am continuat asa cum imi propusesem prin chei, prin Prapastiile Zarnestilor. Drumul lung de circa 3 km este unul fara diferente de nivel simtitoare, practic plan. Este un drum de voie, de placere, foarte usor, daca vrei sa te limitezi la plimbarea prin chei.

In chei peisajul devine tot mai impunator. El “vorbeste” de la sine, tu il “asculti”. Peretii care flancheaza cheile devin tot mai inalti si mai apropiati. Ametitor! Zeci de trasee de alpinism se desprind pe ambii versanti.

Pentru ca eu am iutit pasul, am ajuns din urma un grup de doi turisti, cu care am intrat in vorba. Ei aveau drum mai lung si mai serios decat plimbarica mea de mic dejun. Era o zi superba de drumetie. Sambata de Sfanta Marie. La multi ani, Mariilor! La oras era cod portocaliu de canicula, aici era racoare si placut. Din cand in cand se vedeau pesteri sau scobituri in peretii de calcar in care s-au format aceste chei grandioase. Fata de ultima mea vizita in zona cu opt ani in urma, m-a bucurat sa intalnesc multe panouri explicative bine intretinute, care prezentau informatii interesante si mai ales educative. Ma tot uitam daca paraul vrea sa isi prezinte apel cristaline la suprafata, dar acesta nu s-a aratat pana la capatul din amonte la cheilor, al Prapastiilor Zarnestilor, la intersectia cu Valea Vladusca. La capatul cheilor, drumul se bifurca, jumatate stanga continua catre “La Table” si Refugiul Grund – 2,5 - 3 ore - si Cabana Brusturet sau catre Varful La Om (2247 m alt. max din Piatra Craiului) – 4 – 4.5 ore urmand la inceput marcajul cruce rosie, iar jumatate stanga catre Cabana Curmatura, 1,5 ore pe marcaj banda albastra, un drum ceva mai usor decat cel care porneste de la Fantana lui Botorog.

Am mai tras o data aer curat si ozonat in piept. Eram la jumatatea micul dejun prapastios.

Am urmat calea intoarsa pe acelasi drum. M-am bucurat mult sa intalnesc zeci de oameni care plecasera in drumetie pe cararile Pietrei Craiului. Cred ca nu gresesc daca spun ca am zarit peste 100 de drumeti pe parcursul celor 3 km de chei, la ora 8 dimineata. Si erau romani, erau straini, erau adulti, erau copii, erau batrani. Da, multi oameni in etate de peste 60 de ani! Jos palaria! Cinste lor! Oare voi putea si eu sa urc la Curmatura la varsta lor? Nici mountain bikerii nu au lipsit de la intalnirea cu mine. Era ciudat intr-un fel, eu eram singurul care mergea la vale la ora 8 dimineata, cand toti ceilalti mergeau la deal.

Alte informatii

Cheile Zărneștilor sunt considerate monument al naturii si arie protejată de interes național si se intind pe 110 ha si fac parte din Parcul National Piatra Craiului.

In Prapastiile Zarnestilor s-au turnat mai multe filme artistice. De aici provin si celebrele cadre cu Drumul Oaselor cu personajul Margelatru intrepretat de Florin Piersic.

Cabana Gura Raului – bariera intrare Prapastii – posibil cu auto – distanta 3 km.

Final

Acesta a fost micul meu dejun savuros, aventuros, parapstios, din care m-am hranit pana la urmatoarea revedere cu iubita mea, Piatra Craiului.

Urmati si Dvs carari de munte in zilele calduroase de vara, dupa posibilitati. Va veti incarca bateriile, va veti simti bine indiferent ca stati pe iarba la poalele muntelui, ca veti urca si veti sta intr-o pasune alpina sau pe un colt de stanca sau la o cabana sau ….

Vacante frumoase si va invit la poze!

Te iubesc, Piatra Craiului! Pana data viitoare!

---

VIZUALIZĂRI: 3440 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI