Palatul Copiilor - la un pas de desființare

TIPĂREȘTE

Palatul Național al Copiilor

În anul 1975, la Palatul Cotroceni se desfășurau mai multe cercuri pentru copii: de muzică, literatură, coregrafie, teatru, cultură şi civilizaţie, activităţi tehnico-apli­cative, ecologie, biochimie, ma­chete, modelism, aeromodele, navomodele, automodele, racheto-mo­dele, electronică, radiotelecomunicaţii, dans sportiv, fotbal, tenis, gimnastică de mai multe feluri, judo, karate, orientare sportivă. Asta nu a reprezentat o piedică pentru schimbarea destinației clădirii în reședință a șefului de stat, atunci începând procesul de renovare.

Lucrările s-au prelungit pe o perioadă de 10 ani și au costat peste 2 miliarde de lei. Tot cam atât a durat și construcția noii clădiri promise de Nicolae Ceaușescu șoimilor și pionierilor patriei, care au fost mutați, între timp, într-o clădire de pe strada Sfinții Apostoli însă costul a fost incomparabil mai mic, de circa 120 de milioane de lei.

Clădirea, concepută pe direcția liniilor hexagonului și compusă din 17 corpuri, cu rosturi de tasare între ele, datorate dificultăților geotehnice de teren cu caracteristici specifice luncii Dâmboviței, a fost finalizată în 1985, iar de la 1 septembrie copiii și-au început activitățile în noul spațiu.

Pe Ceaușescu îl așteptau cu mic, cu mare, în data de 15 septembrie, la inaugurarea oficialã, dar acesta n-a mai apãrut, lăsând copiii cu ochii-n soare. Se luase cu alte treburi, așa că inaugurarea oficială a fost amânată aproape un an și jumătate.

De 1 iunie, ziua Copiilor, în anul 1986, este inaugurat Palatul Copiilor din București, în prezența soților Ceaușescu. Clădirea, cu ce are o suprafață totală de 17.700 mp, a purtat până în 1989 denumirea de „Palatul Pionierilor și Șoimilor Patriei” .

____

Clădirea este împărțită în mai multe secții:

1. Tehnio - Științifică care cuprinde informatica, tehnoredactarea, protecția mediului, machete construcții, radiocomunicații, astronomie, chimie, karting, atelierul fanteziei, meteorologie și automodelism

2. Cultural - Artistică care cuprinde coregrafie, educație muzicală, arte vizuale, limbi străine / literatură, teatru, jurnalism și artă decorativă

3. Sport care cuprinde atletism, arte marțiale, fotbal, dans sportiv, gimnastică, tenis, baschet

Prin munca asiduă și devotamentul unor cadre didactice, acest loc reușește să supraviețuiască. De ce spun că supraviețuieste? Din cauza descentralizării din învățământ.

Din păcate Palatul Copiilor nu are bază sportivă drept urmare, toate activitățile ce implică necesitatea unei săli, sunt realizate în cadrul altor săli de sport aparținând unor școli, licee, etc.

____

România... educată??

Încă din vară a izbucnit un scandal național, legat de profesorii din palatele copiilor. Dincolo de o posibilă încercare de a da un tun imobiliar, prin transferul clădirilor către primării, cu posibilitatea de a li se schimba destinația peste zece ani, această descentralizare propusă de Ministerul Educației mai înseamnă și pierderea statutului de profesor pentru cei care acum lucrează în palatele copiilor.

Cadrele didactice au lansat o petiție online care a strâns deja peste 20.000 de semnături. Ele îl contrazic pe ministrul Sorin Cîmpeanu care susține că descentralizarea nu le va aduce modificarea de statut.

Profesorii care predau în aceste palate și cluburi din toată țara spun că descentralizarea, cu trecerea acestor instituții în subordinea administrației locale, chiar va conduce către desființarea lor, preluarea clădirilor de către UAT-uri, pentru a le schimba destinația, iar statutul de profesor se va pierde chiar înainte de desființarea definitivă a acestora. Administrarea de către consiliile locale înseamnă, în primul rând, lipsa fondurilor necesare pentru finanțare, ceea ce s-a mai întâmplat și cu alte instituții care au fost cedate către primării.

Orice problemă financiară va avea o localitate care va avea în subordine aceste instituții se va reflecta în stoparea finanțării pentru palatele și cluburile copiilor, fiind prioritare alte sectoare de activitate. Dacă vor aparține în continuare de Ministerul Educației, finanțarea va fi asigurată, indiferent de problemele localităților, nefiind puse în pericol de desființare.

____

Decăderea unui simbol

Ca orice clădire grandioasă din era comunismului, nici Palatul nu a scăpat de nepăsarea democrației. După aproape 40 de ani, clădirea și-a păstrat toate dotările originale, nefiind inițializat nici un proiect serios de modernizare sau reabilitare pentru aducerea ei în secolul curent.

Pentru că fiica mea este înscrisă în mai multe cercuri ce sunt (încă) organizate la Palatul Copiilor, am avut ocazia să mă plimb de mai multe ori pe holurile palatului.

Am constatat cu tristețe că toate se deteriorează, bucăți din fațadă cad, căldura este oprită, panourile de informare sunt sparte, scaunele sunt rupte, pereții sunt murdari, se decojesc, scările sunt rupte, toaletele sunt vechi, murdare și friguroase iar exemplele nepăsării pot continua.

Cea mai recentă vizită la palat, a fost chiar weekendul anterior. Afară erau 7-8 grade, iar în interior cred că maxim 17-18. Geamurile sunt cele de acum aproape 40 de ani, iar sistemul de încălzire era oprit. Un anunț tipărit pe o coală A4, menționa că lipsa căldurii este în grija Companiei de Termoficare București (adică Primăria Municipiului București) care nu furnizează agent termic, deși afară sunt temperaturi scăzute. În interior mai toată lumea stătea îmbrăcată ca afară.

Am luat la pas câteva din holurile Palatului și parcă m-am teleportat în trecut. Nimic, dar nimic din ce am zărit, nu mă ducea cu gândul la ceva recent, mai puțin anunțurile de la intrare. În rest, același mobilier vechi, aceleași calorifere cu elemenți, aceleași panouri de informare de pe stâlpi.

Toate geamurile sunt vechi, nu se mai închid ermetic iar acum în prag de iarnă, frigul se simte peste tot. Cel mai mult au de suferit copii. În majoritatea claselor sunt puse fie radiatoare electrice fie aere condiționate, care mai încălzesc puțin pereții reci și umezi.

De curând am observat că au început să înlocuiască geamurile de la etajele superioare cu unele moderne, din tâmplărie PVC cu geam termopan. Nici nu vreau să mă gândesc ce costuri sunt și ce firmă a câștigat licitația. Nici nu am căutat că nu vreau să mă enervez.

Așadar în curtea palatului stă martoră nepăsarea. Un autocar inscripționat cu PALATUL NAȚIONAL AL COPIILOR este abandonat de multă vreme aici. Ruginit, cu înscrisurile uscate de la atâta soare și cu roțile îngropate în asfalt, așteaptă probabil să mai fie pornit dar cu siguranță va ajunge cândva la fiare vechi... cine să-l mai repare? Cu ce bani? Totuși de remarcat că cea mai mare sală din palat are 800 de locuri! Dar și ea a rămas prinsă în trecut... scaune vechi, murdare, tocite, lumini arse, elemente decorative rupte, zgâriate, etc.

Tot pe lângă autocar mai sunt și 2 microbuze cu numerele de înmatriculare PNC (palatul național al copiilor - ca și autocarul) care la fel stau nemișcate de ceva vreme. Pe lângă aceste mașini abandonate sunt altele mai noi și moderne, probabil ale personalului administrativ sau ale profesorilor care predau aici.

Mai departe dau de amfiteatrul în aer liber. În jurul lui sunt geamuri imense, mari, care dau spre el. Din păcate scaunele sunt rupte majoritatea, iar scena nu pare să mai fi fost folosită de curând, probabil din cauza riscurilor ridicate... totul este deteriorat iar sus în capătul scărilor observ 2 mese de fotbal cred că donate de Mega Image (erau stickere pe ele) care erau abandonate acolo și ploua direct pe ele. Păcat...

Am fost și la una din toalete. În toalete cred că erau 10-15 grade maxim, geamurile fiind deschise pentru a mai contracara cu mirosul de... wc. Ușile nu se închid, hârtie nu există DAR erau montate boilere care dădeau apă caldă la robinet. Faianța, gresia, cele vechi de aproape 40 de ani. Nu am mai făcut poze pentru că mi se făcea rău de cum miroasea acolo. Groaznic! Rușinos!

Noi am folosit intrarea dinspre Casa Diham, adică cea din spate, intrarea principală fiind cea dinspre Monumentul Eroilor Militari Căzuţi în Teatre de Operaţii.

Cât m-am învârtit eu pe holurile din zona respectivă, nu am găsit nici un automat cu cafea, cu senvișuri ceva... nu uitați că există un hol de așteptare unde de obicei stau părinții și așteaptă copiii de la cursuri. Ziceam că poate ne mai încălzim dar de unde...

La subsol este și o bucătărie, am fost pe acolo și scria ceva de catering... nu am înțeles pentru cine gătesc pentru că nu am văzut vreun bufet pe undeva. Tot pe unul din holurile de jos, am găsit mai multe vitrine cu medalii, cupe și tot felul de machete construite de copii.

În interior, aproape de amfiteatrul de afară, este un mic amfiteatru care are mai multe pânze din perioada comunistă, cu copii. Foarte nostalgică treaba. Vedeți fotografiile.

Lângă palat există și o parcare publică imensă, ieftină (parcă 50 de bani ora iar prima jumătate de oră este gratuită.

Povestea Palatului Copiilor din București nu este singulară. Tot ce am scris mai sus se aplică mai mult sau mai puțin și celorlalte palate ale copiilor din România...

Vă las în articol mai multe fotografii de la fața locului. Mulțumesc pentru atenție.

---

VIZUALIZĂRI: 493 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI