ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 29.01.2021
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Iaşi
ÎNSCRIS: 25.05.17
STATUS: PREMIUM
DATE SEJUR
AUG-2018
DURATA: 1 zile
Familie
PREȚ 100
FĂRĂ transport
Raport PREȚ/CALITATE: BUN
"ECHIPA" A INCLUS:
2 AD. + 1 COPII

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Bisericile Florenței

AFA RECOMANDĂ: Pentru transfer Aeroport - Hotel (Roma) și/sau tururi turistice ale Romei / Vaticanului - recomandăm www.ghidroma.com
  • Informatii sau rezervări: pe sait sau tel. 0039 324 981 3672
  • Cenacoli fiorentini

    TIPĂREȘTE

    Povesteam aici despre experiența noastră la Mănăstirea Măgura Ocnei. Cazați acolo, am luat masa în trapeză, alături de măicuțe, un număr de zile. Cum mâncarea de post nu este tocmai preferata mea, am folosit timpul mai mult pentru a studia picturile de pe pereți, la loc de cinste fiind o Cină de taină, care ocupa zidul din fața ochilor noștri. Am reîncărcat trei dintre pozele de atunci (le-am postat și anul trecut).

    În 2016 am vizitat Milano și nu puteam rata prilejul de a vizita Santa Maria delle Grazie, mănăstire al cărei refectoriu găzduiește Cina cea de taină a lui Leonardo da Vinci – Cenacolo Vinciano; am pus și două dintre pozele pe care le-am făcut atunci.

    Întâmplarea a făcut ca, deși aceste excursii au fost la șase ani distanță una de alta, fotografiile să ajungă într-un același folder pe calculator. Comparându-le, mi s-a trezit apetitul de a afla mai multe despre viața monahală (s-au suprapus și niște lecturi de la acea vreme), precum și despre istoricul reprezentării Cinei cele de taină în refectoriile mănăstirilor catolice și ortodoxe. Nu bănuiam că voi avea ocazia de a beneficia de lucrurile astfel aflate.

    Dar ocazia a apărut, în 2018. Am fost cazați câteva zile în Bologna și, plecând de acolo, am vizitat și alte orașe. Văzuserăm Florența în 2010, când am stat o săptămână, dar – fiind relativ aproape – nu se putea să nu ne facem drum din nou. Am găsit încă din țară, pe site-ul Trenitalia, bilete promoționale la Frecciarossa, trenul de mare viteză care te duce de la Bologna la Florența în mai puțin de jumătate de oră. Doar 9 euro/sens/persoană, dar nereturnabile și fără posibilitatea de a schimba data. Abia în Italia am realizat ce greșeală făcusem – urma să vizităm Florența într-o luni. Consultând site-urile locurilor în care doream să intrăm, am constatat că toate erau închise lunea: în 2010, copilul era mic, deci am intrat cu măsură prin muzee 😊; ei bine, acum erau deschise fix cele pe care le văzuserăm deja.

    Aveam nevoie de o schimbare rapidă de plan, și aceasta a venit de la un pont găsit pe Tripadviser: era promovat un tur ghidat Cenacoli fiorentini. Cam scump pentru buzunarele noastre – dar m-am aventurat să preiau eu rolul ghidului. Evident, ajungând acasă și informându-mă mai atent, am constatat că se putea mai bine. Pun, aici, la dispoziția altora informațiile pe care le-am adunat. Cele mai bune surse sunt: it.wikipedia.org/wiki/Cen ... coli_di_Firenze, florencevillage.com/en/it ... e-cenacles.html, ultimacena.afom.it. Am folosit și alte materiale, dar nu am fost foarte grijuliu în a le ține evidența.

    TRADIȚIA

    Termenul „Cenacolo” derivă din latinescul Cenaculum, care înseamnă ceva de genul: a mânca așezat la masă. În timp, cuvântul s-a specializat pentru a desemna încăperea în care Isus a stat, alături de apostoli, la ultima sa cină, în timpul căreia a instituit taina Euharistiei și a anunțat apropierea momentului Patimilor sale; în aceeași încăpere, Duhul Sfânt a coborât asupra apostolilor în ziua de Rusalii. Ulterior, Cenacolo a ajuns să fie folosit aproape exclusiv pentru a indica picturile reprezentând Cina cea de taină.

    Spațiul care găzduiește o astfel de pictură nu este biserica unei mănăstiri, ci refectoriul ei – adică locul în care călugării iau masa; în ortodoxie, termenul echivalent este cel de trapeză. Ace (a) sta este o încăpere dreptunghiulară, mai mult lungă decât lată (raportul uzual este 5:1), de-a lungul pereților lungi întinzându-se două mese paralele; în trapeză, în capătul opus intrării se pune încă o masă scurtă, de-a latul, care e locul starețului și a persoanelor de cinste. Masa se ia de către toată comunitatea odată, în tăcere; un călugăr citește din Viețile sfinților, prezentând patimile sfântului prăznuit în calendar. Rânduielile de la noi sunt prezentate, pe larg, la ro.orthodoxwiki.org/Trapez%C4%83; cele de la catolici nu diferă prea mult.

    Refectoriul este un loc sfințit, de mare importanță pentru viața monahală. Mai mult, cei care sunt găzduiți în mănăstire, pelerini de rând sau oameni de seamă, iau masa tot aici, deci încăperea trebuie să aibă, în același timp, un aspect solemn și grandios. Așa a apărut tradiția pictării pereților și s-a stabilit un set de reguli în acest sens. La început, erau reprezentate Cina cea de taină, Patimile Domnului și Învierea, dar aceste ultime episoade au fost excluse treptat, începând cu secolul al XV-lea, rămânând doar masa lui Isus cu apostolii – scenă care ocupa întregul zid de pe latura scurtă opusă intrării în refectoriu.

    În reprezentarea ultimei cine, actorii principali sunt ​​Isus, Ioan, Petru și Iuda – pe ei se concentrează atenția artiștilor și cea a privitorilor, ceilalți nouă apostoli fiind, mai mult sau mai puțin, figuranți. Scena este cea descrisă de Ioan Evanghelistul în

    EVANGHELIA DUPĂ IOAN 13

    După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost tulburat în duhul Său şi a mărturisit zicând:

    – Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.

    Ucenicii se uitau unii la alţii, fiind nedumeriţi despre cine vorbeşte.

    Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care-l iubea Isus, stătea la masă sprijinit de pieptul lui Isus.

    Simon Petru i-a făcut semn să-L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbeşte.

    Ca urmare, în timp ce stătea la masă sprijinit de pieptul lui Isus, el L-a întrebat: – Doamne, cine este?

    Isus i-a răspuns: – Este acela căruia îi voi înmuia bucăţica de pâine şi i-o voi da.

    A înmuiat o bucăţică de pâine şi i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.

    Ceea ce diferențiază un Cenacolo de altul este măiestria pictorului în a reprezenta sentimentele personajelor: de la surpriză la neîncredere, neliniște, bănuirea confraților, îndoială de sine. Apoi, contează compoziția: Ioan doarme la pieptul lui Isus, sau este implicat cumva în acțiune? ; Iuda este deja izolat de ceilalți apostoli sau nu? (în cinele timpurii, el stă de cealaltă parte a mesei, abia odată cu Leonardo da Vinci este înfățișat alături de toată lumea); cum sunt grupate personajele (inițial, solitare; ulterior, în perechi; la Leonardo, în grupe de câte trei) și cum interacționează ele? Iarăși, contează felul în care opera dialoghează cu spațiul în care se află. Și multe altele, nu mă pricep atât de bine.

    CENACOLI FIORENTINI

    Cum Florența a dat, în secolele XIV-XV, tonul în pictura europeană (și nu numai în pictură, desigur), cele mai multe Cenacoli aici pot fi găsite, iar multe dintre cele din afara orașului sunt datorate tot unor pictori florentini. Dacă sunt văzute în ordinea în care au fost realizate, Cenacoli se constituie într-un curs de istoria picturii: poate fi urmărită evoluția reprezentării chipului uman, a compoziției unei lucrări, a perspectivei și integrării operei în spațiul care o găzduiește, a materialelor-suport (cele mai vechi sunt fresce, apoi apar pânze), a vopselurilor și culorilor etc.

    Cenacolo Vinciano din Milano (1495) este triumful suprem al artei (dar eșecul total al tehnicii: metoda aleasă de Leonardo pentru realizarea frescei a făcut ca, după numai 50 de ani, aceasta să fie, deja, iremediabil degradată; astăzi, mai puțin de 20% din vopseaua întinsă de da Vinci se mai află la locul ei). Istoria Cenacoli se împarte în două perioade: înainte și după Leonardo. Acesta, florentin fiind, a văzut cu siguranță frescele realizate înainte de 1495 și s-a raportat la acestea – chiar dacă, uneori, polemic. Pe de altă parte, capodopera sa a devenit instantaneu un reper, în epocă circulând numeroase copii și schițe, iar toți artiștii de după au fost influențați de geniul său.

    Aceste lucrări au fost comandate de călugării anumitor ordine și au rămas, veacuri de-a rândul, accesibile numai lor, zidurile ascunzându-le de privirile neinițiaților. Cucerirea Italiei de către Napoleon a adus cu sine ideile iluministe; la începutul secolului XIX, multe mănăstiri au fost desființate. O a doua etapă a secularizării s-a desfășurat după 1860, odată cu crearea statului național italian. Cenacoli au fost redescoperite, împreună cu multe alte opere de artă găzduite în mănăstiri. În Florența, în aproape fiecare biserică s-a înființat câte un muzeu, mai mic sau mai mare, gratuit sau cu bilet, pentru a prezenta publicului comorile sale (bineînțeles, cele care au rămas pe loc, pentru că multe au fost mutate în muzee din Italia, Franța și restul lumii, sau au fost furate și împodobesc tot felul de colecții particulare ascunse prin buncăre).

    Astăzi, cei curioși pot vedea cu ochii lor aceste fresce. E nevoie doar să știe unde se află, de picioare bune și de 8 + 4 + 2 = 14 euro pentru trei dintre ele, restul fiind gratuite.

    Poziționarea Cenacoli di Firenze este următoarea (citeam undeva că ar fi 13, eu am identificat doar 12):

    La nord față de Dom: Museo Nazionale di San Marco, Chiesa Sant’Apollonia, Cenacolo di Fuligno (toate sunt destul de aproape de centru și apropiate între ele)

    La vest de dom: Santa Maria Novella, Chiesa di San Salvatore in Ognissanti (ambele, aproape de centru)

    La sud de Arno: Basilica di Santo Spirito (aproape de Ognissanti), Chiesa di San Giovanni Battista della Calza (pe lângă Porta Romana, spre sud), San Bartolomeo a Monte Uliveto (ceva mai departe, către vest)

    La est față de Dom: Santa Croce (central, găzduiește două Cenacoli), Chiesa del Sacro Cuore și San Michele a San Salvi (ceva mai departe, despărțite de calea ferată, care poate fi trecută printr-un pasaj subteran)

    Cele mai vechi sunt lucrările din Santa Croce și Santo Spirito (sec. XIV), care ar trebui văzute primele. (Dar... este o problemă: Santa Croce este deschisă și după-amiaza, în timp ce majoritatea celorlalte sunt deschise doar până la amiază, se închid la interesanta oră 13:50.) Apoi, din a doua jumătate a sec. XV sunt Sant’Apollonia, Ognissanti, San Marco și Cenacolo di Fuligno. Celelalte sunt mai recente 😊, din prima jumătate a sev. XVI.

    Se plătește la Santa Croce (8 euro), San Marco (4 euro) și Santo Spirito (2 euro). De altfel, aceste biserici adăpostesc și alte opere de artă, numărul lor fiind proporțional cu prețul biletului. Trebuie și timp mai lung de vizitare (minim câte două ore pentru primele, deși la San Marco aș fi stat mult mai mult, a devenit preferata mea). Ognissanti este, de asemenea, ofertantă – și mai puțin cunoscută.

    Există o logică în ordinea pe care am ales-o în prezentarea ce urmează: întâi – ce am văzut cu ochii mei, așezat cronologic. Din păcate, am făcut poze foarte proaste în acea zi, așa că am mai folosit imagini de pe net chiar și pentru locuri în care am fost.

    SANTA CROCE

    Biserica-muzeu este deschisă Luni-Sâmbătă 9:30-17:30, Duminică 14-17:30, prețul biletului fiind 8 euro. Este ticsită cu picturi și sculpturi remarcabile și, în același timp, este locul de veci al câtorva mari personalități: Michelangelo, Galilei, Alfieri. (Există și un monument în memoria lui Dante – care, însă, se odihnește în Ravenna, în exil.) Pe AFA, Santa Croce a fost prezentată, pe larg, de către dna Mihaela Voicu, aici: vezi impresii (sper ca domnia sa să nu se supere că intru peste domeniul în care este expertă😊).

    În fostele chilii și în refectoriul mănăstirii franciscane s-a înființat, în 1900, Museo dell' Opera di Santa Croce. A suferit mari distrugeri la revărsarea râului Arno din 1966 (într-una dintre pozele atașate se poate vedea cât de sus au ajuns apele, până la 5 metri față de sol), fapt care a dus la închiderea sa – a fost redeschis abia în 1975. Distrugerile au fost enorme, iar cel mai mult au avut de suferit chiar cele două Cine de taină aflate în acest muzeu.

    Prima este cea veche reprezentarea a motivului, datând din 1333. S-a crezut, mult timp, că a fost pictată de Giotto, însă experții au ajuns la concluzia că aparține, de fapt, celui mai important discipol al său, Taddeo Gaddi. Este doar o parte a frescei de pe peretele refectoriului, deasupra sa fiind un arbore al vieții, precum patru scene din viețile sfinților. Desenul este destul de rigid și de convențional, reproducând „la literă” momentul descris în Evanghelia după Ioan: Isus înmoaie pâinea pe care i-o va da lui Iuda, care stă izolat, cu spatele către privitor. Iar Ioan doarme de-a binelea și este singurul apostol care atinge pe cineva, restul fiind atent separați. Mai multe detalii pe visitflorence.com/what-to ... anta-croce.html.

    Poza mea, făcută la vizita din 2010, este mișcată rău. Am încărcat-o pentru că, în ea, sunt vizibile două semne pe pereții laterali (dar lipite de cel din spate), cam la nivelul unde începe coroana arborelui vieții. Ele marchează înălțimea la care a ajuns apa la inundația din 1966. Se poate vedea care este starea de conservare a părții superioare a frescei, față de partea sa inferioară – și asta, în ciuda restaurării celei din urmă, care a durat aproape 10 ani.

    O soartă similară, ba chiar mai rea, a avut Cenacolo delle Murate, al doilea dintre cele aflate în muzeu. În 1966, restauratorii au considerat că este prea riscant să intervină, cu tehnicile de la acel moment. Fresca a stat în depozit 40 de ani, restaurarea sa începând abia în 2006. Aflu că a fost expusă din nou în 2016, la 50 de ani de la inundații – nu am văzut-o, pentru că în 2018 nu am mai intrat la Santa Croce.

    Fresca aparține lui Giorgio Vasari, unul dintre cei mai importanți artiști ai sec. XVI și primul critic și istoric de artă. A fost realizată în 1546, la comanda Eleonorei din Toledo, pentru refectoriul mănăstirii Murate, care a fost desființată în timpul lui Napoleon; fresca a fost desprinsă și adusă la Santa Croce.

    Comparând cele două lucrări, se vede că cei două sute de ani scurși de la Cina lui Taddeo Gaddi până la cea a lui Vasari nu au fost degeaba. Cred că face toți banii să poți admira aceste două fresce în paralel, trecând privirea de la una la cealaltă. M-am mulțumit să fac treaba asta privind fotografii.

    L. E. Santo Spirito și Santa Apollonia găzduiesc, fiecare, câte două Cenacoli. Mi-am dat seama, în această dimineață, de câteva erori de documentare / în activitatea mea de ghid. Voi reveni în episodul viitor.

    Citește și CONTINUAREA aici
    selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

    ---
    Trimis de gpopa in 29.01.21 01:03:43
    Validat / Publicat: 29.01.21 08:27:22
    VIZUALIZĂRI: 205INFO ADIȚIONALE
    • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA.
    SESIZEAZĂ
    greșeală / conținut, limbaj
    Adn. FAVORIT
    11 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (gpopa); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

    Puteți VOTA acest articol:

    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 20000 PMA (din 20 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
    INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    11 ecouri scrise, până acum

    webmaster [29.01.21 13:53:16] »

    Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    mihaelavoicu [29.01.21 19:08:38] »

    Bună seara și felicitări! Un review minunat!

    Să o luăm pe rând.

    1, Ultima Cină de Măgura Ocnei nu am văzut și nici Cenacolo Vincianno. La Măgura nu am fost, iar la Milano nu am reușit o planificare, nici online și nici la fața locului. Amândouă se făceau după plecarea noastră. ​

    2. Din 13 existente, ați reperat 12. Al XIII-a ​Cenacolo se află în Santa Maria del Carmine, la sud de Arno, acolo unde strălucește Capella Brancacci. Autor, Alessandro Allori (1582). Cer permisiunea de a posta din cele văxute de mine și fotografiate de mine. Numai că am văzut doar 7 din ele.

    3. ​Cenacolo della Murate de Georgio Vasari adus la Santa Croce, nu este frescă. Sunt cinci panouri din lemn montate pe una din laturile mari ale încăoerii. și da, face toți banii să poți admira aceste două fresce în paralel, trecând privirea de la una la cealaltă. Am avut fericirea să am la dispoziție timp suficient pentru a le admira și compara.  

    Frumoasă prezentare! Sănătate și numai bine. ​​

    gpopascris / TELEFON [29.01.21 19:22:09] »

    @mihaelavoicu:  Sarut mana!

    Va multumesc mult!

    De fapt, din 13, am reperat vreo 17, de azi dimineata incoace. Mi-am dat seama ca vazusem mai multe, fara sa imi dau seama. La Santo Spirito erau doua, eu am crezut ca e numai unul - culmea e ca le-am vazut pe amandoua, dar am poze asa de proaste ca nu mi-am mai amintit. La Santa Apollonia am ratat unul, trecand pe langa poarta sa. ​

    mihaelavoicu [29.01.21 19:22:31] »

    Postez sau nu?

    gpopascris / TELEFON [29.01.21 19:25:25] »

    @mihaelavoicu:  Culmea e ca l-am vazut si pe cel al lui Allori, de la Brancaci. Am gasit pozele cu el - tot proaste, bineinteles. Dar, iata, am uitat cu totul ce am vazut si ce nu.

    De altfel, am scris la final ca mi-am dat seama cat de blond sunt uneori. Voi face cateva corecturi can revin. ​

    gpopa [29.01.21 19:34:01] »

    Desigur!

    mihaelavoicu [29.01.21 19:37:25] »

    @gpopa:  OK

    mihaelavoicu [29.01.21 19:42:20] »

    @webmaster:  User-ul mi-a permis și nu pot încărca poze la acest review.  

    gpopascris / TELEFON [29.01.21 19:46:07] »

    @gpopa:  cred ca, in plus fata de mine, ati vazut San Salvi - v-am citit review-urile. Cand voi reusi sa ma ocup de continuarea prezentarii incepute, am sa pun si eu poze de pe unde am.

    Dar sunt binevenite cele ale dvs. Multumesc! ​

    A, si va multumesc pentru corectura privind Cenacolo delle Murate. Acum realizez ca am citit asta, dar... ​

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    mihaelavoicu [29.01.21 19:56:11] »

    @gpopa:  Am fost până la San Salvi cu un autobuz de oraș și tocmai era în renovare. Mai mult pentru Del Sarto m-am dus.  

    Toate bune! ​ 

    webmasterX [30.01.21 09:23:34] »

    @mihaelavoicu:  1. încărcați pozele în modul NEATAȘATE la niciun review

    2. inițiați o sesizare prin care solicitați atașarea pozelor încărcate la ACEST REVIEW (solicitarea va fi aprobată, având în vedere acceptul primit de la autor; pozele vor fi atașate manual review-ului de mai sus de către un moderator) ​

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    2 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    gpopa, mihaelavoicu
    Alte impresii din această RUBRICĂ:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
    pagină generată în 0.091197013855 sec
    ecranul dvs: 1 x 1