Algeria o țară absolut senzațională

TIPĂREȘTE

Algeria chiar este o țară absolut senzațională, o țară de care m-am îndrăgostit, cam la fel ca de Etiopia.

Întâmplător sau poate nu, a 60-a țară din lumea asta pe care am avut privilegiul să o vizitez a fost Algeria. Dar ce m-a atras la Algeria? Ei bine după cum se știe eu sunt îndrăgostit de continentul african, iar Algeria este cea mai mare țară de pe acest continent. Mai mult era o țară închisă și de-abia acum s-a redeschis și face pași timizi pentru a primi turiști. Eu personal ador să vizitez țările și locurile foarte puțin turistice, țările unde încă nu a intrat McDonalds și nu este la putere consumerismul de tip american. Găsești locuri și oameni mult mai autentici.

Dar cum am ajuns eu în această superbă țară și de ce o consider senzațională? Ei bine am văzut oferta unei agenții de turism, care este deschizătoare de drumuri în destinații mai puțin umblate. Detalii despre această agenție nu vă pot da aici, dar o pot face în privat dacă sunteți interesați. Am prins și o reducere de 10% și nu am stat pe gânduri mi-am achizitionat pachetul turistic la prețul de 2250 euro, 16 nopți de cazare cu mic dejun și cină incluse, din care două la cort plus transferuri, avioane interne, ghizi român și locali. Una peste alta a fost un preț ok, am avut niște zile de vis, cazări senzaționale și parteneri de călătorie super.

Algeria după cum spuneam este una din cele mai închise țări din lume. Regimul militar care conduce această țară o face cu o mână de fier. E drept au fost în trecut multe incidente, război civil, atentate etc. Nu vezi în această țară firme sau produse occidentale. Coca cola era o excepție, dar nici pe asta nu o găseam peste tot. Ește o țară foarte ieftină în care benzina este mai ieftină decât apa, costă doar 25 cenți litru. De altfel în mai bine de două săptămâni de umblat prin Algeria nu am cheltuit decât 220 de euro și mai mult pe diverse suveniruri. Este o țară care trăiește de pe urma resurselor bogate de gaz si țiței și nu are nevoie de nimic din afară. Și totuși s-a redeschis turismului, semn că s-au gândit că ar fi o pâine de mâncat și de pe aici.

Dar să o luam cu începutul. Primul pas pe care a trebuit să-l facem a fost să ne luăm viza. De asta s-a ocupat agenția de la noi, care în baza unei invitații de la o agenție locală a cerut viza de la Ambasada Algeriei de la București. Am completat un formular, am anexat un extras bancar cu dovada ca avem ceva lichidități în cont, 50 de euro plus pașaportul și in trei zile am avut viza.

Zbor am avut cu Air France, trei ore până la Paris și apoi doar două ore până în Algiers. Ca să vă dați seama cât de mare este țara, am avut nu mai puțin de opt zboruri prin Algeria, unele mai lungi de două ore, cât am făcut noi de la Paris. Este drept cu avioane mai micuțe, cu ATR-uri care zboară mai încet, dar totuși.

Dar ce am făcut în Algeria?? Ei bine am vizitat multe orașe spectaculoase preum Algiers, Oran sau Constantine orașe cu un aer franțuzesc, datorat bulevardelor largi și clădirilor coloniale. Contantine este un oraș situat într-un cadru natural superb pe două imense stânci despărțite de un defileu format de un râu, un oraș foarte spectaculos. Am vizitat și Tlemcen unde se găsesc la tot pasul urmele si influențele diverselor popoare fie că este vorba de arabi, mauri, berberi sau otomani.

Am vizitat trei sit-uri turistice extrem de bine conservate din Timgad, Djemila și Tipaza și datorită ghizilor locali foarte dedicați, am aflat poveștile lor. Dar despre asta o să vă povestesc în episoadele următoare.

Două zile le-am petrecut în deșertul Tassili, unde am trăit intens alături de un grup de tuaregi, care ne-au fost gazde. Am trăit după regulile lor, am respectat cu sfințenie deșertul și ne-am bucurat de niște peisaje de vis. Două zile am dormit la cort și am mâncat mâncare tradițională de-a lor. Ziua ne-au dus să ne arate o multitudine de picturi rupestre descoperite prin zonă, multe din ele înfățișând animale ale savanei, semn că în alte vremuri acolo era o viață intensă. Acum doar cămilele ce mai rezistă într-o așa o atmosferă vitregă.

Ultimul oraș vizitat în Algeria a fost Ghardaia, site Unesco un oraș spectaculos, dar în care se trăiește după reguli foarte greu de înțeles pentru noi europenii. Accesul în anumite cartiere ale orașului este permis doar alături de un ghid local, iar regulile Sunt foarte stricte în caz de nerespectare ești pur și simplu expulzat, asta în cel mai bun caz. O să povestesc mai multe la vremea respectivă.

Ce mai pot spune despre Alegeria? Mâncarea era foarte bună, carnea ocupă un loc de frunte. Toate terasele din orașe au la intrare grătare, orice în afară de porc dat fiind religia musulmană. Băutură nu găsești să dai cu tunul. Dar până la urmă am reușit să dăm de două magazine mai ascunse, dar aprovizionate foarte bine. Din păcate nu aveai de unde să bei o bere rece, la oterasă sau la un resturant.

Temperatura era cam de 16-18 grade noaptea și ajungea la 28-30 ziua, cu un plus în zona deșertică, zonă care acoperă 80% din teritoriul țării.

Cazări am avut bune sau chiar foarte bune, lucru absolut neașteptat pentru această țară atât de puțin turistică și din avcest motiv cu locuri de cazare limitate.

Algeria mi s-a părut o țară sigură, nu am văzut deloc priviri dușmănoase din partea localnicilor. Din contră foarte mulți se bucurau sincer, că am ales să-i vizităm. Mulți veneau să facă poze cu noi, unii dintre ei în mod curios chiar cu aparatul nostru, nu cu al lor. Ca o paranteză chiar am avut mare succes, da nu la femei și nu doar la poze, ci la bărbati!!! Chiar s-au luat mulți de mine pe-acolo spre marele amuzament al colegilor de călătorie! Aviz amatorilor! ; -)

Nu știu ce să vă mai povestesc în acest articol introductiv! Poate că nu am venit cu mari așteptări în această țară și tot ceea ce am descoperit a fost un mare plus. Cert este că mi s-a părut o țară absolut senzațională, care merită cu prisosință de a fi descoperită de turiști.

P. S. Mulțumesc mult alinaro pentru sfaturile de călătorie foarte utile.

Totul la superlativ. Mi-au plăcut oamenii, mi-au plăcut locurile. Din păcate multe clădiri superbe nu mai sunt întreținute, dar se fac pași timizi în acest sens.

datorită oamenilor colegi, ghizi, localnici m-am simțit excelent în această țară.

---

VIZUALIZĂRI: 1495 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI