Sus pe muntele din Jina

TIPĂREȘTE

Din nou fără bancuri la acest articol, cred că le-am enumerat deja pe toate, inclusiv cele cu Ghiță Ciobanul. O să am ceva mai bun de făcut și să vă povestesc despre frumusețea zonei și cam la ce s-ar putea aștepta un turist pe aici. Iar rândurile de mai sus care mi-au plăcut sînt preluate de pe siteul primăriei din Jina.

În luna august aflându-mă la Alba Iulia mă tot gândeam ce rută să aleg pentru întoarcerea acasă, bineînțeles cu scopul de a vedea ceva nou. Ideea a venit pe drum chiar pe A1, aveam câteva ore bune la dispoziție. Am ieșit de pe A1 imediat după Sebeș Alba și am ales un traseu special ca să urc până la Jina. Urcușul a venit la pachet cu vizita din Poiana Sibiului și Dobârca ambele localități merită măcar o oprire și o vizită la obiectivele turistice de acolo. O să încep bineînțeles cu Jina cireașa de pe tort din ziua respectivă.

Cum ajungem la Jina

Eu am urcat dinspre A1 am continuat drumul pe DN1/E81 (extraordinar de liber de când există A1, am folosit acest drum pentru întoarcere până la Sibiu am întâlnit cred 3-5 mașini pe drum într-o zi de duminică!) După Miercurea Sibiului am virat la dreapta pe DJ106G și am continuat urcușul pe acest drum până la Poiana de unde am continuat până la Jina pe DJ106E. Acest drum face parte deja din celebrul traseu Transalpina. Se mai poate ajunge dinspre Sibiu direct tot pe 106E traversând toate localitățile din Mărginimea Sibiului sau dinspre DN73C Sebeș-Novaci din dreptul localității Dobra.

Infrastructura rutieră până în localitate se află în stare bună se poate ajunge cu orice mașină chiar dacă în unele locuri drumul se mai îngustează. Având în vedere altitudinea nu lipsesc serpentinele deci este necesară o minimă atenție din partea șoferilor.

Câteva cuvinte despre Jina

Localitatea Jina reședință comunei cu același nume se află la 45 km de Sibiu (pe traseul Mărginimii) în munții Cindrel la o altitudine de aproximativ 1000 m deasupran mării. Jina există din anul 1466 iar populația de naționalitate română s-a ocupat doar de oierit. Cei din Jina tot timpul și-au dorit să fie liberi nu s-a putut asta dintotdeauna au mai fost și perioade cu probleme cu războaie iar o perioadă localitatea a fost transformată în sat grăniceresc pentru că se afla la granița cu Imperiul Austro Ungar și Țara Românească. În această perioadă câțiva săteni am citit că vreo 300 și ceva au plecat definitiv dincolo în Țara Românească.

După perioadele tulburi locuitorii au revenit la oierit o ocupație de bază rămasă până în prezent. În vremurile noastre a început timid să se dezvolte turismul, s-a dus vestea și mulți din țară dorind să-și petreacă un sejur aici în Jina lucru acum posibil din fericire.

Ce se poate face în Jina?

În trecut nu prea se putea găsi cazare, turistul putea să doarmă la particulari, nu existau unități înegistrate dar în prezent întâmplător am văzut deja trei locuri, dar siteurile de profil au mai multe locații de prezentat. După acomodare mai mult sau mai puțin tradițional în funcție de pensiunea aleasă se poate face o plimbare de recunoaștere fie o plimbare pe ulițele/străzile din Jina fie pe la obiective turistice/locuri de agrement. Se observă o oarecare bunăstare la fiecare imobil, instituție, amenajare stradală, am văzut chiar și terenuri de tenis. Spectacolul suprem o oferă totuși natura plimbându-ne pe străzile Jinei imposibil să nu observăm la un moment dat și un unghi de observare favorabil cât de sus ne aflăm și tot restul lumii se află la picioarele noastre.

Obiective turistice aici sînt de două feluri, cele create de mâna omului și cele create de natură. Să încep cu cele create de mâna omului. Un prim monument istoric ar fi cel mai vechi lăcaș de cult de pe aici Biserica Buna Vestire construită în 1795 după ce în acest loc a existat una de lemn. Biserica se află în centrul Jinei chiar la drum (DJ106E) Pentru vizită am parcat pe strada Salcâmului în dreptul bisericii. În curtea bisericii care era și cimitir se mai află o mică capelă-osuar nimic deosebit doar că în interior se află o pictură din 1827! Pe această stradă se află un muzeu unic în țară Muzeul Pastoral amenajat într-o casă în care s-a locuit acum bineînțeles are această destinație de a prezenta oricui care îi calcă pragul despre oierit și în general viața de zi cu zi petrecută pe aceste meleaguri. Pentru vizită trebuie sunat la poartă/telefon-există număr afișat.

Plimbându-mă pe strada Salcâmului am observat departe pe un deal o catedrală, părea așa nouă și în momentul în care am ajuns acolo am crezut că a fost construită recent. De fapt doar denumirea este biserica nouă, anul construcției este 1939. Biserica poartă hramul Sfinții Mihail și Gavril este imensă (poate primi 2000 de credincioși) și i se mai spune Catedrala Munților.

Obeliscul construit în memoria eroilor căzuți în primul război mondial se află în centru în apropierea primăriei. Monumentul deosebit are aproape 7 m înălțime, a fost realizat în 1930 și merită observat de către turist.

Obiectivele turistice create de natură se pot observa fie din drum fie este necesară o drumeție. Unele le-am observat acum câțiva ani când veneam de pe Transalpina DN73C și urcam la Jina dinspre Dobra. Pintenii din Coasta Jinei sînt o formațiune stâncoasă acoperită cu păduri de fag, altitudinea la care se află între 700-900m. Ceva mai departe pe drumul DN73C dar aparținînd comunei Jina mai există două monumente ale naturii Masa Jidovului (Masa Uriașului) și La Grumaji observând la fel acum câțiva ani (2013) când veneam dinspre Transalpina și Obârșia Lotrului.

Un eveniment temporar se mai organizează aici. Anual în iulie festivalul Sus pe muntele din Jina are loc pe Platoul Jinarilor, sînt așteptați artiști din toată țara cu tradiții păstorești. Cred că nu mai are rost să scriu că în acest an festivalul a fost anulat din cauza coronavirusului.

Ce altceva se mai poate face aici? Iarna se poate schia, vara și iarna se pot face drumeții, nu am întrebat dar bănuiesc că se pot închiria anumite vehicule off road ATV, biciclete, etc. Cel mai sigur-întrebat la locul de cazare. În drumul spre Poiana care nu este departe sînt niște locuri minunate de campare/grătar plus o panoramă de milioane. Mie mi-a plăcut.

Despre Poiana Sibiului

Coborâm pe serpentine aproximativ 100 m în altitudine, Poiana Sibiului se află la 880m. Atestare documentară : 1462 Villa Flosawe pe urmă în 1532 Poyan. Locuitorii din Poiana s-au ocupat la fel cu oieritul dar spre deosebire de Jina care deține o suprafață extravilană mult mai mare decât Poiana nu au renunțat la transhumanță, pur și simplu era necesar. În perioada interbelică aici a luat ființă Asociația Oierilor din România de asemenea aici se tipărea și ziarul Stâna. Având în vedere ocupația nici acest sat nu duce lipsă de bunăstare observat și de mine personal.

De văzut câte ceva pentru turist ar fi și aici mai rău este că nu prea am văzut locuri de cazare. Dar acestea există trebuie căutat un pic, mi se pare că am văzut ceva la intrare în localitate dinspre Dobârca.

Biserica de Lemn din Poiana Sibiului trebuie vizitată. Se află pe o stradă denumită Deal și este ultima înainte de ieșirea din Poiana spre Dobârca. Pentru a ajunge la biserică se trece prin cimitir lăcașul de cult aflându-se în mijlocul acestuia. Este integral din lemn construit pe un soclu de piatră iar acoperișul este din Șindrilă. Este un monument istoric construit în 1766. Un angajat al bisericii mi-a povestit câte ceva despre biserică iar în momentul când am zis că trebuie avut grijă de monument deoarece este din lemn mi-a zis că în Poiana nu mai sînt pompieri, o situație destul de îngrijorătoare.

Biserica poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. În centru acolo unde există intersecția de drumuri DJ106E / DJ106G mai există o altă biserică ortodoxă din zidărie.

Dobârca

Coborând din Poiana Sibiului pe serpentinele din pădure la un moment dat observăm o fortificație. Este Dobârca, mai exact biserica fortificată evanghelică. Dobârca este un sat săsesc din 1309. Am coborât din Jina aproape 550 m în altitudine până aici, Dobârca aflându-se la 453 m deasupra mării. Locuitorii din Dobârca au fost de etnie mixtă sași, români și romi dar în prezent în afară de romi nu am văzut pe altcineva.

Pentru Biserica Fortificată Evanghelică este necesară și obligatorie oprirea, măcar una scurtă deoarece oricum nu are cine să deschidă porțile. Zidurile le vom observa așa din exterior, am înțeles că interiorul a fost vandalizat complet inclusiv orga construită în 1898 de frații Rieger. Am înțeles că și o parte a acoperișului s-a prăbușit motivul fiind sustragerea unor elemente de susținere!!! Construcția s-a început în 1481 și a fost finalizată în 1599 (după multe adăugiri și construcții noi)

După excursia reușită m-am întors spre casă. Recomand oricui care nu are timp să parcurgă traseul întreg al Mărginimii Sibiului acest traseu făcut de mine, călătorii reușite vă doresc.

---

VIZUALIZĂRI: 2001 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI