La pas pe traseul Cozluk din Munții Măcinului

TIPĂREȘTE

Începutul lunii mai a venit cu vreme foarte frumoasă, numai bună pentru drumeții. Chiar dacă am avut un program aglomerat în cele câteva zile libere, am găsit totuși vreo patru ore libere pentru o drumeție relaxantă prin Munții Măcinului.

În a treia zi de Paște ne aflam prin nordul Dobrogei și, după o plimbare cu barca pe canalele deltei, am pornit spre casă. Totuși mai era suficient timp până seara (am plecat de la Tulcea pe la ora 14.00), așa că ne-am gândit să intrăm pe traseul Cozluk, urmând să vedem dacă vom reuși să îl parcurgem în totalitate.

Cunoșteam unele informații despre acest traseu întrucât se afla pe lista noastră de vreo doi ani, așa că ne-am îndreptat către localitatea Greci, locul de unde pornesc mai multe trasee marcate prin Munții Măcinului. Am ajuns lângă clădirea Centrului de Vizitare pentru Parcul Național” Munții Măcinului” și am căutat din priviri marcajul” punct roșu” . Trebuie spus că marcajele apar pe stâlpii din sat, însă pentru a intra în traseul Cozluk trebuie străbătută o porțiune de câmp unde nu sunt marcaje.

Am ieșit din sat, am intrat pe un drum de câmp și ne-am îndreptat către o zonă împădurită din depărtare; când am ajuns în apropierea copacilor a reapărut și marcajul, ceea ce ne-a arătat că suntem pe drumul cel bun. Aveam în partea dreaptă formațiunile stâncoase numite” Pietrele Mariei” , iar de acolo drumul a cotit ușor spre stânga și ne-a condus în apropierea barierei aflate la intrarea în pădure pe traseul Cozluk.

Am parcat în apropierea unui copac falnic, la marginea unui lan de grâu, ne-am echipat și am pornit la drum. Trebuie precizat că, deși nu sunt foarte înalți, acești munți străvechi au de toate: văi adânci, păduri, stâncării, vegetație abundentă pe alocuri, așa încât nu trebuie subestimați. În zonele cu stânci trăiesc vipere, iar puțină atenție în plus nu strică! Atenție și la cantitatea de apă pe care o luați la voi, mai ales în perioadele calde, pentru că surse de apă nu prea sunt în zonă. Pe traseul Cozluk nu am întâlnit nicio sursă de apă potabilă.

Am început drumeția la ora 15.10 și aveam să revenim la mașină pe la ora 18.40. Poteca prin pădure urcă foarte domol până într-o poieniță unde se află ruinele unui canton (pe hărți apare cu denumirea de cantonul Cozluk). Când ajungeți acolo trebuie să căutați din ochi marcajul, pentru că poteca se bifurcă. Noi am zărit punctul roșu pe peretele lateral și am urmat poteca marcată spre dreapta, prin spatele clădirii. Din acel loc poteca urcă prin pădure (nimic de speriat); după vreo jumătate de oră am ajuns în niște poienițe aflate în vârful dealului, din loc în loc deschizându-se frumoase priveliști către pantele împădurite din jur.

Cam din acea zonă a început să apară una dintre vedetele acestui traseu - este vorba despre bujorul sălbatic. Din păcate, bujorii încă nu înfloriseră, probabil din cauza vremii friguroase din luna aprilie. Însă numeroase alte floricele ofereau un adevărat spectacol vizual, iar trilurile păsărelelor completau acest minunat tablou natural. Nu a durat mult și ne-au ieșit în cale țestoasele dobrogene (celelalte vedete), acestea putând fi întâlnite frecvent pe potecile din zona Măcinului.

Revenind la bujori, sunt câteva poienițe pline în prima parte a traseului, însă după aproximativ o oră de la intrarea în pădure, aceștia se răresc mult.

Poteca șerpuiește printre copaci și la un moment dat coboară pe valea unui pârâiaș. Estimez că acolo ne aflam cam la jumătatea traseului. Noi am ales să continuăm, am urcat prin pădure pe un alt versant împădurit și am depășit cu bine o porțiune de potecă alunecoasă, chiar apoasă pe alocuri. Ajunși într-o nouă zonă de platou, am văzut în dreapta potecii un lac frumos. Era momentul pentru un popas de câteva minute.

Ne-am continuat apoi drumeția și am început să coborâm încet, poteca intrând pe un alt drum forestier, conturat pe fundul unei văioage. Pe la ora 17.30 am ieșit din pădure, dar drumeția nu se terminase, întrucât în ultima lui parte traseul constă în parcurgerea unui drum agricol pe câmp, către locul unde lăsasem mașina. Ei bine, această porțiune mi s-a părut cea mai dificilă pentru că era destul de cald și noi eram obosiți. Peisajele sunt frumoase, dar cred că într-o zi călduroasă drumul pe câmp se transformă într-o experiență nu prea plăcută.

În fine, noi am avut suficientă apă, așa că am străbătut fără probleme ultima porțiune, iar pe la 18.30 am zărit mașina. Am scurtat puțin drumul pe la marginea unui lan de grâu și după trei ore și jumătate drumeția noastră pe traseul Cozluk s-a terminat.

A fost o plimbare frumoasă și o să revenim acolo, cu speranța că într-o bună zi vom găsi bujorii înfloriți.

Înainte de a încheia, voi mai prezenta câteva informații despre traseul Cozluk, detalii preluate de pe un panou aflat chiar lângă bariera de la intrarea în pădure. Traseul are lungimea de 16 kilometri, dar este prezentat ca începând și terminându-se în localitatea Greci (estimez că aproximativ șase kilometri din această lungime noi i-am parcurs cu mașina, pe drumul agricol). Traseul este accesibil tot timpul anului și reprezintă o traversare a mai multor ere geologice. Locul de campare special amenajat pentru acest traseu este poienița de la cantonul Cozluk.

Munții Măcinului sunt zona perfectă pentru cei care doresc să facă drumeții ușoare, în care să se bucure de frumusețile naturii înconjurătoare. Țestoasele dobrogene, cântecele păsărilor, aerul curat, frumusețea pădurii, stâncăriile, toate acestea constituie argumente pentru drumeții reușite în această zonă. Din localitatea Greci se poate urca pe un alt traseu către vârful Țuțuiatu (considerat a fi” acoperișul” Dobrogei, cu cei 467 de metri ai săi), iar lacul Iacobdeal se află la câțiva kilometri depărtare.

Scriind despre atracțiile din zonă, nu pot omite spectaculoasa culme a Pricopanului, un adevărat Făgăraș în miniatură. Străbătând acea potecă marcată cu” bandă albastră” , vei putea întâlni Sfinxul din Munții Măcinului.

În ceea ce privește staționarea în zonă pentru câteva zile, ar fi de preferat o cazare în localitatea Greci. Noi am rămas pentru o noapte în urmă cu niște ani la pensiunea Matetovici, dar acum au apărut alte viluțe cochete care ne cam îmbie să revenim în zonă. Alte posibilități de cazare ar fi la pensiunile din zona Valea Fagilor, Luncavița.

Ajuns la final de articol, recomand tuturor o drumeție ușoară pe traseul Cozluk din Munții Măcinului! Estimez că în acest an bujorii sălbatici din zonă înfloresc în perioada 10 - 15 mai, judecând după cum arătau bobocii la momentul când noi am fost acolo.

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 1720 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI