Despre Nesebar (orașul vechi) cu recunoștință

TIPĂREȘTE

Despre Nesebar au scris foarte mulți, inclusiv pe acest sait. Fiecare cu părerile lui exprimate, unele mai categoric, altele mai persuasiv, apărând puncte de vedere extrem de diferite. De aceea îmi vine, cu atât mai greu, să vorbesc și eu despre acest orășel-port-stațiune-muzeu în care m-am bucurat să fiu în acest început de august.

Spuneam că multitudinea de păreri exprimate aici acoperă, în totalitate, valențele acestei locații. Este bine și absolut normal ca aceste păreri să nu coincidă, în totalitatea lor, ar fi chiar trist dacă ar fi așa. Supără doar vehemența, indiferent că este pro sau contra.

Despre Old Nesebar, cel mai bine vorbește orașul în sine, care se lasă descoperit atât cât vrea fiecare să vadă din el. Nu o să fac, Ferit-a Sfântul, o descriere a acestuia, luată din Wikipedia sau alte surse de informare, ca să par vreun erudit. Dar, la ideea că voi ajunge în Nesebar, am citit câte ceva înainte de a fi, fizic, acolo. Așa am aflat că Nesebarul îți va da voie să-i vezi cei 3000 de ani de istorie și, dacă vei dori, vei putea să vezi și să înțelegi cum un oraș a fost modelat de națiile care au trecut și au locuit acolo în decursul istoriei, care și-au lăsat amprenta în piatra aia ceva mai mare, răsărită dintre ape. Căci, da, Nesebarul a avut o istorie cumva zbuciumată, trecând, pe rând, în posesia mai multor nații: greci, bizantini, turci și bulgari, schimbându-și numele conform dorințelor acestora.

Spuneam că se lasă descoperit atât cât vrea fiecare să vadă din el: cine vrea să vadă partea pur comercială, va vedea doar magazinuțele deschise parcă tot timpul, unde se vând, e drept, și chinezării dar și lucruri, handmade, ale bulgarilor. Veți fi obosiți, plăcut, de zgomotul și agitația de lângă tarabe și, mai ales, de viermuiala de pe ulițele înguste și pietruite.

Alții vor căuta bisericile și, slavă Domnului, vor găsi ce să vadă. Din punctul meu de vedere, repet, din punctul meu de vedere e de ajuns să vezi două, hai trei. Mai mult, n-are rost, se pierde fiorul, dar fiecare e liber să procedeze cum vrea.

Muzeul, aflat chiar la intrarea după zidul vechii cetăți, vă va oferi exponate și date istorice care certifică existența pe acele meleaguri din cele mai vechi timpuri. Alții vor prefera plimbarea pe lângă vechiul turn de apărare unde zona e mult mai liniștită, iar mare foarte aproape.

Poate că, obosit de atâta pleumbare vei dori să-ți tragi sufletul la vreo terasă: vei găsi, foarte ușor, una unde să bei un pahar din vinul, chiar foarte bun, al zonei și, dacă foamea-ți dă ghes, vei comanda ceva de mâncare, fructele de mare și peștele fiind foarte bune și la prețuri cuminți. Sau, de nu vei dori să intri la o terasă, poate că te vei mulțumi cu o gură de apă băută din fântâna din centrul orașului.

Pescuitul a fost mereu ocupația de bază a bărbaților, care și astăzi ies în larg protejați de statuia Sf. Nicolae, cel aflat în barcă și cu porumbelul pe mână, care se ridică chiar la intrarea-n port, cumva vis-a-vis de moara de vânt de pe celălalt mal.

Vei privi, cu mirare, casele vechi ale orașului, arhitectura aceea specific bulgărească, construite în stilul denumit” Marea Neagră” , care au la etaj o terasă mare, denumită” chardak” , nume ce cred că-și are rădăcina în lb. turcă, dacă greșesc nu mă huiduiți!

Nesebarul are câte ceva de arătat pentru fiecare, poate mulțumi pe oricine, cu condiția să fii pozitiv, să vrei să cunoști și, mai ales, să vrei să înțelegi ceea ce vezi. De fapt, cred că peste tot unde ajungem trebuie să manifestăm înțelepciunea de a ne bucura de faptul că am avut posibilitatea să fim în acel loc, să nu judecăm critic. Putem fi critici cu o locație de cazare, cu un restaurant, cu multe alte lucruri sau situații, dar cu istoria unei localități, nu!

Cam atât despre Nesebar, din partea mea. Orașul merită vizitat, de fapt trebuie să ne bucurăm că putem vizita un asemenea oraș, fără să facem clasamente: e mai frumos decât, sau, invers, mai frumos este nu știu ce alt loc. Pentru că, să nu uităm, frumusețea stă în ochii celui care privește!

Nu mai spun nimic, ar fi de prisos, doar vă salut, tradițional: Haidi, pa!

P. S. Web, te rog: youtube

Accesul se face traversând istmul, auto, sau, pietonal. Dacă preferați auto, imediat, înainte și după istm, veți găsi două parcări unde vă veți lăsa mașina, contra cost. Dar, spun eu, cel mai plăcut este mersul pe jos, mai ales că nu e un drum lung, efectiv în trei minute îl traversezi.

Marea împresoară insula, seara este chiar plăcută briza. Pe mine marea m-a vrăjit dintotdeauna, pentru mine un asemenea peisaj este nec plus ultra!

Cum spuneam, ai multe obiective de vizitat: biserici, muzee, vechiul amfiteatru. Magazinele sunt omniprezente, la fel și restaurantele și terasele: vei găsi de mâncat, de băut, de cumpărat suveniruri, totul după preferințe și puterea din portofel. Chiar dacă un pic mai mărișoare, prețurile nu sar calul, așa că vă veți putea asigura plăcerea shopingului.

Din portul turistic, să-i spun așa, sunt curse cu vaporașul spre Sunny Beach din 30 în 30 de minute, 4 leva de persoană sensul.

Chiar la intrarea în orașul vechi, lângă zidul cetății, este o stație de autobus de unde pleacă regulat curse spre Ravda și spre Sunny Beach, cu revenire la Nesebar, dar, nu știu prețul că nu m-a interesat.

---

VIZUALIZĂRI: 4038 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI