REZONABIL
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
“Valea celor XII” - cum apare pe indicatoare, “Valea celor doisprezece” - cum veți găsi scris prin alte părți sau “La bordeie” - cum îi spun localnicii, se află în comuna Dobreni - Neamț, la margine de sat, dincolo de pârâul Horaița. Este un loc de poveste, un loc în care se nasc și se spun povești, un loc în care atât proprietarii cât și vizitatorii visează frumos și mult.
Am aflat despre acest loc - un concept original, cu câteva căsuțe construite în stil arhaic - și l-am trecut de îndată pe lista obiectivelor de vizitat cu ocazia viitoarei noastre deplasări în Neamț, deplasare pe care o intuiam a fi foarte curând. Dar înainte de a pleca în călătorie, pe AFA, apare un articol în care colegul nostru @Taraxacus apreciază “Valea celor XII” ca fiind un loc “De evitat, nu este decât reclamă” . Ba mai mult, este “o mare țeapă” , motiv pentru care notează locația foarte slab și nu o recomandă.
Am rămas pe gânduri. Punând în balanță, de o parte, curiozitatea mea care era atât de mare, iar de cealaltă parte conștiința faptului că aș putea fi țepuită, de comun acord cu cei care mă însoțeau, în ziua de vineri 28 august, am fost și noi acolo.
Din Piatra Neamț până la Dobreni, pe DN15, nu sunt decât 15 km. Un indicator ne trimite către stânga, pe un drum șerpuit, la început mai bun, apoi tot mai prost, dincolo de podul nou care trece peste pârâul Horaița. De menționat că la fiecare cotitură a acestui drum de doar 2 km, care pare că duce către nicăieri, există indicator spre “Valea celor XII” .
Fiind vineri, înainte de amiază, am fost surprinși văzând atâtea mașini - din mai multe județe ale țării - parcate în apropierea porții. Prezența în număr atât de mare a persoanelor însoțite de copii, îmi spunea că, într-adevăr, reclama a fost pe măsură.
Pe poarta metalică, pe lângă informațiile privind prevenția Covid 19, este afișat programul de vizitare: Luni - Duminică între orele 11.00-16.00, taxa de acces pentru vizitare fiind de 15 lei/persoană - adulți și 5 lei/persoană - copii. Mai există un afiș - Regulament de ordine internă - care include câteva reguli de bun simț pentru vizitatori: nu urcați pe căsuțe, nu lăsați copiii nesupravegheați, nu aruncați cu pietre sau gunoaie în apă, aruncați gunoiul și mucurile de țigară în coș, nu rupeți plantele, nu aruncați nimic și nu mâncați în ciubăr.
La achitarea taxei de acces, am fost informați că dacă luăm masa acolo - în Taverna lui Zamolksis (35 locuri) sau pe terasă (100 locuri) - în cazul în care consumația depășește 100 lei, taxa de acces pentru vizitare va fi scăzută. Nu am beneficiat de acest bonus. Era mult prea devreme pentru un prânz și în plus, aveam planuri pentru tot restul zilei, deci timpul ne era drămuit.
Vizita noastră în “Valea celor XII”
Ca orice loc turistic și “Valea celor XII” și-a încropit o legendă a ei.
“Legenda spune că în vremea geților, prin aceste locuri era un sat de războinici neînfricați care în toată vremea erau nevoiți să lupte pentru a-și apăra pământurile de cotropitori. Însuși regele aflând despre acest pământ roditor, despre frumusețea și bogăția locului, a dorit ca acesta să fie doar al său și i-a trimis la luptă grea pe toți vitejii satului pentru ca așezarea să rămână fără apărare. Doar 12 războinici au reușit să se mai întoarcă din luptă. Găsindu-și satul pustiit, au hotărât să întemeieze o altă așezare, într-un loc la fel de frumos, cu un pământ la fel de roditor. În drumul lor, războinicii îl întâlnesc pe vrăjitorul Zamolksis care le promite loc bun de sat cu condiția să își facă în mijlocul așezării lor o tavernă.”
Se pare că așa a început povestea. În “Valea celor XII” , doar patru dintre cei doisprezece viteji care s-au întors teferi din lupte au reușit să-și facă bordeie. Construite din pământ, piatră și lemn, acoperite cu iarbă, lăcașurile îngropate pe jumătate în pământ sunt încălzite cu foc de lemne și sunt iluminate cu lumânări și opaițe. Cine dorește să se cazeze aici, va avea parte, cu siguranță, de o experiență unică. Mi-ar lua poate prea mult să descriu fiecare încăpere pe care am vizitat-o. Sper ca imaginile atașate să completeze rândurile mele.
Cum spuneam, deocamdată sunt doar patru bordeie, fiecare cu alt aspect și cu alt nume. Bineînțeles, cu nume ale războinicilor din vale.
Bordeiul lui Bardas construit din butuci, poate găzdui două persoane, Bordeiul lui Robardin - bucătarul satului, are o singură încăpere și poate găzdui tot două persoane. Mai pretențios este Bordeiul lui Astor - vrăjitorul și vraciul satului, care are două încăperi, fiind singurul iluminat natural pe timpul zilei (are și un geam pe acoperiș). Și Bordeiul lui Davos - unul dintre cei mai vajnici luptători, poate găzdui tot patru persoane, dar într-o singură încăpere.
Bordeiele pot fi închiriate individual la prețuri destul de mari (între 250 și 400 lei/noapte în funcție de confort) sau în totalitate (adică pentru 12 locuri) cu un cost pe măsură. În prețul cazării este inclus micul dejun și accesul la saună și ciubăr. A se reține că nici una dintre încăperi nu are televizor, nu are baie proprie și nici măcar semnal pentru telefon. Amenajat într-o construcție de forma unui imens trunchi de copac, grupul sanitar este comun și este cât se poate de modern - cu spălătoare, dușuri și cabine WC, pentru doamne în dreapta și pentru domni în stânga, toate dotate cu ceea ce este necesar, inclusiv cu dezinfectant pentru mâini.
Cele patru bordeie, grupul sanitar, taverna cu linguroiul aninat de hornul sobei cu plită, ciubărul cu apă fierbinte, sauna, sunt legate între ele prin alei pietruite sau pardosite cu mici cioate de lemn. Un iaz înconjurat cu un gard de nuiele, cam adânc (probabil pământul a fost folosit la construcția bordeielor), felinare atârnate în copaci, uși rotunde, acoperișuri pe care le poți atinge cu mâna și încă alte curiozități pot fi văzute în “Valea celor XII” .
Toate interioarele sunt dotate și ornamentate cu obiecte vechi, greu de găsit în zilele noastre - lăzi de zestre vechi de aproape 200 de ani, sobe din metal, lămpi cu gaz, vase de aramă cu o lucrătură specială, perdeluțe cu ciucurași, precum și multe țesături și cusături. Singurele obiecte moderne - în disonanță cu restul - sunt halatele de baie și papucii de unică folosință necesare celor care merg la saună sau la ciubăr.
Intenția noastră a fost să luăm și o masă acolo, la terasă, dar am ajuns la “Valea celor XII” cu mult înainte de ora obișnuită pentru prânz, așa încât nu vă pot spune decât ceea ce am auzit. Bucatele sunt pregătite la foc de lemne, după rețete tradiționale, cu ingrediente procurate de la producătorii locali. Cum vă sună “Specialitatea lui Zamolksis” , “Pofta lui Bardas” , “Desfătarea Zeilor” , ouă bătucite, ouă răscoapte în vatră? Dar băuturi ca “Tăria lui Zamolksis” , “Puterea lui Davos” sau “Elixirul Zeilor” ?
Sper că atunci când vom mai ajunge în Neamț, să avem răgazul de a ne abate din nou în “Valea celor XII” pentru a degusta măcar în parte aceste specialități cu nume originale.
Încheiere
Dacă recomand această locație? Nu, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut acolo, ci pentru că eu nu am fost decât vizitator acolo. Nu m-am cazat, nu știu cum e să dormi într-o încăpere jumătate sub pământ, pe care trebuie să ți-o încălzești singur cu foc de lemne, nu știu cum e să te miști într-o încăpere joasă, cu grinzi de le atingi cu mâna, la lumină de opaiț. Ca vizitator, da, am fost încântată. A fost ceva ce nu mai văzusem până atunci. Apreciez ideea tinerilor proprietari și mai ales efortul pe care l-au făcut pentru a încropi acest original sătuc.
Am încercat să descriu cât mai obiectiv ceea ce am văzut acolo pentru ca cei care - eventual - vor citi, să poată aprecia singuri dacă această locație li se potrivește sau nu. Ca obiectiv de vizitat sau și ca locație de cazare.
Dar, dacă vă hotărâți să veniți aici, aduce-ți-vă și copiii! Ei vor fi încântați de locul de joacă amenajat într-un spațiu alăturat, de broaștele care orăcăie în iaz și poate că și de atâtea și atâtea obiecte interioare pe care nu le-au mai văzut și despre care probabil că nici n-au auzit vreodată.
Trimis de iulianic in 21.09.20 20:05:58
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PIATRA NEAMȚ.
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 47.00475400 N, 26.40672300 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Valea celor XII [Dobreni], PIATRA NEAMȚ" (nou-creată pe sait)
-
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc) 
Rog așteptați...
@webmasterX: Da, este OK!
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@iulianic: Excelent obiectiv turistic, fix pe gustul meu.
Cine e fătuca de pe prispa lui Bardas?
Copaia e superbă, avea și bunica una, dar nu avea formă de opincă.
Felicitări!
@krisstinna: Mulțumesc pentru aprecieri! Mi-a plăcut la Valea celor XII, dar – sincer – nu m-aș caza acolo. Nu am curaj să dorm acolo. Paturile sunt confortabile (am cercetat saltelele și sunt chiar foarte moderne). Învelitorile și mai ales pernele din pânză de sac, nu cred că m-ar mulțumi.
Copaia? În P26, pe un butoi, este o copaie adevărată, de formă standard. În P44 nu este o copaie. Este o opincă cioplită în lemn. Nu știu dacă a încălțat vreodată un picior, dar are mărimea unui picior uman și nu a unei copăi. În poză pare mare pentru că fotografia a fost făcută de aproape. Și în P54 se văd două încălțări de lemn, alt model. Sunt un fel de saboți românești, dar nu știu când sau dacă s-a purtat la noi așa ceva.
Fătuca? Fătuca este de-a casei. Face parte din decor și mai ajută la câte ceva. Îi făcea plăcere să pozeze și accepta cu bucurie când i se solicita acest lucru.
@iulianic: Doamne, câtă ţară ai văzut vara asta! Merita România în general şi Moldova în particular atenţie şi din partea afaiştilor de valoare. Să vă ajute Dzeu să mai vedeţi la bob mărunt şi alte regiuni ale ţării noastre frumoase! Poate ăsta a fost singurul lucru pozitiv adus de pandemie.
Cât priveşte bordeiele din Valea celor XII, proprietarii sunt de felicitat pentru idee, în fond se doarme la Bâlea într-un hotel de ghiaţă, în alte părţi în căsuţe în copaci, de ce nu şi în bordei? Este cu siguranţă mai interesant pentru o noapte decât cazarea într-un hotel cu camere standard şi fără personalitate.
@iulianic: Nici eu nu m-aș caza acolo, doar aș vizita locul pentru că îmi place teribil.
Am crezut că e o copaie, in poză o vedeam mare, bunica avea una (mare cât o albie) in care frământa aluatul pentru pâine, ea făcea zilnic azimă (lipie), vara orna pâinea cu felii de roșii, apoi o băga in cuptorul făcut din pământ galben, îmi plouă in gură când îmi amintesc, mirosea toată curtea a sănătate, a bogăție, așa zicea ea- pâinea e bogăția omului.
Mulțumesc pentru detaliile oferite!
@iulianic: Am vizitat și noi locul cu ocazia mini-vacanței pe care am petrecut-o în zonă vara asta. Aceeași impresie: minunat, romantic, idilic, dar de cazat, nu m-aș caza acolo! Motivul principal (de fapt, singurul) este buda la comun.
Nici noi n-am reușit să poposim la taverna micuțului sat, eram imediat după masa de prânz, mâncaseram regește în Piatra Neamț, la IL VIAGGIO. Poate data viitoare...
În schimb, am fost invitați să vizităm și parcela animalelor, unde se afla și un mic loc de joacă pentru copii. Am admirat 2 măgăruși pașnici și simpatici și ne-am amuzat teribil de o căpriță zurlie, ce acaparase trambulina de sărit, spre disperarea unei fetițe! 
@Michi: În această vară, în lunile iulie și august, am fost de două ori în Neamț. Puse cap la cap, am stat acolo fix patru săptămâni. Vizitarea „la bob mărunt” a ținutului copilăriei mele a fost un fel de răzbunare pe pandemia care ne-a tăiat toate vacanțele planificate pentru anul acesta. La anul… vom vedea ce va mai fi.
Am găsit bucurie și în genul ăsta de vacanță. Vechea casă părintească, întrunirea familiei… În weekend-uri veneau și cei tineri - altfel ocupați cu munca. Unii dormeam pe la pensiunile din apropiere, alții - mai năstrușnici - și-au instalat cortul în grădină… Cafele, bere și multe povești pe terasă, apoi plimbările planificate de mine în amănunt. Cu drumețiile pe Ceahlău nepotul meu a fost capul răutăților. Bineînțeles, n-a mers toată lumea. Doar tinerii și cei mai curajoși sau… mai nostalgici. Adică eu.
@krisstinna: Și eu am văzut la bunicii mei copaie. I se spunea “covată” . În copilăria mea și mama a avut o astfel de covată. Frământa pâine în ea și –la sărbători – cozonaci. Mai târziu, când viața noastră s-a schimbat, păstra mălai în ea. În cele din urmă covata nu a mai folosit nici la asta. Cumpăram mălaiul la pungă, din magazin.
În timp, covata a dispărut din arsenalul gospodăriei noastre. Nu știu ce s-a ales de ea. Poate că e obiect de muzeu pe undeva.
@crismis: Apreciez că proprietarii se străduiesc să ofere atracții pentru fiecare categorie de turiști. Masă tradițională în cadru rustic (fie afară, fie în interior), loc de joacă pentru copii, animale, chiar și programe artistice cu anumite ocazii...
Dacă - din motivele știute - cazarea acolo nu m-ar fi atras, o masă la Taverna lui Zamolksis chiar mi-aș fi dorit. Dar, plecaserăm de curând de acasă (casa părintească), cu mic dejun luat, cu cafeaua savurată în liniștea terasei… În plus, în programul zilei mai erau încă alte obiective care așteptau să fie bifate.
@iulianic: Excelentă ideea proprietarilor! foarte frumos ai prezentat și mi-a plăcut și recomandarea. Eu m-aș caza acolo, singura mea problemă ar fi baia la comun, și mai ales că ar trebui să ies noaptea să merg la baie. In rest, n-aș spune nu la o noapte intr-unul din acele bordeie. Ar fi interesant de știut cum este mâncarea? Păcat că nu ați stat la masă. Poate aflăm de la o viitoare vizită. Foarte frumos! Felicitări!
@Mika: Da, și eu regret că nu am rămas acolo și pentru masă, dar pentru noi nu era deloc timpul potrivit pentru asta. Știu că în viitor vom mai ajunge în Valea celor XII și – poate – cu un program mai bine pus la punct, vom reuși să servim ceva acolo. Pot spune însă că, atunci când am ajuns noi acolo, mesele de la terasă (în tavernă nu se servea nimc) erau ocupate în bună parte. Mi s-a părut că erau chiar foarte mulți oameni comparativ cu momentul în care noi ne-am terminat vizita. Bordeiele erau toate libere, cu ușile deschise, gata să-și primească vizitatorii. Nu știu dacă în noaptea precedentă fusese cineva cazat acolo. În orice caz, mai mult de 12 persoane nu se pot caza. Deocamdată.
Mulțumesc pentru aprecieri!
Nevoia omului de a reveni la mama natură! Ăsta cred că e miezul inițiativei acelor tineri. Nici generația noastră, cu atât mai mult a lor, habar nu am avut a locui într-un bordei, dar înaintașii înaimtașilor noștri, da, ei au locuit, unii poate toată viața. Acolo și-au crescut copiii, acolo își țineau proviziile și tot acolo aveau săpată o ieșire secretă în caz de primejdie.
Vara probabil era răcoare, iarna mai bine ca afară. Interesantă afacere și cred, profitabilă. Te felicit în mod special pentru acest review!
@mihaelavoicu: Da, cred că nevoia omului de a reveni la natură i-a făcut pe proprietari să conceapă și să realizeze ceea ce am văzut la Valea celor XII. Au avut și norocul unui amplasament bun, izolat, pe malul unui pârâiaș (terenul a fost al bunicii soției după câte am aflat).
Când ne-a povestit mama că părinții ei (adică bunicii mei) deportați în Siberia au trăit acolo câțiva ani în astfel de adăposturi sub pământ, nu îmi puteam reprezenta cum vine asta. Mult mai târziu - la Muzeul Satului din București - am văzut și chiar am intrat într-un bordei. La Muzeul Satului a fost surpriza a ceva cu totul nou pentru mine, la Valea celor XII a fost satisfacerea unei curiozități.
Interesant loc prin originalitatea lui! Proprietarul(ii) au mizat tocmai pe nevoia orășeanului - obișnuit cu confortul sec. XXI - de-a încerca ceva nou, mai deosebit! Se pare că a reușit. 
Eu aș încerca să dorm o noapte/două acolo (numai vara, sau pe timp frumos, să nu fiu obligată să fac focul în bordei), daaaaar numai cu condiția de-a avea o oală de noapte cu capac pe care s-o las afară, aproape de ușă, pentru pp în timpul nopții! (nu mi-ar fi greu s-o deșert dimineața la WC-ul din grupul sanitar!)
Este frumos tot locul, cu iazul, cu taverna, ca să nu mai vorbesc de interioarele bordeielor! Strămoșii noștrii chiar au viețuit în, ele cu copii și nepoți, fără a avea „confortul” de la „Valea celor XII”! (cu saltele bune și cu grup sanitar! Ce să mai spun de ciubăr și saună?! 
)
Pozele tale mi-au amintit că și mama avea obiecte de lemn, o „albie de rufe” , mare, în care spăla, cu mâna, rufele noastre. Tot în ea ne îmbăia în fiecare seară pe noi, fetele, când eram mici. Avea mama și o covată, de-aceeași formă cu albia de rufe, dar mult mai mică, în care frământa cozonacii, la Paște și Crăciun! Asta se întâmpla pe la începutul anilor '50, când stăteam cu chirie, până să ne mutăm „la bloc”, mult visatul confort al tinerilor de atunci: căldură - de la calorifer, apă caldă/rece - la robinetele din baie/bucătărie, plus gazele - la aragaz, când nu mai trebuia să gătească mama la plita sobei cu lemne, sau să fiarbă rufele în cazan, pe pirostrii, în curte. (Doamne, ce mult e de-atunci!!!)
Cred că și mâncarea este bună la „Valea celor XII” ! Sunt sigură că veți ajunge să vă împliniți dorința de-a gusta mâncarea făcută la foc de lemne, pe plită sau pirostrii!
Felicitări pentru articol, mi-a plăcut și am votat cu drag! 
@doinafil: Ce scumpă ești
Cum naiba sa dormi acolo dacă nu ai wc? M-ai amuzat cu olița de noapte 
Eu văd cazările astea doar pentru aventurieri, pentru petrecăreți sau pentru tineri.
Și sunt convinsă că sunt amatori
@doinafil: Proprietarii au muncit foarte mult mai ales pentru faptul că au făcut cea mai mare parte prin efort propriu. Și încă mai au mult de muncit pentru că au promis 12 bordeie acolo, pe valea pârâului Horaița.
”Eu aș încerca să dorm o noapte/două acolo …, daaaaar numai cu condiția de-a avea o oală de noapte…
Bordeiele nu au în dotare și așa ceva, dar nu mă îndoiesc de faptul că - la cerere - poți primi și o oală de noapte.
@krisstinna: @doinafil chiar este o aventurieră și o petrecăreață veselă. Cel puțin așa o cunosc eu. O cred când spune că s-ar aventura o noapte-două la Valea celor XII.
”Cum naiba să dormi acolo dacă nu ai wc? M-ai amuzat cu olița de noapte.
Cred că și aici există o rezolvare. Dacă te culci târziu (tot stai la tavernă sau la terasă, la un pahar de vorbă, până târziu în noapte) și te trezești devreme (oricum cocoșii de pe vale nu te vor lăsa să dormi până târziu), nu cred că mai ai nevoie de toaletă în timpul nopții. Și-apoi, vara, noaptea e scurtă.
@iulianic: Ba, eu oricât de târziu m-aș culca și oricât de devreme m-aș trezi, tot îmi trebuie toaletă în timpul nopții! Plus că la taverna nu stai pe uscat... Deci nu. Vizităm, mâncăm, bem, ne veselim și pe urmă plecăm acasă!
Eu glumesc acum, dar... Când am făcut rezervarea la Agârcea, știam despre Valea celor XII și chiar încercasem anterior să rezerv acolo, fără să fiu atentă la acest aspect, că buda e comună. Noroc că n-au avut locuri... Dealtfel, din cele 4 căsuțe n-am reușit să intram decât în 2, restul erau ocupate (și alea 2 abia se eliberasera). Abia când am ajuns acolo, am răsuflat ușurată de potriveală! Acum nu zic, cred că 2 nopți n-aș fi murit, dar totuși...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2020 [Valea celor 12 dobreni] De evitat nu este decat reclama — scris în 25.08.20 de Taraxacus din IASI - nu recomandă
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată