Bucătărie grecească reinterpretată... și nu prea...

TIPĂREȘTE

Pe Oskar tot Tati l-a ales, cine știe de unde aflase de el. Culmea e că nici mie nu-mi suna chiar străin, dar asta nu-i de mirare, eu citesc tot ce-mi pică-n mână înainte de a pleca pe undeva și mai trag cu ochiul și pe tot felul de bloguri și pagini de fb... Deci n-a fost o surpriză să aud că hai să mergem să prânzim la Oskar, dacă tot ne aflăm prin zonă...

Mai precis, locul se cheamă Oskars Creative Cuisine și pe Google l-am găsit descris ca restaurant gourmet. Asta-mi suna un pic cam fițos și dacă n-aș fi auzit că-i realmente bun și că merită să bați drumul până acolo, aș fi strâmbat din nas și probabil că l-aș fi deturnat pe Tati. Deoarece, știți, noi preferăm cârciumile mai rustice, mai nesofisticate, mai ales când e vorba de Grecia (gen Fishbones, despre care v-am povestit recent).

În fine, vizitaserăm capitala Argostoli în dimineața aceea, ne-am recuperat mașina de la capătul podului, am ocolit uriașa lagună, iar la sensul giratoriu am cotit-o dreapta, spre Lassi; știam drumul, mai fuseserăm cu vreo 2 zile în urmă pe-acolo. Am luat-o-n sus, spre Fanari, am lăsat plaja Kalamia în urmă, am înaintat încă vreun km și – voilà! „destinația dumneavoastră se află pe partea dreaptă” !

Locul e o afacere de familie ce funcționează tot timpul anului și cuprinde vestita mâncătorie plus niște studiouri care se află un pic mai la deal, într-o frumoasă grădină plină de flori și pomi fructiferi. Pentru mai multe detalii, puteți studia adresa virtuală www.oskars. gr, o să vă lămurească întrucâtva cu treaba aia cu „creative cuisine” – care va să zică, îs mâncăruri clasice grecești mai mult sau mai puțin reinterpretate, un concept deloc original, foarte des întâlnit în ultimul timp. Am putea filosofa un pic pe tema asta (câte mâncătorii, atâtea filosofeli! ????)... De exemplu, voi ce credeți, o fi doar o găselniță menită să justifice un preț cu cel puțin 50% mai mare decât în mod obișnuit?! Sau o fi un mod de a spori real bucuria retinei, de a amplifica (sau din contră, de a subtiliza) gusturi și arome „care evocă emoții și declanșează amintiri” ?!...

Filosofie pe burta goală – asta clar e cam păguboasă, așa că haideți să lăsăm mașina în locul special destinat din incinta compexului și să urcăm cele câteva trepte ce ne vor conduce pe terasa acoperită, de formă semicirculară, ce urmează fidel o parte din conturul restaurantului. Pe care avem surpriza s-o găsim atât de nudă, încât dăm să ne retragem încurcați: scuzați deranjul! Ne pune piedică însă un tânăr ospătar: neh, nu vă las să-mi scăpați printre degete, haideți, intrați!

Acum... ce masă să alegem?! Vi se întâmplă și vouă, atunci când cârciuma-i goală, să vă scărpinați în cap și să nu vă puteți decide unde să vă așezați?! Nouă adesea. Când găsim liberă o masă, maxim două, zicem bogdaproste, ce noroc avem, nu se putea o poziție mai grozavă (fie că-i cu vedere la mare/pădure/apus, fie la ceva mărunțișuri decorative), dar prea multă libertate de alegere ne cam încurcă... Ei, gata, iar filosofăm?! Închidem ochii, ne așezăm la o masă și asta e!

Mese de lemn lăcuit, scaune cu spătar și pernuțe înglobate – nimic fancy, doar drăguț și comod. Plante verzi în ghivece ici-colo – pete de culoare, înviorează atmosfera cromatic neutră, ba chiar aduc un aer de exotism. Ni se așterne în față câte o foaie din aceea personalizată, peste care sunt așezate, cu tot dichisul, farfurii, tacâmuri, pahare. Primim și meniuri, desigur. Totul încape pe 2 pagini (mari, ce-i drept), asta ca să nu mai plângem că vai, ce greu e de ales! Ca idee, salate și startere, pește și fructe de mare, preparate la grătar și diverse alte mâncăruri. Nici nu-i așa important, s-ar putea ca la primăvară sau la vară să găsiți alte chestii prin meniu, am citit că oferta se schimbă tot la 2-3 luni, în funcție de sezonalitatea ingredientelor.

Tati a ales doradă (15 euro), mie mi-era dor de-o mâncărică cu sos și am fost tare bucuroasă să găsesc în meniu ceva gen ghiveci grecesc (16 euro). Hai, să fie și vreo 2 pita (2 euro bucata), hai și-un kil de vin (12 euro), și niște apă rece, vă rog!... Tânărul amabil a înregistrat comanda și-a plecat în treaba lui, am plecat și noi, pe rând, să vizităm toaletele; nimic notabil în acest sens.

Am primit băuturile și un fund de lemn pe care erau cele 2 pâinici porționate în sferturi și mai multe boluri cu dip-uri: sos de roșii aromatizat cu diverse, ulei de măsline și chiar câteva măsline verzi. Cum ar veni, din partea casei, să nu te-ndopi doar cu pâine chioară. Drăguț din partea lor. Mai luaserăm noi și prin alte locuri câte o pita, s-o-mpărțim și ne cam țăpănaserăm, n-am pus-o nici pe-o măsea. De-aia am comandat 2, dar ne-am țăpănat și de data asta, căci erau imense și-aveam să luăm mai bine de jumătate din ele la pachet... Deh, greu s-o nimerești!...

În plus, și porțiile de mâncare mi s-au părut generoase, numai bune cât să sature niște oameni maxim de flămânzi ca noi. Peștele-pește, vreo 3-400 g să fi avut, plus 2 garnituri, orez basmatic și legume sotate, plus un sos de muștar. Ghivecelul meu l-am primit într-un vas de fontă, direct din cuptor. Doamne, ce arome m-au învăluit când am îndepărtat capacul!... Ca la mama acasă, au avut dreptate băieții ăștia! Bună toată mâncarea, am savurat-o cu drag și pe îndelete și-am stropit-o corespunzător. (Mergeau și niște murături; mama n-ar fi uitat de ele... Totuși.)

Am fost îmbiați cu ceva dulce la final și, chiar dacă de obicei refuzăm, de data asta simțeam că ar fi bine să n-o facem. Meniul de deserturi este tipărit separat, ca la orice mâncătorie de fițe și am ales din el o porție de portokalopita (7 euro), s-o șeruim. Pentru cei (puțini, sper) care n-au auzit de acest desert elen fabulos și hipercaloric, voi menționa că-i vorba de o prăjitură făcută din foi de plăcintă înecate generos într-un sirop gros de portocale. Se servește ca atare, caldă sau rece, sau cu diverse adaosuri menite s-o facă mai puțin grețoasă. În cazul de față, cu înghețată. Deși în meniu figura înghețată de ciocolată, am primit înghețată de vanilie, ceea ce a fost un pic dezamăgitor; nu mă înnebunesc după gustul de cacao, dar îmi place foarte mult combinația ciocolată/cafea și portocale. În fine, a fost ok și numai bine ca gramaj.

Dar lucrurile nu s-au terminat aici!... Odată cu nota de plată, ne-am trezit cu o farfurie plină-ochi cu fructe: felii de măr și pară, boabe de struguri (din ăia de-ai lor, fără sâmburi și dulci ca mierea). Aaa, păi, nenea ospătaru’, e frumos așa ceva?! Dacă știam, nu mai luam pita cu portocală!... Ok, știți vorba aia: când nu mai poți, mai poți un pic... Da, s-a adeverit și de data asta.

Total-general 58 de euroi. Una dintre cele mai scumpe mese, dar ce să zic?! mâncare foarte bună, servire ca la carte... Un pic de atmosferă dacă mai era; muzică grecească și ceva lume prin jur... (Am înțeles că seara e full, nu găsești masă fără rezervare.) Recomand!

Șmecher nenea ospătaru' : ne-a pus să luăm desert, deși știa că o să ne aducă desert din partea casei...

---

VIZUALIZĂRI: 903 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI