Mănăstirea Cotești - lăcașul dintre vii

TIPĂREȘTE

Când am plecat spre Slănic Moldova nu aveam în plan vizitarea Mănăstirii Cotești. În Vrancea, voiam să facem doar un popas la Mănăstirea Mera, mai bine zis la fosta Mănăstire Mera, singura ctitorie bisericească a familiei domnitoare Cantemir. Eram atât de nerăbdătoare să văd ce a mai rămas din falnica cetate a cantemireștilor încât nici nu mi-am dat seama că GPS-ul ne târa pe căi greșite. Curând am observat că ne îndreptăm spre Cotești.

Cum ajungi la Mănăstirea Cotești

Din apropierea orașului Focșani, 12 km sunt până în centrul comunei Cotești. De aici, un indicator semnalează că până la mănăstire mai sunt 3 km. Această ultimă porțiune este un drum de țară, îngust și nepietruit. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar arăta el iarna sau după o ploaie mai serioasă. Mai trebuie să spun că drumurile în zona Coteștiului sunt cu adevărat cotite. Curbă după curbă, până te amețesc, indiferent dacă trec prin sate sau printre dealuri.

La marginea satului, într-o poiană frumoasă, mărginită de pădure și de plantații de viță de vie, se zărește Mănăstirea Cotești. Mașinile rămân la intrare, lângă o troiță și o fântână. Când am ajuns noi acolo, într-o zi de lucru, în zonă nu era țipenie de om. Nici în curtea mănăstirii nu era nimeni, iar biserica era încuiată. Curând a apărut o femeie care ne-a descuiat și ne-a explicat că maicile sunt plecate în grup, la un control cardiologic.

Câteva date istorice privind Mănăstirea Cotești

Numele mănăstirii este preluat de la localitatea întemeiată pe pământurile pe care boierul moldovean Stan Cotea le-a primit în stăpânire de la Radu al III-lea cel Frumos. Lăcașul nu a fost ctitorit nici de vreun înalt demnitar al vremii și nici de vreo obște sătească. După cum atestă un pomelnic al ctitorilor mănăstirii, ea a fost întemeiată în jurul anului 1720 de Ștefan al II-lea - Episcopul de Buzău (1720-1732). Dovada existenței schitului Cotești la mijlocul sec. XVIII este și documentul din 12 ianuarie 1757 privind donația făcută schitului de Avram și soția sa Simiona.

Mănăstirea Cotești, monument istoric de arhitectură de interes național, este un ansamblu care cuprinde Biserica "Sfânta Treime" și turnul clopotniță.

Desigur, trecerea timpului a adus mai multe transformări așezământului, astăzi păstrându-se doar o parte din arhitectura iniţială. Lăcașul a fost locuit când de călugări, când de maici, perioadele prin care a trecut fiind când de înflorire, când de decădere. A fost destinul tuturor așezămintelor monahale românești. Trecerea timpului, cutremurele, războaiele, jafurile cotropitorilor, secularizarea prin care mănăstirea a fost deposedată de bunuri și proprietăți, comunismul care a desființat lăcașul, toate au dus la degradarea așezământului. S-au făcut lucrări de restaurare în 1947 pentru a se înlătura urmele cutremurului din 1940, moment menționat în pisania de deasupra intrarii în biserică. O altă amplă restaurare s-a început după reînființarea mănăstirii (1990). Cu toate acestea, pictura este acum într-o avansată stare de degradare. Aceasta necesită o minuțioasă muncă de conservare și salvare. Sub chipurile jupuite ale sfinților se zărește un alt strat de pictură, mai vechi și probabil mai valoros.

Ce am văzut la Mănăstirea Cotești

Lăsând în dreapta troița și trecând de poarta de fier, am înaintat pe aleea pietruită, ușor în pantă, mărginită de arbori și de flori.

În mijlocul incintei se înalță biserica-monument istoric având hramul "Sfânta Treime", iar în fața ei, chiliile mănăstirești, paraclisul, clopotnița și lumânărarul. Paraclisul - încăperea în care se oficiază slujbele în anotimpul rece - păstrează hramul "Adormirea Maicii Domnului", hramul vechii bisericuțe din cimitir distrusă în timpul Primului Război Mondial. De altfel, în timpul Primului Război Mondial, schitul a fost ocupat de nemți. Biserica mare a fost transformată în grajd pentru cai, unul dintre clopote a fost furat, iar arhiva distrusă, astfel încât astăzi cu greu se poate reface întregul istoric al sfântului lăcaș.

De cum ni s-a deschis, am intrat în biserică. Am fost surprinși de gradul avansat de degradare a picturii interioare, inclusiv a celei exterioare. Compartimentarea interioară este cea obișnuită în bisericile noastre moldovenești - altar, naos și pronaos. Trebuie menționat faptul că în pronaos sunt pictate numai cuvioase, iar în naos numai cuvioși. Nu am remarcat asta pe nicăieri. Zidurile sunt foarte groase. Se poate vedea asta privind ferestrele practicate în pereții de nord și de sud. Catapeteasma este tot din zid.

Turla octogonală, așezată pe o bază pătratică, are patru ferestre mici orientate în cele patru puncte cardinale. La exterior, zidul este despărțit printr-un brâu median în două registre. În partea superioară, sub cornișe, se află un rând de ocnițe mici, pictate cu chipuri de sfinți. Deasupra intrării în biserică, pe peretele vestic, este pictată "Sfânta Treime" - icoana hramului. Și aceste picturi necesită grabnică restaurare.

Una dintre cele mai de preț comori ale Mănăstirii Cotești este icoana făcătoare de minuni înfățișând-o pe Maica Domnului alăptând pe Pruncul Iisus - "Maica Domnului Hrănitoarea", așa cum o numesc măicuțele. Această icoană datează din anul 1865.

Turnul clopotniță așezat în partea de nord-vest a bisericii este o construcție masivă, de zid. Am aflat că temelia sa este de 4 m, în adâncime fiind o tainiță cu goluri de aerisire, tainiță care a servit ca loc de refugiu în vremuri grele. În prezent, în clopotniță sunt doar două clopote, unul fiind luat de trupele germane în Primul Război Mondial.

Pentru noi vizita la Mănăstirea Cotești a fost o surpriză. Nu o planificaserăm, dar dacă întâmplarea ne-a scos-o în cale (sau mai curând pe noi ne-a îndreptat pe calea către ea), ne-am bucurat că am mai vizitat un monument istoric românesc. Totuși, această vizită ne-a întârziat destul de mult astfel că - în drum spre Slănic Moldova - nu am mai făcut popasul programat în Târgu Ocna. Am tăiat orașul în lung, atenți doar la circulație, hotărâți ca în una din zilele următoare să revenim pentru obiectivele propuse.

Dacă vă aflați în Vrancea, dacă timpul este bun și drumul practicabil, nu strică o mică abatere la Mănăstirea Cotești.

Cu acest articol închei seria impresiilor referitoare la minivacanța noastră petrecută la Slănic Moldova. Normal ar fi fost să încep cu prezentarea Mănăstirii Cotești pentru că - în pofida faptului că nu se afla pe lista obiectivelor noastre de interes - a fost vizitată prima.

---

VIZUALIZĂRI: 401 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI