O zi splendidă atât pe mare cât și pe uscat! Vizită în Paxos-Antipaxos!

TIPĂREȘTE

Atunci când am plecat în vacanță cu destinația Corfu, aveam în vedere diferite posibilități de petrecere a timpului liber.

Excursia spre insulele Paxos-Antipaxos nu era pe lista mea scurtă, dată fiind situația cu restricțiile. Totuși trecând în fiecare zi prin fața agențiilor de turism cu zeci de oferte, am zis că de ce nu? Am și antamat pentru ziua de vineri o excursie cu plecare din portul din Lefkimmi.

La data și ora fixată, 8.30, așteptam liniștiți, doar că a fost fără reușită, deoarece în ziua respectivă erau valuri mari și vânt puternic pe mare-deci s-a anulat plimbarea. Se putea amâna pe duminică, ceea ce pentru noi însemna penultima zi, înainte de plecare, sau returnarea banilor. Nici o problemă.

De data asta, am plecat nițel mai târziu, la 9.00, cu un microbuz, apoi la 10.00 din portul din Lefkimmi, cu vaporașul. Pentru că am stat afară, pe puntea de sus, nu am purtat mască, iar călători am fost suficient de mulți, chiar și pentru vremuri normale. Nu ne-au cerut nici un fel de teste sau certificate de vaccinare, am completat doar formularele pe propria răspundere că nu avem sau nu am luat contact cu cineva cu covid.

Aproximativ o oră și un pic am alunecat pe valurile albastre ale mării, trecând mai întâi pe lângă capul Asprokavos, punctul cel mai sudic al insulei Corfu, deja soarele strălucea puternic, dar ne-am înarmat cu șepci, creme de protecție și ochelari și priveam cum din albastru indigo, culoarea mării devenea tot mai bleu, pe măsură ce ne apropiam de coastele vestice ale insulei Paxos. Prima dată, în nord, dăm cu ochii de golful natural Lakka, apoi alunecăm ușor pe lângă coasta de vest a insulei.

Se spune că insula Paxos a luat naștere prin „grija” lui Poseidon atunci când lovind cu tridentul în vârful insulei Corfu, a rupt o bucată din ea, ducând-o mai spre sud, ca un loc magic pentru marea sa iubire-Amphitrit.

Magic poate fi cuvântul potrivit, altfel nu știu cum altfel să vă spun despre culorile mării, despre culorile stâncilor, despre formele lor, roase și modelate prin acțiunea vânturilor și a apei.

Insula Paxos este foarte muntoasă și stâncoasă pe partea de vest, cu stânci calcaroase, ceea ce dă și minunata culoare a apei. Este și verde totodată, prin livezi întinse de măslini, chiparoși falnici sau pini. Peșterile din această parte sunt vestite, Blue Caves, bărcuțe mici sau mai mari stăteau la coadă să intre în ele. La fel și noi, deși fiind un vas mare, am avut prioritate :))

Ghidul ne-a înșiruit tot felul de povești și legende despre locul cu peșterile iar noi ascultam în timp ce căpitanul își croia iscusit cale printre pereții de calcar.

Apa este foarte limpede și foarte albastră în interiorul peșterilor, adâncimea apei este undeva la 10-15 metri, tavanul este impresionant cu stalactite, iar într-una din peșteri-Ahai, supranumită și Palatul de marmură al lui Poseidon, tavanul are o porțiune găurită, de formă rotundă, perfectă, pentru ca soarele să-și trimită razele fierbinți și să lumineze spectaculos interiorul peșterii.

Prima dintre peșteri este Ypapanti, foarte largă și spațioasă. Se spune că există un pasaj secret, cum altfel? :) care ar duce spre satul Magazia, acolo unde este și biserica Ypapanti.

Al doilea grup de peșteri albastre este în apropierea plajei Erimitis, cu nisip fin alb. Zona marină a peșterilor este un habitat natural pentru foarte multe viețuitoare, cum ar fi și foca călugăr mediteraneană-monachini, iar Paxos, Antipaxos, cu toată zona înconjurătoare este inclusă în inițiativa europeană Natura 2000, pentru protejarea arealului.

Imediat ce părăsim peșterile, privirile ne vor fi atrase de o stâncă rotundă, conică, foarte înaltă, ce ne apare în cale, răsărind parcă din mare. Este vorba de Ortholitos, pe lângă care vom trece și noi, de fapt între ea și stânci. Ne strecurăm așadar prin „aleea” îngustă, admirând fantastica creație artistică a naturii.

Înainte de a ne despărți pentru moment de insula Paxos, vom trece pe lângă un loc foarte mult mediatizat pe rețelele de socializare, Tripithos Arch, care este de fapt o stâncă sub forma unui arc, ca un pod peste mare.

După câteva minute, după ce lăsăm în urmă insula Paxos, ne apropiem de „sora” ei mai mică, Antipaxos, situată la o distanță de doar 3 km. Deja culorile mării mă uimeau iar și iar, dar simțeam că ne apropiem de un loc aparte, ceva mult mai exotic. Și așa avea să fie, ne-am dat seama imediat după numărul mare de ambarcațiuni elegante, chiar foarte luxoase, care mai de care, unde își petrec vacanțele cei mai bogați oameni ai lumii. Curând aveam să vedem și motivul: ne apropiem de una dintre plajele sale spectaculoase, plaja Voutoumi. Nu ne-am dus chiar până acolo pentru că era plin de vase și bărcuțe, veți vedea și voi în poze, dar am acostat în dreptul unor stânci, exact acolo unde marea era verzui-albastră, niște nuanțe minunate, o mare cristalină și calmă.

Erau multe vase oprite pentru același lucru- o baie răcoritoare, o relaxare maximă, sau pentru o sesiune de poze cum rar mi-a fost dat și mie să fac. Cam o oră a durat această pauză de înot, iar timpul s-a scurs nepermis de repede.

Insula Antipaxos nu este locuită, există doar o terasă la plajele importante, cum ar fi și cea de la care tocmai plecam. Paradis cred că e cuvântul potrivit pentru mica insulă atât de căutată de oameni renumiți, actori, sportivi, oameni de afaceri, sau simpli turiști ca noi.

Vița de vie acoperă mare parte din suprafața insulei, de 5 km pătrați, alături de pini, chiparoși sau stejari. Există doar una-două case, unde stau cei care se ocupă de podgorii și producția de vinuri, un vin roșu, delicios.

Am pornit din nou către Paxos, ocolind insula prin sud și descoperind încetișor și coasta ei estică, mult mai blândă. Ne îndreptam acum spre Gaios, capitala insulei Paxos.

Insula Paxos, cu o suprafață de doar 19 km pătrați, are trei porturi principale, Lakka, Loggos și capitala Gaios. Se află la cca 14 km de Corfu și 20 km de Parga-spre continent. Dacă Lakka am văzut-o de la oareșce distanță, în nord, iar Loggos-ul tot cam așa, la plecare, către Gaios am pătruns ușor, putând admira pe îndelete acest port natural ce seamănă cu un fiord, un port protejat de două insule, Panagia și Agios Nikolas. Cumva lin, satul se desfășoară ușor, dezvăluind treptat frumusețea sa incontestabilă. La prima vedere, am remarcat simplitatea și liniștea. Deși era multă forfotă și agitație pe faleză, vasele veneau și plecau, totuși mi s-a părut cumva ciudat că era atâta pace, atâta liniște...

Se cunosc diferite interpretări privind etimologia cuvântului paxos, dar cel mai bine mi s-a părut și mie a se potrivi ce spunea Yiannis Doikas, în cartea sa - Paxos, Istorie, Folclor, Cultură. pax=pace!

A durat ceva până vasul nostru a reușit să acosteze, pentru că sunt multe vase, iahturi sau bărci de pesscuit ori vase de croazieră, iar portul este totuși destul de mic. Ne-am așteptat rândul să coborâm, timp în care deja făcusem multe fotografii, către sat, către port, către insula Panagia sau Agios Nikolas.

Micuța insulă Agios Nikolas este o bijuterie verde, luxuriantă, numită așa după capela care există acolo, alături de ruinele unei foste cetăți venețiene de secol XV, construită ca și protecție împotriva piraților, de către baronul venețian al insulei, Adam II San Hipolito. Construcția s-a făcut pe baza unor planuri de-ale lui Leonardo da Vinci. Mai există pe insulă și o capelă dedicată Sfântului Ioan. Pe insulă se poate ajunge cu bărcuța, după obținerea unei autorizații, asta cu scopul de a proteja arealul - informație obținută de la ghizii de pe vapor.

Pe cealaltă mică insulă, Panagia, se vede clar frumoasa biserică albă, Panagia ton Vellianiton, pe care am admirat-o încă de pe vas. Se spune că este construită pe locul unei foste biserici creștine antice, iar pe 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este o adevărată procesiune aici.

După ce am coborât de pe vaporașul nostru, având 2 ore la dispoziție, am pornit să descoperim micul sat fermecător, care m-a cucerit încă de la prima vedere. Am observat din prima că toate terasele de la malul mării pe faleză erau ocupate, nici n-am avut alte pretenții, unii ajunseseră mult înaintea noastră. Așa că am trecut pe lângă frumoasa biserică din piațetă, Analipsi și am ochit pe lângă ea mici magazinașe cochete, cu haine și souveniruri, multe cafenele și terase. Am pornit și noi pe străduțele înguste, pline ochi de turiști, exact ca-n vremurile bune, am constatat că sunt foarte multe pisici, atât de pufoase și frumoase, cum n-am văzut de mult.

Pe una din străduțele laterale am dat peste o terasă care încă mai avea locuri, ne-am pus la una din mesele amenajate în curte, la umbra copacilor falnici, iar peste puțin timp aveam să constat că și aici era „împărăția” pisicilor. O să vedeți dealtfel și voi în poze.

Nici nu au trecut decât câteva minute și aveam să mă felicit pentru alegerea făcută deoarece mesele au fost rapid ocupate. Dar despre taverna Taka-Taka voi scrie separat. Musai, pentru că merită!

După ce ne-am rezolvat problema cu foamea, am pornit lejer din nou pe străduțe, admirând casele frumoase, tradiționale, unele colorate în tonuri pastel, altele albe și pictate, dar absolut toate decorate și îmbrăcate în flori minunate. Iedera și bouganvillea era omniprezentă, oferind o reală plăcere vizuală. Încet-încet, ajungem din nou pe faleză, trecând prin fața Muzeului de Istorie și Folclor, găzduit într-o clădire superbă, neoclasică, din 1906. Muzeul conține exponate importante din epoca preistorică, clasică și romană, o selecție de fosile, o colecție de ceramică, sau armamente din epoca venețiană. Una dintre camere este decorată cu mobilier tradițional, sunt unelte agricole, ustensile de bucătărie sau costume, toate donate de localnici.

Gaios și-a primit numele de la unul din discipolii Apostolului Pavel, care a adus creștinismul pe insulă.

La fel ca și Corfu, insula Paxos a avut o istorie zbuciumată, fiind mult timp sub ocupație venețiană, apoi franceză și britanică, pentru ca în 1864 să fie redată regatului grec.

Casele din Gaios, frumoase, în tonuri calde, amintesc de influența venețiană, dar sunt și case tradiționale, situate amfiteatric pe dealul din spatele portului.

Încă de pe vas am remarcat una dintre acestea, un adevărat palat, despre care am aflat ulterior că este Casa Guvernatorului Englez, construită în 1840.

Pășind alene pe faleză, pierzându-ne printre ceilalți turiști, ajungem la statuia în bronz a lui George Anemogiannis, născut în 1798, aici în Paxos, devenit erou și martir în timpul revoluției grecești din 1821, când a încercat să incendieze niște nave otomane. A fost prins și torturat, apoi ucis la Nafpaktos. La baza statuii realizată de Nikola Pavlopoulos în 1966, este o plăcuță pe care scrie:

” Libertate tu îi vrei pe frații mei și eu pentru credința mea vreau să mor primul, pentru dulcele nostru pământ, dacă brațul nu va arde” .

Brațul care ține torța- este frumoasă și impresionantă statuia. Ne dă de gândit și nouă-trebuie mereu să ne prețuim libertatea, mai ales acum în aceste vremuri tulburi.

Cum vremea se scurgea, am ales să ne întoarcem, având timp doar de o înghețată, luându-ne de fapt un rămas bun-dulce, de la această insulă superbă.

Nu pot decât să vă recomand cu toată inima o croazieră spre aceste insule, sau de ce nu, chiar un sejur, n-ar fi o idee rea, nu?

Webmaster, o rugăminte: youtu.be/JMyXdfUoflA mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 4153 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI