Primul pas ...

TIPĂREȘTE

Vineri 25 iunie 2021. O zi foarte importanta. Pentru mine, evident. O sa va intrebati de ce. Va lamuresc imediat.

E ziua in care am plecat intr-un miniconcediu, pe care il doream sa fie de vis, in mult doritul Maramures. Dupa lupte seculare care au durat din toamna pana -n vara, cu o seara inainte am pus la punct ultimele detalii, traseu, locuri de popas, locuri de vizitat, cu repere orare, ma rog tot tacamul.

Dimineta la ora convenita scoatem bagajele din casa si asteptam masina sa vina sa ne imbarcam si sa plecam. Masina vine la ora convenita si ne apucam de treaba, respectiv de pus bagajele. Cand saltam portbagajul constatam ca acesta a intrat la apa, pentru ca valiza noastra nu avea loc decat sus pe masina sau sa o tractam pe rotile ei pana la destinatie, Dar berzei chioare Dumnezeu ii face cuib! Cum ne tocmeam noi cum sa aranjam bagajele pentru a se mari spatiul de depozitare, daca mai lasam ceva acasa, ne trezim in poarta cu a doua masina care a participat la descalecatul in Maramures. Venind cu o masina mai bine crescuta imediat se gaseste loc pentru valiza noastra si bucurosi dam sa plecam. Dar cineva acolo sus ne iubeste si, desi se stia ca plecam in concediu, baiatul cel mic, unul din soferi este solicitat de forul tutelar pentru niste probleme de serviciu. Mergem spre sediul firmei, care oricum era in drumul nostru, unde fusese solicitat doar pentru un sfert de ora si apoi poate pleca linistit. Sfertul a fost sfert, dar ora a fost mai lunga de 60 de minute, ori minutele au avut mai mult de 60 de secunde. Cert este ca dupa circa o ora de-a mea ne pornim, in sfarsit, la drum, dupa ce trecusem pe la birou si lasasem cu gura de moarte sa nu fiu sunat sau emailat in acest concediu, pentru ca nu raspund la nicio provocare.

Drumul cel obisnuit, Branesti, Afumati, apoi pe centura, intram pe autostrada spre Ploiesti, apoi pe DN1 spre Brasov. In Timisu de jos, intr-o parcare facem primul popas pentru dezmortirea ciolanelor, de ciugulit din ce luasem cu noi de glojdeala, de mancat niste aer proaspat de munte si evident si pentru o otrava. Dupa ce trece si partida de joaca a nepoatei ne continuam drumul pana la Sacele unde intram pe centura Brasovului care ne scoate la Stupini exact in DN 13 unde aveam noi treaba, de acolo trecem pe langa Colonia Bod, Feldioara, Maierus, apoi intram in Padurea Bogatii. Dupa iesirea din padure mergem spre Rupea si ajungem in intersectia cu drumul spre Racos. Oprim putin, cat sa se fumeze o tigara si din calculele noastre ar rezulta ca vizitarea cetatii de la Rupea ne-ar intarzia prea mult. Hotaram sa mergem spre Racos, unde intr-un perimetru restrans am fi putut vizita trei obiective, lacul de Smarald, coloanele bazaltice si vulcanul stins. Pornim pe DJ 131 C spre Racos si in scurt timp ajungem, ajuati de router, in Racos. Trecem pe langa castelul Betlen, apoi ajungem in parcarea de unde putem vizita lacul de Smarald, coloanele bazaltice si vulcanul stins. Platim taxa de parcare si vizitare, ni se spune sa pastram cu grija biletele pentru ca pe baza lor puteam vizita si castelul. Primul drum il facem la lacul de Smarald. Vazut de sus, lacul chiar are verdele smaraldului. Coboram cu grija si atentie, pe o caldura torida, iar sotia la primul bolovan la umbra face popas si ne asteapta pe noi la intoarcere. Lacul a devenit in scurt timp jucaria nepoatei, dar si altora mai copti nitel. Cum sa nu-ti bagi picioarele in el de lac, daca afara murea camila la umbra? , ne balacim, admiram peisajele, admiram pestisorii din lac, dar ei se ascund de noi, iar pana la urma vine si vremea sa mergem si la coloane. Pentru asta trebuia sa urcam, ceea ce la ora aceea nu e prea placut. Pana la urma reusim, ajungem la intersectia cu drumul spre parcare, unde drumurile noastre se despart. Sotia, impreuna cu o familie de pensionari se retrag la depou, de fapt la terasa din parcare unde era umbra deasa, nu ca naplaiala care ne astepta pe noi pana la coloane si inapoi pana la parcare. Dar noi, cei mai tinerei, ne sacrificam si mergem la coloane unde frumusetea acestora a meritat toata osteneala. Admiram, facem poze si apoi mergem si noi in parcare. Al de sus ne perpelea prea tare si n-avea mila de noi. La terasa, surpriza. Cei care n-au fost la coloane se apucasera sa sarbatoreasca racoarea de la terasa cu bere, sau cu pepsi. Ne-am racorit si noi cu ce-a putut fiecare, avand grija sa nu facem pauze prea dese pe drum. Al treilea obiectiv din zona, vulcanul stins pe care l-am vazut de la lac, nu l-am putut vizita, acolo filmandu-se un film pe parcursul intregului an 2021. La vizita la Castel renuntam, mai avand de parcurs inca 100 de kilometri, cam doua ore de mers si ne intoarcem in locul de unde iesisem din Dn 13 si mergem spre Rupea Gara, de unde viram la dreapta pe un drum judetean DJ 131A pe care ne vom deplasa pana la Homorod. Aici in Homorad pe vremea cand eram elev la generala era organizata o tabara si stiu ca in apropierea Bailor Homorod exista niste vulcani noroiosi. Or fi rude cu cei de la Berca? La iesirea din Homorod routerul ne dirijeaza la stanga pe DJ 132B, trecem pe langa o biserica fortificata la Drauseni, iar din Oraseni intram pe un alt drum judetean DJ 133 pana la San Paul, de unde ne continuam drumul pe DJ 131, mai cu serpentine, mai cu aliniamente pana la Odorheiul Secuiesc. De aici pana la Praid vom merge pe DN 13A, pana la Lupeni pe drum mai drpet, de la Lupeni pana la Corund drum mai valurit, unde predomina serpentinele, iar de la Corund pana la Praid traseul drumului devine mai omenos. La intrare in Praid routerul ne conduce la stanga spre gara. Traversam Tarnava Mica, cu care ne vom mai intalni de mai multe ori, iar prima strada la stanga dupa pod este strada Noroi pe care e situata pensiunea Iris 2, unde am fost cazati 2 nopti. Pentru ca numele strazii ni s-a parut ciudat am sunat la pensiune care ne-a confirmat ca mergem pe strada care trebuie. Ajungem imediat la pensiune, facem formalitatile de cazare ni se prezinta bucataria cu toate dotarile necesare, vedem camerele si ne caram bagajele in camera. Ca si anul trecut la Inima Bucovinei, camera nu avea balcon, asa ca nefasta trebuia sa coboare pe terasa pentru a fuma. Ca sa nu mai faca drumuri prea multe a rezolvat problema, urcand in camera doar pentru culcare. Restul timpului l-a petrecut pe terasa sau in sala de mese la televizor. Punem haleala in frigider, cu grija sa nu stricam beutura, ne spalam de pacatele de peste zi si incepem activitatea de halit. Intre timp nepoata cu bunica ei descopera locul de joaca din curtea pensiunii, unde erau locuri de lenevit si pentru copiii mai mari. Doua balansoare babane, un mic foisor cu patru scaune si o masa, sase sezlonguri pentru plaja. Sigur ca puteai face plaja si pe pajistea din curte. locuri fiind suficiente. Cei mai tinerei, cu mine in frunte mergem sa inspectam imprejurimile. De la pensiune mergem pe str Noroi, trecem pe langa restaurantul si apoi pensiunea Izabela, mergem pe podul de cale ferata, trecem printr-o parcare si iesim in str Minei, langa Strandul Praid. Pe partea dreapta intalnim un restaurant langa strand, apoi un Mini Market de unde mai facem provizii cu de-ale gurii, dar mai ales de-a le gatului, apoi o terasa, iar pe trotuarul de vizavi, in coltul unei cladiri unde se afla o banca, descoperim casa de bilete pentru intrarea in Salina. De memorat pentru a doua zi. Ne intoarcem pe acelasi drum la pensiune, mergem la locul cu racoare si la un pahar de vorba stabilim programul pentru a doua zi. La prima ora, 9 dimineata, mergem la salina. De la salina urmatoarea vizita va fi la muzeul fluturilor exotici, apoi masa de pranz. Dupa masa mergem la gradina zoologica din Tg. Mures, vizitam statiunea Sovata, iar la intoarcere mergem la muntele de sare si la canionul de sare. Cand nepoata se hotaraste sa mearga la culcare, ne retragem si noi in cotetele noastre. Noapte buna!

Numai bine si calatorii placute!

Rog atasarea piesei “Doamne ocroteste-I pe romani “pe versurile lui Adrian Paunescu, lansata in 1988 de Andrei Paunescu.

Cu multumiri!

---

VIZUALIZĂRI: 316 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI