Biserica “Dintr-o Piatra” - de veghe pe dealurile Buzaului

TIPĂREȘTE

Intr-un review anterior - Tara Buzaului - un tinut cu multe povesti - un fel de introducere la seria de articole care va urma, spuneam ca dupa ce am vizitat Crucea Manafului, pe drumul de pamant dintre vii, ne-am intors la autocar si ne-am continuat drumul in urcus, spre Naeni, comuna situata pe versantul sudic al dealului Istrita, foarte aproape de granita de vest a judetului.

In sat, am oprit doar pentru a prelua ghidul local - o doamna profesoara care ne-a condus, ne-a deschis biserica si ne-a oferit primele informatii privind zona in care ne aflam.

Trebuie sa spun ca autocarele nu pot urca pana in varful dealului, acolo unde se afla obiectivele de interes. Doar autoturismele, cu multa precautie din partea celui care conduce, pot infrunta cele cateva sute de metri de panta abrupta si serpuita. In afara de sansa de a face putina miscare, aceasta scurta drumetie ne-a oferit posibilitatea de a admira intinderea asezarilor din vale si rapele albicioase ale carierelor de piatra de pe dealuri.

De fapt, istoria Bisericii "Dintr-o Piatra" incepe cu Tabara de sculptura de pe varful dealului Tigoare, o tabara infiintata in 1986 de profesorul sculptor Manole Gabriel care si-a adus aici discipolii - copii mai mici de 14 ani, elevi la Liceul de Arta din Slobozia. De asemenea, aici si-au incercat talentul copii din Buzau si din Chisinau. In piatra extrasa din deal, un calcar cochilifer, inspirati de viata si de realitatea locului in care se aflau, ajutati de seful carierei de piatra aflata la numai 500 m, micii artisti au modelat chipuri umane, instrumente muzicale, cochilii de melci, scari catre cer, morminte dacice...

Activitatea taberei, intrerupta in 1997, a fost reluata in 2009 si continuata de elevii Liceului de Arta din Buzau.

Cine ajunge in Tabara de sculptura a copiilor, dupa ce a infruntat inca un drum pietonal, in urcus, poate vedea - aruncate ici si colo, pe umerii dealului - lucrari ale copiilor: Decebal, Burebista, Moneda Dacica, Steagul Dacic, Clepsidra, Luna si Soarele, Ruga, Sarba pietrarilor, Extraterestru, Mihai Viteazul, etc...

Biserica "Dintr-o Piatra" situata in varful dealului Colare, la 600 m altitudine, a aparut tot la initiativa profesorului sculptor Manole Gabriel. Totul a inceput in 1991.

Acesta marturisea: "Gandul meu era asa: tabara sa mearga mai departe, dar sa fac si o biserica pictata de copii. Si sa duc acolo cateva calugarite carora sa le sap in munte, in piatra, cate o chilie si ele sa se ocupe mai departe de biserica. Iar noi, cand venim in tabara, cu copiii, sa fim gazduiti de maicute. Biserica am dus-o pana am terminat-o. Mai ramasese acoperisul si pictura din interior care trebuia facuta de copii. Catapeteasma trebuia sa fie la fel. Si totul pictat de copiii cei mai talentati, dupa tipicul bizantin. Visul asta, insa, nu l-am mai putut indeplini".

Lucrarea a fost preluata si terminata de Florinel Jean Utica din Bucuresti care a finantat pictarea bisericii, lucrarea fiind realizata in maniera bizantina de mesterul Florian Stan.

Catapeteasma este sculptata in piatra, fapt foarte rar intalnit in ortodoxia europeana. De altfel, interiorul bisericii abunda de decoratiuni executate in piatra de Naeni, delicate ca niste dantele, fapt care da unicitate lacasului.

In pronaos, pe peretele vestic, se poate vedea tabloul ctitorilor - Florinel Jean Utica cu sotia Cornelia-Ruxandra si fiul Florin-Orlando Cezar.

Biserica avand hramul "Intrarea Domnului in Ierusalim" sau "Duminica Floriilor", sfintita la 20 aprilie 2008, este imprejmuita cu zid de piatra si are alaturi un paraclis si o frumoasa clopotnita.

Pridvorul deschis este impodobit cu pictura, dar si cu reprezentari de mari dimensiuni, in mozaic. La exterior, de jur-imprejur, biserica este pictata cu chipuri de sfinti.

Parandu-ni-se multora dintre noi cam bizara denumirea sfantului lacas, ghida a fost intrebata daca biserica este intr-adevar construita dintr-o singura piatra. Raspunsul a fost ca biserica este construita din boltari si este doar placata cu piatra, mai exact cu calcar alb extras din cariera de la Naeni, acelasi calcar care a fost utilizat si la constructia Casei Poporului din Bucuresti.

Din curtea bisericii, pe o portita laterala, lucrata in stil maramuresean, pe o cararuie, am urcat cativa metri spre vechile morminte. O cruce mare, din piatra, vizibila si din fata intrarii principale in incinta bisericii, marcheaza locul.

Necropola tracica, dupa cum au denumit contemporanii acest loc de pe coama dealului Colare, numara 10 morminte de inhumatie si 1 mormant de incineratie (vas cu cenusa umana) datand din perioada 800-600 i. H. cand locuitorii zonei isi ingropau mortii in lacasuri scobite in piatra. Primele morminte au fost deschise in 1938 de istoricul Ion Nestor. Cercetarile ulterioare au evidentiat morminte in care s-au gasit 3-5 schelete asezate in pozitia chircit, probabil membri ai aceleiasi familii. Pe langa acestea, in morminte s-au mai gasit cochilii de melci, vase de lut, obiecte de cult, podoabe si unelte. In ritualurile funerare tracice, cochiliile de melci erau puse in morminte in numar variabil, conform rangului familiei celui decedat (mai multe cochilii desemnand un statut social mai inalt). Capacele din piatra, precum si ceea ce s-a scos din morminte, pot fi vazute la Muzeul Judetean - Buzau si la Muzeul National de Istorie - Bucuresti.

Aici, pe coama dealului, in adierea mangaioasa a vantului de vara, doamna profesoara - ghid, ne-a vorbit fara intrerupere despre satul Naeni si despre imprejurimile lui relevand si alte locuri de interes turistic in care, din pacate, noi nu am ajuns. Le voi aminti, fugitiv, in ideea ca aceste obiective ar putea completa o incursiune in zona, incursiune facuta in alte conditii si cu mai mult timp la dispozitie.

Satul dacic. Am vazut acest loc doar din mersul autocarului. In zona Tigoare, langa dealul Colare, intr-o poiana, Fundatia Sf. Sava din Buzau reprezentata de Mihai Milea - preot si Marian Apostol - primar, a initiat in 2012 construirea unei mici asezari de tip dacic, formata dintr-o casa traditionala si trei bordeie din lemn, pamant si piatra, cu acoperis de sindrila. Incercand sa refaca stilul de viata al geto-dacilor, satul include o stana, un atelier de olarie, un iaz, un cuptor pentru paine si tot felul de unelte necesare in vinificatie. Satul a fost populat cu voluntari care au acceptat - temporar - sa refaca modul de viata al stramosilor de acum 2000 de ani, adica fara curent electric, fara internet si fara alimente din comert, hrana fiind asigurata prin autogospodarire.

Ei, cine se incumeta? Se ofera cineva voluntar? Eu... parca nu!

Grotele din Naeni, grotele preistorice sapate direct in stanca, destul de aproape de Biserica "Dintr-o Piatra", au intrari inguste care puteau fi camuflate cu bolovani. Galeriile sunt lungi si au mai multe iesiri.

In interiorul acestor grote au fost descoperite unelte de silex, urme de cenusa, oseminte, arme, incrustatii pe pereti si chiar un altar. Numarul grotelor (apreciate ca avand o vechime de 5000-7000 de ani) este destul de mare, iar situarea lor in varf de deal ne face sa credem ca serveau si ca locuri de retragere in caz de atacuri inamice.

Chilia lui Ambrozie este situata tot pe dealul Istrita, intr-un masiv stancos denumit Culmea Soimilor. Locul in care a trait peste 55 de ani sihastrul Ambrozie a devenit astazi un monument istoric si un punct de atractie pentru turisti.

De langa Biserica "Dintr-o Piatra", doamna profesoara - ghid ne-a aratat culmea in care sihastrul si-a sapat propria chilie si in cateva cuvinte ne-a rezumat intreaga lui viata. Intre ceasurile de rugaciune, el se indeletnicea cu impletirea cosurilor de rachita si cu confectionarea de fuse si linguri de lemn pe care le vindea pentru a-si asigura hrana. Uneori, ajuta oamenii din sat la muncile agricole - curata pomi si vie, ara...

Tot ghida ne-a spus ca chilia sihastrului Ambrozie se afla la inaltime, pe la jumatatea unei stanci si ca accesul pana acolo se face pe doua scari metalice. Una dintre acestea nu prezinta siguranta, de aceea s-au facut demersuri pentru repararea sau inlocuirea ei.

Din nou in autocar, din nou la drum. De la Naeni, pe acelasi DJ205, trecand prin Greceanca, ne indreptam spre Pietroasele, localitate vestita pentru vinurile sale, dar si pentru ca aici s-a descoperit faimosul Tezaur "Closca cu puii de aur".

Am petrecut orele amiezei la Sarata Monteoru, statiunea pe care nu o mai vazusem de cativa ani. Aici am luat masa, ne-am plimbat, apoi, impreuna cu ghidul insotitor, am identificat cele mai importante obiective din statiune. Prima zi turistica s-a incheiat la Buzau, la Hotel Avenue unde aveam rezervata cazarea.

---

VIZUALIZĂRI: 867 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI