Mănăstirea Bogdana – „a lui Bogdan”, cel „dat de Dumnezeu”

TIPĂREȘTE

Plimbarea prin orașul Rădăuți (vezi impresii) nu ar fi fost completă fără o vizită la Mănăstirea Bogdana, cel mai vechi lăcaș din zid păstrat în Moldova. După ce am parcat autoturismul în Piața Unirii am pornit la pas să explorăm orașul bucovinean.

Complexul monastic este situat pe str. Bogdan Vodă nr. 4-6, peste calea ferată, vis-a-vis de statuia ecvestră a domnului Bogdan I. Puteți staționa cu autovehiculul în incinta mănăstirii, într-o parcare special amenajată și marcată. În cursul săptămânii nu am găsit aglomerat la mănăstire, doar localnicii mai intrau din când în când în biserica voievodală.

Am descoperit un ansamblu monahal „proaspăt” restaurat printr-un proiect european încheiat în 2020, după trei ani de lucrări. Acțiunile de restaurare au cuprins pe lângă biserică, clopotnița și Casa Episcopiei (unde se dorește deschiderea Muzeului de Istorie a Credinței Bucovinene). Interesant mi se pare faptul că în podul bisericii s-au descoperit 4 chilii și un altar, alături de o pictură reprezentând scena Judecății de Apoi.

Cercetările arheologice au condus la atestarea a opt niveluri de activitate umană în perimetrul mănăstirii, încadrate între sfârșitul anilor 1200 și ultimul sfert al veacului al XVIII-lea. Mai întâi biserica a fost din lemn fiind edificată la granița secolelor al XIII-lea cu al XIV-lea, funcționând circa 100 de ani, după care e înlocuită de un lăcaș de cult din zid ctitorit probabil de Petru I undeva între anii 1381-1391. Necropola din mănăstire cuprinde 42 de morminte în exterior și 12 morminte în biserică. Ștefan cel Mare așează 7 lespezi de mormânt cu inscripții, dar care sunt probabil simple cenotafuri, nu marchează clar locul mormintelor. Prin analize ADN s-a demonstrat că în două morminte s-ar odihni domnul Bogdan I și fiul său Lațcu; alte morminte sunt atribuite voievodului Costea, lui Petru I și Roman I. Din cercetarea legăturilor paleogenetice umane și a altor informații istorice se reliefează în această necropolă domnească trecerea de la domnia celor „descălecați” din Maramureș la linia dinastiei locale de la Est de Carpați.

Dar istoria e încâlcită și ne încarcă cu o mulțime de informații astfel că ne oprim aici cu datele istorice. S-a scris mult despre întemeierea Țării Moldovei, despre descălecatul din Maramureș a voievozilor, despre faptele petrecute în anii 1300-1400.

Biserica are o siluetă înaltă, e sprijinită de contraforți puternici și are un acoperiș de șindrilă ascuțit. Pătrundem în biserică pe sub arcadele ușii ce străpunge zidul gros de peste 1 m pe latura sudică, pe sub o pisanie cu litere slavone. Edificiul religios e impresionant, are un spațiu interior comun (navă centrală) și două laterale despărțite de stâlpi masivi; între pridvor (adăgat mai târziu), pronaos și naos sunt pereți străpunși de usi cu arcade ornamentale. Vedem tabloul votiv, lespezile funerare și frumosul iconostas lucrat în lemn de stejar acum 25 de ani.

În curte se află un turn masiv ridicat la sfârșitul anilor 1700, care găzduiește azi clopotnița, unul din clopote fiind dăruit de Ștefan cel Mare. În curtea ansamblului monahal se mai află casa parohială (episcopală), chiliile și biserica „Sf. Leontie” . În apropierea intrării dinspre stradă e amplasat bustul de piatră a voievodului Bogdan I.

Așa descria istoricul Nicolae Iorga biserica de zid din Rădăuți la început de secol al XX-lea: Întemeind episcopia Rădăuților, Ștefan cel Mare a înțeles să-i dea și o biserică vrednică de noul vlădică. Biserica aceasta a fost croită în proporții de tot largi și are astăzi o formă ce nu-și găsește părechea aiurea. Prin ușa cu multe arcuri sfărâmate în cadrul ei se intră într-un pronaos, și de la acesta o altă ușă, încunjurată cu linii de arc sfărâmat, duce la biserica însăși. Și pronaosul și naosul sunt împărțite în trei prin două șiruri de stâlpi greoi, făcuți din zid. E deci o biserică cu trei năvi, așa cum se mai întâlnește o alta la Argeș, în biserica domnească. Lumina pătrunde prin câte cinci ferești de fiecare parte. Așa fiind, catapeteasma se întinde numai în parte înaintea altarului, sprijinindu-se la dreapta și la stânga pe două bucăți de zid. Câte cinci contraforturi de fiecare parte sprijină păreții. Turnul lipsește, dar în zid se făcu loc unei scări care duce la acoperiș. Clopotele atîrnă într-o clopotniță cu două rânduri, ce se înalță la o parte. În naos se întinde lângă zidul din dreapta un șir de pietre frumos săpate pe care Ștefan puse să le facă în amintirea tuturor acelor înaintași și strămoși ai săi cari-și găsiră sau trebuiau să-și găsească odihna în Rădăuți.

Concluzii. Mănăstirea Bogdana, și implicit biserica „Sf. Nicolae” , reprezintă o filă importantă din cronica noastră medievală, atât pe plan religios, cât și istoric. Nu ai cum să nu te oprești măcar 20 de minute la lăcașul străvechi de cult și să te gândești că acolo se odihnesc unii din primii conducători ai statului medieval moldovean. Mănăstirea Bogdana e veche, accesibilă, liniștită.

Alegeri inspirate!

P. S. Și am „descălecat” așa, și am încheiat poveștile aici. Doamne, am ajuns la articolul cu numărul 825! Nu poate fi adevărat! Cred că e prea mult... Mă bucur că am învățat atât de multe în tot procesul de documentare realizat în vederea scrierii articolelor. Fiindcă am vrut să fiu serios și îmi place istoria, natura, religia, turismul etc.

La mulți ani!

---

VIZUALIZĂRI: 872 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI