Atracţiile turistice înşirate pe drumul de la Hoi An la Hue

TIPĂREȘTE

Pentru deplasarea între cele două localităţi din centrul ţării – importante din punct de vedere turistic – am ales un taxi, solicitat celor de la recepţia hotelului din Hue, unde urma a fi cazaţi la sfârşitul respectivei zile.

Am fost trimis anterior hotelului traseul exact pe care doream să-l parcurgem, nu în linie dreaptă ci cu abateri pe la unele obiective strecurate de mine în planul călătoriei, şi am solicitat o ofertă de preţ.

Ne-au trimis o maşină cu şofer dispus a sta după noi pe întreaga durată a zilei iar pentru asta am achitat 73 de dolari, mai ieftin cu 22 dolari decât al celei mai ieftine oferte a vreunei agenţii locale de turism.

Primul obiectiv al acestei zile – în care am văzut soarele după alte două şi jumătate de autentic sezon musonic ploios - l-a reprezentat Marble Mountain, un grup de cinci vârfuri de calcar (Ngu Hanh Son în vietnameză) numite după cele cinci elemente: Kim (metal), Thuỷ (apă), Mộc (lemn), Hoả (foc) și Thổ (pământ).

Pagodele şi peşterile se vizitează cam în 2 ore. Program zilnic de acces între 7 - 17:30, însă dimineaţa devreme este cel mai frumos să ajungi acolo pentru a observa modul în care pătrund razele soarelui în aceste temple. Intrarea costă 40.000 VND (8 lei) iar dacă foloseşti liftul plăteşti încă 15.000 VND. E mai comod dar nu şi mai frumos, pierzi unele locuri foarte interesante înşirate pe parcursul urcării.

Până să ajungi la intrare ai ocazia să remarci zecile de standuri şi dughene care vând statuete, statui şi imensităţi statuare cu Buddha şi cu alte zeităţi venerate de localnici. Plus nelipsitele suveniruri, unele mai mult, altele – majoritatea – mai puţin interesante.

E impresionant, copleşitor chiar ce au realizat oamenii aici, cu un plus pentru sculpturile din peşteri.

Cărarea ce urcă de la intrare nu e chiar o bagatelă de străbătut chit că porneşte cu trepte largi şi late de piatră, însă e destul de abruptă.

Pagodele sunt cumva etajate pe caturi săpate în munte, niciuna nu seamănă cu alta. Pe marginea aleilor sau în faţa templelor dai de fântâni arteziene de diverse mărimi şi forme.

Pe traseu sunt indicatoare care te îndrumă pe potecile bine marcate, astfel încât să nu te rătăcești.

La Heaven Gate am urcat mai ceva ca pe Vf. Moldoveanu, pe scări abrupte, apoi pe colțuri de marmură. Cu umiditatea de afară, efortul a fost considerabil.

Adriana, costumată în rochiță și sandale roșii, era cea mai elegantă doamnă ce urca pe munte. Dar numai noi știm cum a urcat și, mai ales, coborât pe pietrele foarte alunecoase... Bine că echipamentul de drumeţie stă ordonat în valiză…

Din unele puncte de belvedere priveliștea către mare era foarte frumoasă, stăteai și te reculegeai minute în șir.

Intri și prin tunele pentru a ajunge în cavitățile de marmură excavate pentru în care erau fixate diverse statui de zeități sau animale cu diferite conotații religioase.

Cum dorința de a vizita totul este foarte mare, mă pomenesc că îmi dau una cu capul de un colț de marmură, urmarea fiind un cucui pe cinste ce îl port de-a lungul următoarelor zile. La cei 1,81 m sunt peste înălțimea lor medie...

În toate pagodele ți se cere să intri desculț și nu îți rămâne decât să te conformezi.

Treci prin tot felul de porți, de porticuri, de grădini mai mult sau mai puțin îngrijite, cu lei sau alte animale sculptate la intrări și ajungi la peșterile care, pur și simplu, te farmecă prin amploarea și iscusința lucrărilor efectuate în interiorul lor.

Stau cu gura căscată și te învârți în interiorul lor pentru a cuprinde cu privirea ce au putut realiza oamenii ăia ce au trăit înaintea nosatră. E ceva de vis, de nedescris interiorul respectivelor cavități sculptate în pântecul muntelui. Statui, ornamente religioase sau încăperi care te lasă cu gura deschisă și ochii preumblându-se pe pereții încăperilor de marmură.

Nu trebuie să ratezi acest obiectiv turistic de vreme ce tot te-ai pripășit în zonă.

Urmează un drum paralel - mai mult sau mai puțin – cu coasta Mării Chinei de sud, care trece prin Da Nang și al lui Pod al Dragonului cu solzi, cap și coadă care, cică, noaptea e luminat și arată superb.

Plaja Da Nang și riviera rivalizează cu multe stațiuni de lux, plină de lanțuri hoteliere renumite. Aici e My Khe Beach, plaja folosită de soldaţii americani pentru relaxare înainte de anul 1975 și pe care revista Forbes a numit-o „una dintre cele mai atractive plaje de pe planetă” .

În depărtare, în Peninsula Tra, se vede cea mai înaltă statuie Buddha femeie.

În Da Nang s-au retras oamenii cu bani din Hanoi și Saigon iar în prezent aici vin bogații pentru momentele de recreere, mai ales în week-end. Orașul e în plină dezvoltare, se construiește foarte mult.

De aici ne avântăm spre Han Van Pass, un reper turistic principal al zonei și unul dintre cele mai frumoase drumuri din Vietnam. O înlănțuire de serpentine, ce străbat ceața prezentă la amiază, care te urcă la o înălțime considerabilă și îți oferă în permanență ca reper coasta marină. Aspect care face să crească în valoare cea mai înaltă trecătoare din Vietnam, unul din cele mai frumoase drumuri de coastă în opinia Top Gear.

Străbatem această trecătoare și ajungem la Lang Co Bay - recunoscut drept unul dintre cele mai frumoase 30 de golfuri din lume de către Clubul celor mai bune golfuri din lume (Worldbays) în 2009. Complexul natural al golfului Lang Co, lagunelor Lap An și Cau Hai este considerat a fi una dintre cele mai frumoase destinații din Asia de Sud-Est. O privelişte foarte frumoasă asupra golfului o ai din Hai Van Pass iar șoferul nostru s-a oprit în locul cel mai indicat pentru a admira această panoramă.

Asta după ce am trecut printr-o ceață densă de să o tai cu cuțitul și care ne-a ținut cu sufletul la gură, neștiind dacă vom avea posibilitatea de a admira de sus panorama. Iar acolo e poziționat și un fel de restaurant. Mai rudimentar, însă priveliștea completează confortul.

Jos, în Lap An Lagoon, ai parte de o transpunere în scenarii de filme SF. Peisajul e unul nemaiîntâlnit, cu brâuri de apă și înaintări de nisip pe fundal de munte împădurit. Totul desprins din filme, parcă...

În lagună, băștinașii adună scoicile prinse în cauciucurile roților de bicicletă lăsate în ape pentru a atrage depunerea moluștelor. Sute de cauciucuri sunt aruncate ordonat pe mal după ce au fost desprinse viețuitoarele din interiorul lor. E demnă de laudă dexteritatea persoanelor care desprind viețuitoarele din interiorul cauciucurilor aruncate în zecile de perimetre de pescuit din interiorul lagunei.

Priveliștea de la malul apei, cu limba de nisip înaintând înspre inima lacului, reprezintă una dintre imaginile definitorii ale sejurului nostru în Vietnam. Una plină de tihnă, cu fundalul apei întins până se contopește cu cerul înnorat și verdele unor copaci cățărați pe dealul pierdut în depărtare.

Câteva case de lemn ridicate deasupra apei pe stâlpi înfipți în nisip și vreo trei leagăne având aceeași fundație par repere fixe și împietrite ale acestei lumi lacustre dătătoare de calm și tihnă.

Ultima oprire a acestei zile o facem la Tomb of Khai Dinh, cel mai scump şi sofisticat loc de înmormântare al unui rege vietnamez. Cu intrare între orele 8 – 17 și preţ intrare 150.000 VND (32 lei), mormântul a fost construit în timpul vieții lui Khai Dinh, pe latura unui munte iar arhitectura combină atât tradițiile vietnameze, cât și cele europene. În interior simți o aură regală, tavanul este pictat splendid, ceramica e de calitate, vitraliile de mare artă iar în sala interioară se păstrează moaștele împăratului îngropate în aur.

Khai Dinh a fost al doisprezecelea și, totdată, ultimul împărat al dinastiei Nguyen, a condus Vietnamul timp de 9 ani - din 1916 până în 1925 – și e considerat de istorie ca un cunoscut reformator al vieții politice și sociale.

Mormântul în sine reprezintă cel mai frumos - dacă se poate spune astfel – edificiu funerar, s-a lucrat la el timp de 11 ani, fiind proiectat ca un castel european din Evul Mediu. Construcția este dispusă pe o axă dreaptă și configurată pe 5 terase legate între ele cu 127 de trepte de piatră, păstrând elementele naturale feng-shui.

Cea mai importantă sală a templului este sala Thien Dinh în care, sub statuia împăratului – turnată în Franța – șe află acesta îngropat. Stâlpii interiori sunt sculptați în 3D, motiv pentru care a și durat 11 construcția monumentului.

Tavanul a fost pictat cu degetele de la picioare de artistă, nu pentru că aceasta ar fi suferit de dizabilități ci pentru că dorea să ofere o asemenea viziune lucrării sale ce înfățișează 7 dragoni.

Am petrecut o zi în care am admirat peisaje şi am căscat gura la minunile ridicate de mâna omului. Una în care Vietnamul ne-a etalat doar câteva din atracţiile pentru care merită să ajungi acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 785 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI