Istoria unui oraș într-o clădire - Muzeul de Arheologie, Nessebarul Vechi

TIPĂREȘTE

Inclus în lista celor 8 muzee ce se pot vizita cu unul din biletele combinate, Muzeul de arheologie, Nessebarul Vechi este, după părerea mea, cel mai complex, cel mai complet, cel mai bine organizat dintre celelalte, cele amenajate în interiorul unor vechi biserici. Muzeul este amplasat într-o clădire, special realizată în acest scop, în 1994, localizată pe partea dreaptă, după trecerea prin poarta principală din zidurile vestice. Până la acea dată, muzeul a fost adăpostit în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul. Cunoscând spațiul de acolo, cred că nici 10% din actualele exponate nu puteau fi prezentate.

Clădirea actualului muzeu, cu o formă aproximativă a literei „L”, cuprinde patru săli de expoziție și un vestibul. Intrarea în muzeu se face prin intermediul vestibulului, amplasat la intersecția celor două laturi ale „L”-ului, pe latura mică. Aici se află casa de bilete, câteva panouri, și două vitrine cu diverse lucruri de vânzare, de la ghiduri la magneți. Pe panouri îmi atrage atenția un colaj de fotografii care, după părerea mea, redau imagini ale peninsulei de pe la începutul secolului al XX-lea.

Prima sală expozițională este în dreapta vestibulului, și ocupă restul laturii mici a „L”-ului. Trebuie să recunosc faptul că am ajuns în Nessebar, complet nepregătit cu privire la istoria sa. De aceea, rămân surprins de denumirea sălii: „Messambria și Tracii”. Deși numele este scris în limba bulgară, nu a fost greu de tradus. Dar, lămurirea a venit de la un panou explicativ scris și în engleză. Messambria a fost numele antic al actualului Nessebar și a fost fondat la sfârșitul mileniului al II-lea înainte de Hristos de către tracii conduși de regele Melsa. Mai târziu, Strabon îi explică numele ca fiind „Orașul lui Melsa”. Se pare că în limba tracă, „bria” înseamnă oraș. Ideea se regăsește și pe „Stela Juliei, fiica lui Nikios”, care, chiar dacă datează din perioada romană, secolul al II-lea după Hristos, pentru acest motiv este expusă aici.

Din perioada tracică au rămas puține urme, având în vedere mileniile de construcții ulterioare. Un strat de pământ de circa 5 – 8 m grosime acoperă în prezent acea perioadă. Exponatele din această sală, cele mai vechi, sunt niște ancore de piatră găsite în zona celor două porturi ale peninsulei, și datate ca fiind din secolul al XII-lea înainte de Hristos. Acestea ocupă o bună parte din suprafața sălii. Pe conturul sălii sunt mai multe vitrine, panouri explicative bilingve, sau exponate. Remarc aici mai multe vase ceramice, mai mult sau mai puțin întregi, datate secolul al V-lea înainte de Hristos, sau un tezaur de monede de argint din secolul al II-lea înainte de Hristos, atribuit tracilor, dar care imită „tetradrahmele insulei Thasos”. Foarte reușită, după părerea mea, este și statuia unui leu, sculptată în marmură și datată în secolul al IV-lea înainte de Hristos.

Cel mai important exponat al acestei săli este o placă de marmură ce conține un „decret în onoarea liderului trac Sadala”, datată în secolul al III-lea înainte de Hristos, găsită în Messambria. Acest monument a furnizat cercetătorilor informații bogate privind relațiile dintre grecii și tracii vecini în această zonă.

Celelalte săli expoziționale sunt amplasate în latura lungă a „L”-ului, trecându-se din una în alta. Mi se pare ciudat dar biletul de intrare se validează abia aici. Validarea se face electronic, dar sub ochiul vigilent al unui „cerber”. După ce codul de bare este citit, se trece prin niște turnichete. Și mai ciudat este că operația se repetă și la ieșire, care se face prin același loc. Încă un aspect ciudat, deasupra turnichetelor este înscrisă denumirea ambelor săli care urmează, tot numai în limba bulgară, respectiv „Messambria antică” și „Nessebarul medieval”. În fapt, în întreg muzeul, textele în limba engleză, destul de bine prezente la exponate, nu acoperă nici 50% din panourile explicative.

A doua sală cuprinde exponate din perioada secolelor al VI-lea – al II-lea înainte de Hristos, când peninsula a fost colonizată de grecii din Megara, aceasta ajungând o adevărată „metropolă (polis) pontică”. Cele mai multe sunt sculpturi ce ilustrează viața administrativă, cea spirituală sau culturală, precum și legăturile comerciale ale Messambriei.

Un întreg colț al încăperii adăpostește mai multe stele funerare. Sunt surprins că toate sunt identificate, persoanele cărora au aparținut având un nume și o descendență, deși eu nu prea identific un text pe ele care să le identifice. Cu excepția uneia, pe care, cu puțină bunăvoință, aș fi putut să o descifrez și eu.

Pe un perete alăturat, două basoreliefuri, nu foarte mari, îmi atrag atenția. Sunt cele ce ilustrează activități administrative, personalități ale Messambriei onorând zeități sau eroi locali. Amândouă sunt datate în secolul al II-lea înainte de Hristos. În centrul sălii remarc o vitrină cu mai multe vase din bronz, decorate cu diverse ornamente în relief. Sunt datate în secolul al IV-lea înainte de Hristos. Pe raftul de jos al vitrinei remarc un mic cal de bronz, căruia îi lipsește o porțiune din spate. Seamănă perfect cu un exponat, dar care este mult mai mare, pe care l-am văzut în „Musei Capitolini” din Roma, datat cam din aceeași perioadă.

O altă vitrină adăpostește o serie întreagă de mici sculpturi în marmură, din secolele al IV-lea și al III-lea înainte de Hristos. Sunt capete de oameni, mai mari sau mai mici. Îmi este greu să mă pronunț dacă sunt fragmente de statui, sau aceasta este forma lor inițială, dar este de remarcat acuratețea detaliilor, la fiecare în parte.

Aceeași acuratețe se regăsește și în alte două vitrine cu statuete din teracotă, datate, și ele, în secolul al IV-lea înainte de Hristos. Una din vitrine adăpostește un bust și mai multe capete de femei, iar în a doua se găsesc mai multe fragmente de statuete ce o înfățișează pe zeița Afrodita.

Găsim, apoi, o vitrină cu aur. Sunt bijuterii găsite în necropolele din Messambria, datate în secolele al IV-lea și al III-lea înainte de Hristos. Dar cel mai frumos exponat, după părerea mea, este o vază de dimensiuni apreciabile, ce ocupă singură o vitrină. Ceea ce o face de apreciat nu este numai faptul că este întreagă, ci, mai ales, sunt decorațiile în basorelief ce o îmbracă.

Într-un alt colț al sălii, atrage atenția o întreagă colecție de amfore, datate între secolele al V-lea și al II-lea înainte de Hristos. De diferite forme, toate sunt întregi. Textul explicativ ne informează că acestea au diferite proveniențe, fără a le specifica însă.

Cea de-a treia sală expozițională este în continuarea celei de-a doua, fără o delimitare evidentă între ele. A treia sală are însă o lățime mai mare. Aceasta adăpostește exponate din perioada când peninsula făcea parte din Imperiul Roman, apoi, după împărțirea acestuia, în anul 395, din Imperiul Bizantin și, în final, după cucerirea din anul 812, din Primul Imperiu Bulgar, când și-a schimbat și denumirea în Nessebar. Perioada bizantină coincide cu ridicarea primelor biserici creștine, apropierea de capitala imperiului, Constantinopol, fiind un factor determinant în dezvoltarea culturală, economică și strategică a peninsulei. Legăturile economice și culturale dintre Nessebar și Constantinopol au continuat până prin secolul al XII-lea. Totuși, perioada de maximă dezvoltare economică și culturală este considerată în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, perioadă din care datează și ultimele exponate ale muzeului.

Vizita mea în această sală, începută în sens invers calendaristic, și lipsită în mai multe zone de explicații în engleză, m-a lăsat oarecum confuz. Ajuns acasă, încercând să pun oarecare ordine în fotografii și ajutat de explicațiile de pe internet (http://www.ancient-nessebar.com/index. html), am ajuns la următoarele concluzii:

Vizita trebuie începută din stânga, mergând apoi in sensul acelor de ceasornic. Primele exponate, văzute lângă perete, sunt sculpturi în marmură din epoca romană: pietre funerare, statui, basoreliefuri. Pe lângă următorul perete sunt expuse mai multe elemente de construcție, resturi de coloane, capiteluri, din aceeași perioadă. Cam aceleași tipuri de exponate apar și pentru perioada bizantină, dar peretele din spatele acestora este tapetat cu imagini actuale ale bisericilor construite în acea perioadă. Același tip de expunere se continuă cu exponatele din timpul Imperiului Bulgar, cel mai important obiect al acestei perioade fiind o „Icoană a Sfintei Mamă Fecioară Eleusa”, datată 1342, amplasată între imaginile bisericilor Christ Pantocrator și Sfântul Ioan „Aliturghetos”.

În centrul sălii, un grup de vitrine adăpostește o serie de exponate de mici dimensiuni. Remarc în primul rând o bogată colecție de monede. Panoul explicativ îmi spune că „Messambria a bătut monede între anul 475 înainte de Hristos și anul 250 după Hristos. Numeroasele emisiuni în bronz, argint, sau aur, s-au răspândit nu numai în zonele învecinate, ci și departe, spre limitele lumii antice”. Alte vitrine adăpostesc vaze de ceramică, mai mult sau mai puțin întregi. Presupun, dar nu sunt foarte sigur, că aparțin perioadei secolelor al XIII-lea și al XIV-lea, menționate pe un panou din vecinătate, ca fiind perioada de maximă dezvoltare a orașului. Probabil din aceeași perioadă datează și statuetele de teracotă dintr-o vitrină alăturată, care arată mult mai bine decât cele din sala anterioară. Două grupuri de amfore, mult mai mici decât cel din sala anterioară, completează exponatele. Primul este format din 4 amfore de o formă clasică. Al doilea are 5 amfore de o formă mai puțin obișnuită, mult mai aproape de o sferă și cu guta foarte mică. Probabil că au o destinație specială.

Ultima sală, a patra, se află la subsol, sub cea de-a treia sală. Accesul se face pe o scară, foarte lată și comodă, aflată lângă peretele din capătul sălii a treia. Un anunț de lângă scară ne informează că, de curând, muzeul a prevăzut și posibilitatea de acces în subsol a persoanelor cu dezabilități. Să fiu sincer, în afara unui cărucior special, nu am identificat această posibilitate de a coborî scările. A patra sală adăpostește o colecție de icoane vechi.

Nessebar este considerat a fi un centru de artă creștină ortodoxă, ce a acoperit o perioadă de șapte secole, între secolele al XIII-lea și al XIX-lea. În acest timp, aici a apărut o adevărată școală de pictură de icoane, influențată de școlile similare de la Meteore, Muntele Athos sau insula Creta. Interesant este faptul că vârful de activitate ale acestei școli a fost în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, după ocuparea Bulgariei de Imperiul Otoman. Numeroși pictori locali au decorat, astfel, zecile de biserici din oraș. Dintre lucrările lor, până în ziua de azi au supraviețuit 250 de icoane. O parte din ele sunt adăpostite de acest Muzeu de Arheologie.

Coborând în această sală, rămân surprins de ceea ce văd. Nu știu la ce să mă uit mai întâi. Un perete este plin de icoane cu imaginea lui Isus. Un al doilea perete este plin de icoane cu chipul Sfintei Maria, față de care localnicii au o deosebită considerație. Printre ele se află și icoane de profeți, evangheliști, apostoli și nenumărați sfinți. Cea mai veche dintre acestea este icoana Sfântului Nicolae, pictată în secolul al XIII-lea. O serie de icoane sunt pictate pe câteva „Porți Împărătești”. Cea mai veche dintre acestea datează din 1344 și este adăpostită într-o vitrină.

În sală mai sunt expuse și câteva obiecte de mobilier bisericesc sau obiecte de cult. În vitrina din centrul sălii remarc expuse niște piese de argint ce par a fi „nimburile” de pe capetele sfinților. Ajung la concluzia că nu toate icoanele au supraviețuit în totalitate. Tot în aceeași vitrină sunt expuse mai multe podoabe din aur, argint și bronz. Nu aflu mai multe despre ele, decât faptul că provin din „vechiul muzeu Nessebar”. Nu mă lămuresc dacă au vreo legătură cu icoanele.

Părăsind sala și urcând scările descopăr un anunț, pe care nu l-am remarcat la coborâre. Pe un format A4 este desenat un aparat de fotografiat, barat cu un X. Îmi cer scuze în gând și încep să-mi pregătesc un șir lung de explicații. Nu este cazul, nu ne oprește nimeni.

Părăsind muzeul, afară ne „lovește”un val de aer cald. Este timpul pentru o bere, ocazie de a ne sistematiza și cristaliza impresiile.

---

VIZUALIZĂRI: 2227 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI