În Santa Croce, dincolo de Porțile lui Michelozzo.

TIPĂREȘTE

Mi-a plăcut să călătoresc, dar nu oricum! Mi-a plăcut să gust din libertatea de a alege obiectivele, de a insista în căutarea lor, de a descoperi ceva nou. Am dorit să văd pe îndelete și fără grabă, să întreb și să descos, să caut frumosul și valoarea, să înțeleg mesajul, sensul și simbolistica lor.

Nu am părăsit Santa Croce până ce, nu am găsit o Ultima Cină, una din multele căutate în Florența. Știam că e în Santa Croce și nu putea fi decât în refectoriu- fosta sală de mese a călugărilor.

Sacristia.

După vizitarea celor 16 capele din vecinătatea Altarului, am trecut prin frumosul Portal Michelozzo, autorul fiind elev al marelui Brunelleschi, portal care se deschide din transeptul sudic spre Culoarul Noviciatului și apoi în Sacristie, acolo unde sunt păstrate relicve sfinte, cărți rare ornate cu splendide miniaturi, veșminte și alte valori. Pe un perete se află Fresca Crucificării de Tadeo Gaddi și colaboratorii săi, cu scene din viața lui Iisus, împărțită în trei registre;„Calvarul”, „Răstignirea”și „Înălțarea”. Tot aici am admirat și fotografiat vestitul Crucifix florentin, poate cel mai valoros, pictat pe lemn la 1265 de Cimabue. La inundația din 1966 crucifixul a fost grav avariat iar restauratorii au lucrat ani de zile la reabilitarea lui. Acum este suspendat și dotat cu un sistem de scripeți pentru eventuale intervenții.

Capella Rinuccini.

Din Sacristie am intrat în Capella Rinuccini, una din cele mai bine păstrate capele. Are un frumos grilaj din fier de sec. al XIV-lea ce marchează intrarea, un poliptic auriu și ferestre gotice fără vitralii. Giovanni da Maiano a zugrăvit în culori calde și delicate, Scene din viața Fecioarei pe peretele stâng și Scene din viața Mariei Magdalena pe peretele drept.

Capella Medici

În Santa Croce nu putea lipsi o Capella Medici închinată Sf. Cosma și Damian, patronii spirituali ai familiei de bancheri Medici. Capela se află la capătul Culoarului Noviciatului și a fost comandată de bătrânul Cosimo înainte de 1445. Este o încăpere cu pereții albi, fără nicio frescă, inundațiile din 1966 au șters tot ce mai rămăsese din picturile școlii florentine de sec. al XV-lea. Deasupra Altarului am văzut și fotografiat o Madona cu Copilul lucrare în teracotta de Luca della Robbia și vitraliul cu cei doi sfinți.

Ne-am întors, am traversat iarăși Culoarul Noviciatului, am intrat în Biserică, apoi pe o ușă laterală am ieșit în curtea interioară. Mare, de formă dreptunghiulară, curtea este mărginită pe o latură de un culoar ce duce spre Sanctuarul mănăstirii, iar pe altă latură de fostele chilii ale mănăstirii, actualul Museo dell'Opera di Santa Croce. Gata, îmi zic, am găsit Cina! Rămâne să o putem și vizita!

Capella Pazzi.

Superba capelă, adevărată bijuterie a Renașterii, se află pe latura de răsărit a spațiului verde. Andrea del Pazzi, membru marcant al familiei rivală Medicilor, a fost cel care a pus la cale conspirația intrată în istoria Florenței, drept Conspirația Pazzi, când fratele mai mic al Magnificului a fost asasinat în Santa Maria del Fiore, tânăr ce nu împlinise 20 ani. Răzbunările între cele două familii au continuat și-n următoarele generații, motiv pentru care, lucrarea începută de marele arhitect Filippo Brunelleschi a fost un timp întreruptă, apoi continuată de colaboratorii săi, dar niciodată terminată.

Fațada capelei ce dă spre spațiul verde prezintă un portic elegant susținut de șase coloane prevăzute cu capiteluri și o friză cu capete de heruvimi. Bolta porticului de intrare este o splendoare! Ornată cu trandafiri din ceramică smălțuită, alături de tondourile din interior ce înfățișează Apostolii și Evangheliștii, toate sunt operele lui Luca della Robbia.

Museo dell'Opera di Santa Croce.

Se află în refectoriu (sală de mese) și-n fostele chilii ale mănăstirii franciscane. Inițial a fost deschis la 1900, renovat după o jumătate de secol, dar în urma inundațiilor din 1966 când a suferit mari distrugeri, a fost redeschis abia în 1975.

Exponate rare, aflate cândva în Biserică, acum sunt protejate în fostele chilii, dar cea mai valoroasă lucrare aflată aici și pentru care am vizitat a doua oară Santa Croce, este fresca aflată pe peretele din fund al fostei săli de mese, intitulată Pomul Vieții, cu o Cină de Taină pe chenarul de jos, lucrată de Taddeo Gaddi la 1333.

Am luat loc pe scaune și am privit minute în șir la desfășurarea evenimentelor din Vechiul și Noul Testament. Ultima Cină este o splendoare! Am insistat cu privirea la frumusețea figurilor Apostolilor, la gesturile și mișcările lor, la frumusețea lui Iisus, a tânărului Ioan, viitorul Evanghelist, la figurile întrebătoare și pline de nedumerire ale personajelor și la întunecata figură a lui Iuda, poziționat de cealaltă parte a mesei, semn al apropiatei lui trădări.

Întreaga încăpere păstrează urme de frescă din sec. al XIV-lea, precum o înfiorătoare Judecată de Apoi.

Am încheiat vizita la Santa Croce cu un sentiment de împlinire, de mulțumire sufletească, de bucurie și lumină interioară.

De veți păși în Florența, nu ocoliți Santa Croce!

A privi indiferent ce în Florența, este o relaxare.

---

VIZUALIZĂRI: 521 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI