Triunghiul lăcaşurilor sfinte de lângă Niculiţel: Mănăstirea Cocoş (II)

TIPĂREȘTE

După ce am părăsit mănăstirea Saon (vezi impresii), ne-am îndreptat spre mănăstirea Cocoş aflată la o distanţă de 16 km de aceasta şi 6 km de comuna Niculiţel. Dacă veniţi din Tulcea, stăbateţi 35 km vest prin Somova pe E87 şi DN22. Dintre cele 12 biserici şi mănăstiri vizitate cu soţul cu 6 ani în urmă, manastirea Cocoş mi-a rămas în memorie datorită picturilor sale în mozaic acoperite cu foiţă de aur şi care luminate de razele soarelui, le transormau în adevărate bijuterii

Amplasament

Mănăstirea Cocoş (N 45.12.42; E 28.24.56) este aşezată într-o poiană cu tei la piciorul unui deal numit al Cocoşului. Legenda spune că demult de tot, într-o noapte s-a auzit cântecul unui cocoş sălbatic însoţit de o toacă. Acest cântec s-a repetat până ce nişte călugări bătrâni au ridicat în acel loc un schit. Şi astăzi, înaintea unor evenimemre deosebite, călugării mănăstirii Cocoş spun că se mai aude câtatul cocoşului însoţit de bătaia toacei. Pe dealul Cocoşului a fost ridicată o cruce.

Istoricul mănăstirii

Prima atestare documentara a unui asezământ religios in acest loc este din anul 1679, cand aflăm despre existenta unui schit de sihastri, prădat de mai multe ori de invadatori. Cu mult mai târziu, în 1833, trei călugări români, Visarion, Gherontie si Isaia, veniti de la Manastirea Neamt, care au vieţuit şi la muntele Athos, au cumpărat o bucată de pământ pe care au construit o bisericuţă de chirpici fără semne distinctive cum ar fi turlele şi clopotele. Stăpânirea otomană nu permitea însemne religioase creştine. Această primă biserică a avut hramul "Sfanta Treime". Bisericuţa de chirpici a rezistat până în 1910 când a fost demolată, pe locul altarului ei fiind ridicată o troiţă.

În 1853, s-a construit din donaţia unui ardelean înstărit, o biserică mare de piatră şi zid sub supravegherea unuia din cei trei călugări veniţi de la Athos (Visarion, ajuns stareţ şi arhimandrit al lăcaşului)

Abia după semnarea tratatului de pace de la San Stefano din 1878, România a câştigat independenţa şi a ieşit de sub influenţa musulmană. Venise timpul ca bisericilor şi mănăstirilor să li se construiască turle şi clopotniţe. La mănăstirea de călugări Cocos, sub stăreţia lui Daniel, bisericii noi i s-au adaugat trei turle, o clopotniţă înaltă de 30m declarată monument istoric şi a fost construită o clădire pentru chilii.

Anii 1910-11 au fost anii demolării celor două biserici vechi cât şi a chiliior care nu mai rezistau timpului. În schimb în aceşti ani s-a pus piatra de temelie a actualei biserici şi s-au construit 24 de chilii, paraclisul, trapezul şi un muzeu. La ridicarea bisericii au lucrat meşteri pietrari italieni. În 1913 biserica a fost terminată. Toate aceste edificii s-au executat după planurile arhitectului Thoma Dobrescu (care a mai făcut planurile mănăstirii Celic- Dere, castelul lui Bogdan Petriceiciu Hasdeu de la Câmpina, biserici şi case boiereşti).

Pictura bisericii a fost realizată între anii 1914-1916 de pictorul Italian F. de Biasse, restaurată între anii 1957-1960 şi înlocuită cu mozaic în perioada 2005-2018

Primul război mondial cât şi cutremurul din 1940 au produs mari prejudicii mănăstirii, o serie de corpuri şi anexe fiind distruse. Deasemeni în 1946 un puternic incendiu a ars clopotniţa şi a topit clopotele. Lucrările de restaurare a construcţiilor s-au făcut deasemeni între anii 1957-1960.

În secolul trecut în mănăstirea Cocoş s-a desfăşurat o intensă activitate culturală. Astfel între anii 1826-1930 în corpul de clădiri cu etaj în care acum este Casa de oaspeţi a mănăstirii, a funcţionat o şcoală de cantori bisericeşti; în a doua jumătate a secolului a funcţionat una din primele tipografii din Dobrogea în colaborare cu tiparniţa de la mănăstirea Neamţ.

Biserica mare are hramul Pogorârea Sfântului Duh iar paraclisul Sfântul Ierarh Nicolae. În prezent în mănăstire trăiesc 28 de viețuitori, între care șapte preoți.

Planul bisericii

Biserica de piatră are formă de cruce şi este astfel împărţită: un pridvor deschis sprijinit pe şase coloane masive, un pridvor închis în care se intră printr-o uşă de lemn sculptat, pronausul şi naosul delimitate între ele prin doi stâlpi groşi. Absidele sunt adânci şi înalte.

Naosul are pe fiecare parte câte două ferestre mari datorită cărora lumina intrată pune în evidenţă sclipirea mozaicului. Pronaosul are câte o fereastră lată pe fiecare parte.

Deasupra bisericii sunt trei turle octogonale prevăzute şi ele cu câte opt ferestre. Turla mare este aşezată peste naos, celelalte două deasupra pridvorului închis. Înălţimea bisericii este de 19 m şi lungimea ei de 24m. În exterior la intrare este o firidă pictată.

Pictura în mozaic

Între anii 2005-2018 în biserica mare a mănăstirii Cocoş s-a derulat o amplă restaurare şi înlocuire a picturilor realizate cu o sută de ani în urmă care au trecut prin războaie, reavoinţa regimului comunist şi cutremure. A fost aprobată realizarea picturii nu în frescă ci în bucăţele de 1 cmp de mozaic placat cu aur de 24 carate. În România nu s-a mai realizat o asemenea lucrare, fiind singura biserică în totalitate pictată cu mozaic aurit. Pentru fiecare metru pătrat sunt necesare 10000 piese, suprafaţa totală mozaicată depăşind 1000mp Valoarea lucrării s-a ridicat la peste 1 mil euro, finanţarea fiind asigurată de stat, BOR şi donaţii. Slujba de sfinţire a avut loc la 4 nov. 2018 în prezenţa Arhiepiscopului Tomisului, Teodosie.

Alte lucrări de mare valoare sunt:

-noua catapeteasmă aurită cu o foiţă de 24 carate adusă din Germania, sculptată în lemn de tei. A costat 80000 eu. Lucrarea a fost realizată de meşteri din Bacău şi Piatra Neamţ

-candelabrul de cristal adus din Moscova care are 1700 kg şi a costat 22000 eu

-în biserică sunt expuse părticele de moaşte ale unor sfinţi şi mucenici. Aceste relicve sfinte sunt atestate ca fiind autentice

- de mare valoare culturală este muzeul mănăstirii Cocos care deţine o colecție de icoane din sec. XVIII si obiecte de artă religioasa adunate din parohiile judetului Tulcea, obiecte de cult, evanghelii ferecate, sigilii vechi, manuscrise și veșminte.

Complexul paleo creştin de la Niculiţel

L-am vizitat în 2016 cu ocazia excursiei noastre în Dobrogea. Transcriu un fragment din reviewul scris cu ocazia acestei vizite:

Complexul bazilicii paleo creştine redeschis de curând după doi ani de restaurare din fonduri europene a costat 11 mil Ron. În clădirea acoperită cu funcţie de muzeu, se găseşte în locul în care a fost descoperită, o bazilică paleocreştină de la sfârşitul sec. IV începutul sec. V, cea mai veche de pe teritoriul nostru. Ea a ieşit la lumină în urma unor ploi abundente din 1971 care au spălat pământul unei străzi în pantă din Niculiţel. Cercetătorii din Tulcea au scos la iveală bazilica cu trei nave pardosită cu cărămizi romane. Sub pardoseală era ascuns un spaţiu închis cu pereţi de piatră al cărui intrare era blocată de o lespede tencuită. În acst martiricon se afla un singur sicriu de lemn în care se găseau oasele a patru bărbaţi. Pe pereţii încăperii sunt inscripţii în limba greacă cu câte o cruce şi:numele lor: Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos. Nu se ştie dacă ei au fost propovăduitori locali sau corpurile lor au fost aduse din altă parte şi ascunse în martiricon. Ei au fost clerici greci sau locali care au făcut misionarism în Scitia Minor şi au fost martirizaţi la Noviodumum. La nivelul inferior al bazilicii s-au găsit osemintele mai vechi a încă doi martiri cu nume necunoscute. Cu timpul bazilica fiind părăsită s-a distrus şi a fost acoperită de pământ dar martiriconul ermetic de sub pardoseală a rămas intact. Cele patru moaşte au fost puse în patru racle metalice şi transportate cu un sobor bisericesc în 1972 la mănăstirea Cocoş. Muzeul care adăposteşte bazilica este un edificiu mare şi modern în care sunt expuse vase şi obiecte găsite cu ocazia săpăturilor din Niculiţel. Pardoseala este de cărămizi aşa cum a fost în bazilica din sec. IV.

Cinstirea celor patru martiri creştini

La 17 ianuarie 1973, moaștele au fost aduse și așezate la loc de cinste, în patru racle, sub acelaş baldachin, în Biserica Mănăstirii Cocoș. În urma cercetărilor s-a mai stabilit că cei patru misionari creştini au fost martirizaţi în urma pesecuţiilor din timpul împăratului Diocleţian, execuţia făcându-se pe 4 iunie 303. În fiecare an, la 4 iunie, moaștele celor patru sfinți mucenici Zotic, Atal, Kamasis si Filippos, sunt scoase în pelerinaj la locul în care au fost descoperite.

Complexul arhitectural de la Cocos este declarat „Monument de arhitectura” .

WEB, te rog adaugă https://www.youtube.com/watch?v=_XS62o2q0bI

Mănăstirea Cocoş este amplasată într-o poiană umbrită de tei la piciorul dealului Cocoşului

Este o realizare deosebită- singura mănăstire din ţară în care picturile interioare sunt în totalitate mozaicate şi îmbrăcate în foiţă de aur de 24 carate.

---

VIZUALIZĂRI: 1356 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI