De vorba cu Agnes despre sotul ei – Casa lui Albrecht Dürer

TIPĂREȘTE

Acum trebuie sa recunosc, daca am decis ca voi merge in Nuremberg trebuia sa ma gandesc si ce as dori sa vad acolo, si cum oferta este generoasa trebuia sa aleg, insa pictura este pentru mine pe un loc prioritar, asa ca in planul meu, Casa lui Albrecht Dürer era pe podium. Cum insa ma uitasem inainte peste aceasta destinatie, inainte sa descopar ceva mai bine orasul, am mers mai intai la muzeu pentru a-mi rezerva un loc in turul ghidat alaturi de Agnes, sotia lui Durer. Cum vine asta? O sa vedeti.

Mai intai ar trebui sa spunem cate ceva despre Dürer. Artistul german (de origine maghiara) s-a nascut in 1471 in Nuremberg. Este considerat cel mai mare artist renascentist, fiind pictor dar si grafician. Tatal lui era bijutier si speranta lui era ca fiul lui sa il urmeze in meserie, insa ii remarca si talentul cand acesta avea doar 13 ani si a realizat un remarcabil auto-portret. De aceea in 1486 (la 15 ani) il incredinteaza ca ucenic pictorului si graficianului Michael Wohlgemuth, al carui portret Durer il picteaza in 1516. Urmeaza si cateva calatorii atat in Germania cat si peste hotare, iar in 1495 se casatoreste (ideea parintilor) cu Agnes Frey, fiica unui om invatat al vremii, Hans Frey, mariaj ce il va ajuta in ceea ce priveste reputatia dar si situatia financiara.

In ceea ce priveste creatia sa, putem spune ca avem o mostenire ce contine peste trei sute de gravuri (cupru si lemn), opt sute de desene si peste optzeci de panze. Despre cateva dintre lucrarile sale voi continua insa in articol.

Una dintre lucrarile lui reprezentative este “Tanarul iepure” si poate ca o sa va mire asta (pe mine, o ignoranta in ceea ce priveste picture m-a mirat), insa a fost prima data cand un animal a fost subiectul principal al unei creatii. Si daca veti incerca sa priviti lucrarea, felul in care este prezentat fiecare detaliu te face sa crezi ca te uiti la o fotografie (daca nu ai sti perioada in care a trait Dürer). In alte tablouri ale lui Dürer se regasesc animale fiecare avand o anume semnificatie, aiic insa un animal a avut “rolul” principal, si acesta este si motivul pentru care in semn de omagiu, in apropierea casei sale se gaseste acel iepure pe care vi l-am prezentat aici vezi impresii

De asemenea, naturii in sine a incercat sa ii ofere rolul principal, asa incat regasim aici un tablou numai cu plante, redat insa atat de detaliat incat la fel ca si in cazul iepurelui, ai senzatia ca este o poza.

Un alt tablou atat de cunoscut incat doar sa il mentionez si sigur il cunoasteti este lucrarea numita “Maini” redenumita ulterior “Maini in rugaciune” , despre care Agnes mi-a spus urmatoarea poveste. “Sotul meu (pe tot parcursul vizitei ea s-a referit la Dürer spunand “sotul meu” ) provenea dintr-o familie cu 18 copii si a existat un moment in care el si fratele lui Albert au tras la sorti care sa plece sa studieze la Academia din Nüremberg si care sa ramana acasa si sa munceasca in mina, urmand ca mai apoi sa plece celalalt. Sotul meu a fost cel castigator si dupa 4 ani in care si-a aratat din plin talentul chiar castigand bani, s-a intors acasa spunandu-i fratelui ca acum este randul lui sa plece. Acesta si-a aratat mainile muncite in mina spunand ca este prea tarziu pentru el.”

Drept omagiu, Dürer a pictat mainile muncite ale fratelui sau cu palmele si degetele subtiri indreptate spre cer, intocmai ca o rugaciune.

M-am uitat prin poze si nu am gasit ca as fi facut o poza acestui tablou, Agnes imi povestea atat de multe incat se poate sa il fi scapat, insa am sa pun o poza cu un goblen lucrat de mine cu aceste maini.

In ceea ce priveste tablourile expuse aici, toate sunt copii, insa asa cum o sa vedeti in filmulet, este singurul loc unde puteti vedea aceste aceste lucari (copii) avad in vedere ca originalele se afla peste tot in lume.

Revenind la casa lui Durer, o casa cu 4 niveluri, ea insasi reprezinta un obiectiv avand in vedere ca dateaza din secolul XV, iar artistul a locuit aici din 1509 pana la moartea sa in 1529. Casa a devenit muzeu in 1871, si spre norocul nostru, s-au pastrat majoritatea lucrurilor ce i-au apartinut artistului. A fost avariata in timpul razboiului, inchisa pentru reparatii si redeschisa in 1971. Ca un element de unicitate, casa lui Durer este singura casa de artist (din nordul Europei) din secolul XV care inca exista.

Turul casei poate fi facut fie prin acest tur programat (cel in engleza era la ora 14,00, cel in germana de la ora 15,00) sau utilizand audio ghidul (inclus in pretul biletului, disponibil in germana, engleza, franceza, italiana, spaniola, japoneza, rusa). Pentru turul ghidat am platit in lus 2 euro (biletul cu audio ghid este 6 euro), ceea ce merita pe deplin, iar in cazul meu cu atat mai mult deoarece am fost singura, in schimb pentru turul in germana cred ca am vazut pe putin 20 de persoane. Durata vizitarii este data ca fiind aproximativ 40 de minute, cred ca as fi stat si mai mult deoarece chiar merita.

Casa prezinta aspecte din viata personala a artistului, dar si atelierul de pictura, grafica si mai trebuie mentionat ca aici a locuit si mama artistului, copiii lui dar si ucenicii.

In ceea ce priveste munca lui Durer trebuie sa mentionez un ecran interactiv pe care il veti intalni chiar la inceputul vizitei si vreau sa va fac recomandarea de a-l parcurge avand in vedere ca ulterior veti intelege mai bine ce veti vedea. Sunt prezentate unele dintre lucrarile lui si oferite diverse explicatii.

Multe dintre camerele acestei case erau folosite drept atelier, cu diverse destinatii, atelier de pictura si de preparat diverse culori pe care si le pregatea din diferiti pigmenti, un atelier in care exista o presa de tiparit (Agnes mi-a facut si o demonstratie), atelierul de gravura, si daca ne gandim ca toate aceastea se intamplau la 1500 trebuie sa apreciem cu atat mai mult toata aceasta munca. Agnes era imbracata conform secolului in care a trait (o sa o vedeti in poze) si mereu vorbea astfel:

“Aici faceam mancarea pentru familie si ucenici, si caldura de la soba de gatit incalzea si alte camere” (nu mai tin minte, stiu ca mi-a arata cum era ghidata caldura)

“Sotul meu picta aici pana seara si cand nu mai avea lumina buna pentru pictat se retragea si pregatea noi culori” ... asa incat aveai senzatia mereu ca esti si tu in epoca respectiva. Lucruri care astazi ni se par deja invechite, erau de top pentru acea vreme si aratau de fapt statutul social al artistului. Mi-a aratat in casa si diverse inovatii care sa il ajute in munca sau viata de zi cu zi, cum ar fi de exemplu un fel de lupa pentru a avea o lumina mai buna, sau un sistem de a deschide usa oaspetilor fiind la etaj.

In atelierul de gravura in cupru, aici au loc si demonstratii dar si lectii in care puteti invata aceasta tehnica, dar puteti si achizitiona diverse lucrari.

In ceea ce priveste lucrarile sale, am sa mai insist asupra unei lucrari, in mod sigur cunoscuta de multi dintre voi, intitulata “Autoportret” , Agnes mi-a aratat aceasta lucrare a lui Durer spunandu-mi sa o tin minte, pentru ca mai apoi sa ma duca in fata altor doua “autoportrete” intrebandu-ma de ce acestea doua nu pot fi considerate originale, ma simteam ca la testare, asa ca am incercat sa spun ca lumina tabloului, felul in care ochii lui aveau viata (cel putin asta fusese impresia mea) pe langa culorile generale ale tabloului, si se pare ca am vazut bine, asa ca si acesta poate fi un motiv bun sa luati un tur ghidat, este o vizitare a muzeului cu suflet.

Aceasta lucrare este una semnificativa pentru arta lui nu numai in ceea ce priveste faptul ca este un autoportret, dar pozitia adoptata in tablou, culorile folosite, dar si pozitia mainilor, si se pare ca de fapt majoritatea lucrarilor lui Durer transmit mesaje.

Ar fi multe de spus, am sa mai comentez la pozele atasate articolului, si am sa va lansez din nou invitatia de a vizita acest muzeu daca sunteti prin oras, si mai ales cu ghid. Am rugamintea la web de a atasa articolului acest filmulet documentar youtube

Si am sa va urez alegeri inspirate insa am sa imi inchei articolul cu un citat atribuit lui Dürer:

---

VIZUALIZĂRI: 1864 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI