A doua deltă a Bucureştiului - Parcul Sticlăriei

TIPĂREȘTE

Când @liviu49 - în două dintre ecourile sale - a făcut referire la Parcul Sticlăriei, mai ales pentru că mi l-a prezentat destul de sumar, nu știam la ce să mă aștept. Ba chiar nu am nutrit câtuși de puțin dorința de a-l vizita atunci. Subiectul rămânea deschis pentru un viitor incert, când vremea va fi mai potrivită, iar eu dispusă din nou să iau la pas frumusețile verzi ale capitalei.

Am căutat Parcul Sticlăriei pe harta Bucureștiului și l-am găsit nu departe de alte două parcuri din Sectorul 2, vizitate în primăvara acestui an - Parcul Florilor și Parcul Morarilor. Dar, internetul mi-a mai șoptit ceva: Parcul Sticlăriei este a doua deltă a Bucureștiului. Cum? Mai avem o deltă în București în afară de cea din groapa de la Văcărești?

Am vizitat Parcul Natural Văcărești - Delta dintre blocuri și am văzut smârcuri, terenuri mâloase și bălți năpădite de stuf, populate de colonii de broaște. Panourile din parc informează că "Parcul Natural Văcărești este casa a peste 130 de specii de păsări" mai mult de jumătate dintre ele fiind protejate prin lege. Acolo poți vedea - libere, în natură - păsări de baltă, amfibieni, reptile sau mamifere ca vidra, vulpea, nevăstuica. Amintindu-mi de toate acestea, am înțeles de ce colegul nostru m-a avertizat: "Nu știu care mai e situația Parcului Sticlăriei, dar acum câțiva ani când am trecut pe lângă el, din cauza bălăriilor nu se vedea mai nimic din ce a fost odată parc. "

Eei, dacă așa stau lucrurile, îți mulțumesc stimate coleg @liviu49! Dacă Parcul Sticlăriei este inundat de bălării înseamnă că într-adevăr este un loc în care natura a fost lăsată - intenționat sau nu - să facă ceea ce știe ea cel mai bine, înseamnă că Parcul Sticlăriei este sau tinde să devină o nouă deltă a Bucureștiului. Dar, să mergem acolo și să vedem ce surprize ne rezervă la fața locului!

Plimbarea mea în Parcul Sticlăriei

Și..., într-o frumoasă zi de duminică, am plecat de acasă cu unicul scop de a vizita Parcul Sticlăriei. După un drum lung, lung, cu autobuzul 102, iată-mă coborând în stația "Spitalul Nicolae Malaxa"! Cu tramvaiul, linia 36, va trebui să coborâți la stația "Grup Industrial Titan". De acolo, până la intrarea în Parcul Sticlăriei, pe Str. Ion Șahighian, nr. 4, nu mai aveți mult.

Cei care preferă mașina personală, după ce s-au confruntat cu traficul bucureștean, cu puțin noroc, pot parca mai aproape de intrarea în parc, de-a lungul străzii.

Mai înainte de a-l vedea, ce știam despre Parcul Sticlăriei?

Parcul Sticlăriei a fost amenajat în perioada comunistă, în jurul unei foste exploatări de nisip necesar Fabricii de Sticlă "Sticerom". Exploatarea de nisip fusese abandonată deoarece săpăturile ajunseseră la pânza de ape subterane. Așa se explică apariția lacului pe care îl vedem astăzi. În jurul lui, a fost amenajat un parc destinat relaxării muncitorilor de la fabrica de sticlă. Zona industrială pierzându-și importanța, parcul a fost neglijat, abandonat și în cele din urmă închis. Lăsat în paragină, transformat în groapă de gunoi și refugiu ocazional pentru oamenii fără adăpost, natura a cucerit încet, încet întreaga zonă, vegetația dezvoltându-se haotic şi o mulțime de specii de păsări acvatice, insecte și animale mici găsindu-și aici sălașul potrivit. Din anumite puncte de vedere, Parcul Sticlăriei a avut un destin asemănător cu Parcul Văcărești.

A fost necesară o susținută muncă pentru curățarea terenului. Cheltuielile au fost și ele pe măsură. 3,4 milioane de lei a necesitat scoaterea celor peste 1600 tone de gunoi - peturi, pungi de plastic, dar și deşeuri din construcţii, anvelope uzate, piese de mobilier stricat... Pentru a nu fi deranjată flora și fauna locului, pentru curățare au fost folosite utilaje de mici dimensiuni, gunoaiele ușoare urmând a fi colectate manual.

După amenajări minimaliste și plantarea a peste 1900 de arbuști pitici și decorativi, Parcul Sticlăriei a fost deschis vizitatorilor la 22 octombrie 2021.

Ce am văzut în Parcul Sticlăriei?

Am vizitat Parcul Natural Văcărești - Delta dintre blocuri și aș putea spune că sunt familiarizată cu astfel de decoruri sălbatice, dar, pășind dincolo de poarta Parcului Sticlăriei, mă întrebam dacă în biodiversitatea lui nu ar putea apărea brusc un câine hămesit sau care se crede stăpân absolut al locului și să mă întrebe - pe limba lui - ce caut eu acolo. Nu! Nu s-a întâmplat asta! Plimbarea mea printre copacii care abia înfrunziseră, în ciripit de păsărele, mi-a dat impresia că nu mai sunt în București, ci undeva departe, într-o pădure frumoasă.

Amenajarea parcului este într-adevăr minimalistă, așa cum aflasem înainte de a ajunge acolo. Nu sunt betoane, nu sunt pavele sau maluri de lac cimentate și nici locuri de joacă pentru copii, tonete cu ronțăieli sau aparate de fitness așa cum ne-am obișnuit să vedem în parcurile orășenești modernizate. Nu sunt nici terase sau spații pentru picnic, de aceea parcul poate părea neatrăgător pentru unii. Aleile sunt cu pietriș, băncile sunt rustice, din butuci de lemn. Și coșurile de gunoi sunt îmbrăcate în lemn, în armonie cu natura înconjurătoare. Nu lipsesc nici țâșnitorile cu apă potabilă și nici stâlpii de iluminat seara.

Lângă intrare se află ghereta paznicului, o toaletă publică modernă și o mică parcare pentru biciclete. Se știe că accesul cu bicicleta în parc este interzis. De asemenea, pentru a nu deranja sau ataca păsările și celelalte viețuitoare, în parc este interzis accesul cu animale de companie. Mai sunt și alte interdicții, toate la mintea oricărui om civilizat - nu distrugem vegetația, nu lăsăm gunoi în urma noastră, nu consumăm alcool și nici nu fumăm în incinta parcului.

Aș mai adăuga faptul că Parcul Sticlăriei nu este un loc unde să mergi în șlapi, pantofi cu toc sau cele mai elegante haine pe care le ai. Vei avea de coborât pante și de străbătut alei cu piatră netasată sau chiar cărări de pământ care se înmoaie la primii stropi de ploaie.

Pentru un orășean, o plimbare prin Parcul Sticlăriei este o evadare din cotidian. Dacă ajungeți acolo, admirați lacul cu insula și cu cele două poduri, stuful în legănarea lui unduioasă, căutați izvorul care alimentează lacul, admirați păsările de baltă și ascultați orăcăitul broaștelor! Mai pe scurt, bucurați-vă de peisajul natural, deltaic, al locului!

Pentru mine, plimbarea în Parcul Sticlăriei a fost o lecție în natură. În afară de informațiile citite pe panourile plasate la margini de poteci, pe luciul apei, printre pâlcurile de stuf, am văzut plutind mai multe rațe (de specii diferite) cu puișori sprințari, am văzut lebăda clocind și masculul ocrotitor care zburătăcea tot ceea ce se apropia de cuib.

Pe alei, am întâlnit doar câteva persoane la plimbare, nicidecum aglomerația cu care m-am confruntat recent în Parcul Herăstrău când - atât pe alei, cât și în Grădina Japoneză - abia dacă puteai arunca un ac. Sau la Grădina Botanică la care - în zi de duminică - ar fi trebuit să suport o coadă de aproape 200 de persoane pentru a putea intra.

Zone ca Parcul Sticlăriei sau Parcul Natural Văcărești trebuie apreciate ca atare, trebuie protejate și conservate, valoarea lor ecologică și educațională fiind mai mare decât a oricărui parc de relaxare și divertisment unde predominante sunt amenajările sofisticate și betoanele.

Dacă vă place liniștea, dacă vă plac peisajele lacustre și păsările de baltă, rupeți-vă două ore din timpul vostru și mergeți în Parcul Sticlăriei!

Iar la final, mulțumesc @liviu 49 pentru strălucita idee pe care mi-ai dat-o! Pentru mine plimbarea în Parcul Sticlăriei a fost cea mai frumoasă plimbare într-un parc bucureștean, chiar mai frumoasă decât cea din Parcul Natural Văcărești.

---

VIZUALIZĂRI: 604 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI