Cetatea dacică de la Gruiu Dării; alte obiective din zona Pietroasele

TIPĂREȘTE

Finalul săptămânii trecute ne-a răsfățat cu vreo două zile superbe, numai bune pentru o scurtă ieșire în natură, ca să putem admira pastelurile din frunze, realizate cu atâta meșteșug de către Zâna Toamnă. Sâmbătă a fost ziua pe care am ales-o pentru o astfel de escapadă, chiar dacă până pe la prânz am avut câte ceva de rezolvat prin oraș. ” -Unde să ne ducem?” , aceasta a fost întrebarea momentului. După câteva minute, hotărârea era luată. Aveam să pornim spre localitatea Pietroasele pentru a căuta locul unde se află un obiectiv deosebit, despre care citisem diverse informații în ultima vreme - este vorba despre Cetatea de la Gruiu Dării, mai precis ruinele acestei vechi fortificații.

Cetatea de la Gruiu Dării - scurt istoric

Lecturasem anterior despre această fostă cetate că ar fi unul dintre spațiile locuite încă din urmă cu circa 6000 de ani. La Gruiul Dării au avut loc cercetări arheologice atât înainte de 1989, cât și după anul 2000, stabilindu-se faptul că la adâncimea de aproximativ trei metri sub cetatea dacică s-ar afla urmele unei așezări neolitice dispărute în urma unui incendiu sau a unui conflict armat. S-a mai stabilit că acea comunitate formată din 20-30 de persoane era bine organizată; oamenii se ocupau cu agricultura și uneori cu vânătoarea. Dintre obiectele din acea perioadă descoperite la Gruiu Dării, merită amintit un vas având forma unui biberon, datând din epoca pietrei șlefuite (este considerat a fi cel mai vechi biberon din lume).

Promontoriul natural a fost apoi folosit de către geto-daci, aceștia punând la Gruiu Dării bazele pentru singura cetate dacică având zid de piatră, de la Curbura Carpaților. După o vreme, cetatea a fost folosită ca loc pentru diferite ritualuri, fiind apoi distrusă de către romani. Se presupune că distrugerea cetății a avut loc în timpul primului război daco-roman (anii 101-102), perioadă în care a fost construit castrul roman de la poalele dealului (ruine aflate la vreo trei kilometri de zona cetății, în localitatea Pietroasele).

Vizita noastră la Cetatea de la Gruiu Dării

Am sosit la Pietroasele puțin după ora 13.00, știind faptul că trebuia să ajungem în satul Pietroasa Mică, ruinele cetății aflându-se în apropierea acestei localități. Pentru a ajunge în zona fostei cetăți dacice, veți urmări drumul către releele de pe vârful dealului Istrița (pe hărți apare trecut ca DC 147) . Drumul a fost reabilitat recent și până la ieșirea din satul Pietroasa Mică asfaltul este impecabil. După aceea, am continuat să urcăm pe drumul pietruit și cam denivelat și după încă un kilometru am ajuns la baza platoului natural unde se află ruinele cetății.

Acest loc este un adevărat promontoriu natural, întrucât este înconjurat din trei părți de pante abrupte. Zona mai ușor accesibilă este cea dinspre drum, iar după vreo 10 minute ajunsesem în fața zidului de piatră de la intrarea în cetate. Ne aflam la 534 de metri altitudine, lângă latura cetății care a fost puternic fortificată pentru a se putea respinge eventualele atacuri inamice de pe partea respectivă. Platoul fostei cetăți ocupă circa 5000 de metri pătrați, iar în câteva locuri se deschid priveliști foarte frumoase către zona de câmpie, diferența importantă de altitudine ajutând la asta.

În perimetrul vechii fortificații sunt niște zone unde cercetările arheologice au scos la iveală spații de locuit. În rest, mai există din loc în loc blocuri de piatră de diferite forme și dimensiuni, însă nimic altceva nu sugerează că spațiul a fost cândva locuit. Pantele din jur sunt împădurite, iar culorile toamnei au creat în aceste zile un decor feeric.

Am zăbovit aproximativ o jumătate de oră acolo, o bună parte din timp petrecând-o așezați pe iarbă și privind în zare, imaginându-ne modul în care dacii de odinioară observau din timp inamicii, aflați la kilometri depărtare.

Alte locuri de vizitat în zonă:

Vârful dealului Istrița, sau zona cunoscută după multitudinea de relee instalate acolo și vizibile din depărtare. După ce am terminat de explorat cetatea dacică, am continuat să urcăm spre vârful acestui impozant deal subcarpatic. Prima parte a drumului am urcat cu mașina; până la intrarea în pădure am mai parcurs un kilometru, iar după aceea mai sunt circa doi kilometri până în vârf. După ce am intrat în pădure, am lăsat mașina pe marginea drumului și am pornit într-o drumeție lejeră de vreo 45 de minute, la finalul căreia am ajuns în cel mai înalt punct de pe Istrița (749 de metri altitudine). Plimbarea prin pădure ne-a permis să observăm mai bine etajele forestiere din zonă: dacă la început pădurea este formată predominant din stejari, pe măsură ce am urcat, fagul a devenit majoritar. În zona vârfului există și pin negru, iar partea dinspre Câmpia Română este acoperită de fânețe întinse, ceea ce face ca peisajele să fie foarte interesante. După aproximativ două ore de plimbare lejeră, ne-am întors la mașină și am pornit spre casă.

Castrul și termele romane de la Pietroasele - am oprit acolo la plecare deoarece zona este ușor accesibilă din șoseaua care străbate localitatea. Din păcate, locul este năpădit de buruieni și viitorul pare sumbru pentru acest obiectiv istoric. Am făcut doar câteva fotografii din șosea, întrucât nu am observat vreo potecă amenajată spre aceste ruine.

Locul descoperii tezaurului” Cloșca cu puii de aur” este singurul obiectiv din zonă care arată cu adevărat bine. Noi am vizitat acest loc în 2016, iar acum am trecut din nou pe acolo, înainte de a urca spre Cetatea de la Gruiu Dării. Lucrările de reabilitare din ultimii ani au schimbat în mod semnificativ acest loc, iar drumul a fost asfaltat chiar până la obiectiv. Zona tezaurului a fost amenajată, respectându-se detaliile specifice zonei: există sculpturi în piatră care prezintă piesele din tezaur, două reprezentări ale unor butoaie (care fac trimitere la una dintre ocupațiile de bază din zona Pietroasele), imagini cu piesele din tezaur și denumirile lor (Platoul; Fibulele mari, mijlocii și mici; Farfuria; Cana; Colanul cu inscripție; Colanul simplu; Colanul lat; Vasele poligonale).

Un scurt istoric este afișat în apropiere și -lecturând informațiile- ne-am amintit câteva amănunte despre tezaur. Această comoară a fost descoperită în anul 1837 de către doi localnici care se ocupau cu șlefuitul pietrei, pe nume Ion Lemnaru și Stan Avram. Cei doi nu au realizat importanța descoperirii și au vândut ulterior piesele din tezaur unui antreprenor albanez - Anastase Verusi. Pentru a le putea valorifica mai ușor, Verusi a deformat majoritatea pieselor din tezaur, iar platoul mare din aur (de aproape 8 kilograme) a fost tăiat în patru cu un topor. După o anchetă a autorităților vremii, au fost recuperate doar 12 piese, în greutate de aproape 20 de kilograme. Se pare că inițial fuseseră descoperite 22 de piese care cântăreau peste 40 de kilograme, însă Verusi a topit o parte dintre bijuterii în cele trei luni în care tezaurul s-a aflat în posesia lui.

Din apropierea locului descoperirii tezaurului pornește o cărare către un punct de belvedere aflat ceva mai sus. Bineînțeles că nu am ratat posibilitatea de a urca acolo, bucurându-ne de priveliștea frumoasă.

” Muzeul țăranului cioplitor al pietrii” reprezintă o colecție particulară de creații cioplite în piatră, realizate în aproximativ 60 de ani de către meșterul Ion Moacă, cel care se recomandă a fi” unul dintre ultimii pietrari adevărați din zona Pietroasele” . Am vizitat în urmă cu câțiva ani curtea lui Ion Moacă, iar bătrânelul acela simpatic ne-a prezentat unele dintre creațiile sale. Ne-a spus atunci că nu vinde niciunul dintre exponate și că toate piesele din curte sunt realizate manual, cu dalta și cu ciocanul. De această dată, am aruncat doar o privire din mers către curtea plină de figurine din piatră și ne-am văzut de drum.

Concluzii: Dealul Istrița și zona localității Pietroasele sunt un areal cu numeroase obiective ce pot fi vizitate într-o singură zi, așa că pentru noi a reprezentat destinația perfectă la acel moment. Ne-am bucurat de o zi superbă de toamnă, am vizitat locuri interesante și am făcut o scurtă drumeție către cea mai înaltă zonă de pe Istrița. La plecare, am oprit pentru a cumpăra niște struguri și am mai remarcat faptul că oferta de vinuri este destul de consistentă. Recomandăm vizitarea locurilor prezentate în acest articol!

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 1321 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI