Muzeul de Artă Populară “Nicolae Popa” - Târpești

TIPĂREȘTE

La Muzeul “Nicolae Popa” din Târpești, comuna Petricani, intenționam să ajungem la prima noastră vizită din acest an la Târgu Neamț. Vizitaserăm Humuleștii copilăriei lui Creangă, iar indicatorul aflat chiar în locul în care parcaserăm mașina ne informa că până la muzeul din Târpești nu mai avem decât 12 km. Din păcate, pentru că cerul se acoperise cu nori negri și amenința cu o ploaie furioasă, am decis să ne îndreptăm spre oraș în speranța că acolo vom găsi mai ușor un adăpost în caz de ploaie grea.

Muzeul “Nicolae Popa” din Târpești a rămas însă pe lista noastră, iar la următoarea vizită în Neamț - cea din luna august - am bifat și acest obiectiv.

Drumul până la Târpești nu a mai fost cel pe care îl reținuserăm (adică cel din Humulești), ci plecând din Piatra Neamț, am părăsit DN15C la Crăcăuani și străbătând câteva sate - Ghindăuani (locul nașterii marelui filozof Vasile Conta), Grumăzești, Topolița - pe DJ155L, drum șerpuit, dar bun și nu prea circulat, am continuat spre Petricani. Înainte de a ajunge în centrul comunei, am virat la dreapta, pe DJ155M pentru Târpești. Ghidați și de indicatoarele din sat (care sunt peste tot), am ajuns în fața porții Muzeului de Artă Populară “Nicolae Popa” .

Despre Nicolae Popa

Cred că orice roman știe sau ar trebui să știe că ” Din rândul artiștilor populari contemporani Neculai Popa se vădește a fi creatorul cu cele mai multiple preocupări, gama pasiunilor sale trecând de la teatrul popular până la sculptura în lemn și piatră. Este colaborator apropiat al arheologilor din București, creator de costume și măști pentru teatrul popular (Ursul, Irozi, Jieni, etc.), culegător de folclor, creatorul unui muzeu de arta populară și etnografie în Târpești, creator de versuri pentru teatrul de amatori, și creatorul unui roman autobiografic în versuri.” Așa îl prezenta Gheorghe Aldea pe meșterul de la Târpești în lucrarea sa “Sculptura țărănească în piatră” apărută la Editura Meridiane în 1969.

Tot așa începe prezentarea lui Nicolae Popa și în pliantul pe care îl primesc vizitatorii acolo, la Muzeul de Artă Populară din Târpești, atâta doar că verbele sunt acum la timpul trecut. Artistul ne-a părăsit în urmă cu 10 ani. În plus, aflăm că pe lângă romanul autobiografic în versuri “Cartea vieții mele” (1996), meșterul popular de la Târpești a mai publicat trei cărți: “Lumea satului” (1998) - tradiții și obiceiuri din satul Târpești, “Din lumea văzută și nevăzută” (2002) - cugetări întâmplări și snoave, auzite sau trăite, “De la lume adunate” (2006) - glume și snoave culese din popor. De asemenea, Nicolae Popa a fost donatorul a peste 1900 de piese de artă populară și etnografie, aflate în colecțiile Muzeului de Istorie și Etnografie - Târgu Neamț.

Mai trebuie să reținem că Nicolae Popa (1919-2010) născut în satul Târpești, a urmat școala de cântăreți bisericești la Piatra Neamț, cu preotul Constantin Matasă - arheolog amator și fondator al Muzeului de Istorie din Piatra Neamț, cel care îl va încuraja să se apropie de cercetarea arheologică.

Perioada 1961-1965 când se efectuează primele săpături arheologice în “Râpa lui Bodai” din satul Târpești (sat atestat documentar din 1586, dar cu urme de locuire din mileniile IV-III î. H. - cultura Cucuteni-Tripolie) este și perioada de debut ca sculptor naiv, urmare a imitării statuetelor din ceramică descoperite în timpul cercetărilor arheologice. Este, de asemenea, perioada de început privind participarea sa la expoziții (de grup sau personale, zonale sau naționale), la concursuri de artă naivă și la festivaluri de folclor din țară sau din străinătate.

După cum se observă, Nicolae Popa a fost o personalitate complexă, un creator activ care pe lângă profesiunea sa de cântăreț la biserica din sat, a găsit timp pentru modelarea pietrei și a lemnului, pentru colecționarea de obiecte vechi, pentru organizarea de teatru folcloric și crearea de măști populare ca recuzită pentru acesta și nu în ultimul rând pentru a scrie.

Dacă doriți să aflați mai multe despre expozițiile la care a participat, premiile cu care i-a fost răplătit talentul, precum și pe care dintre meridianele lumii au călătorit creațiile sale, accesați Muzeul de Artă Populară “Nicolae Popa”

Vizita noastră

Primul lucru care ne-a atras atenția încă înainte de a coborî din mașină a fost poarta. Poarta nu este una ca oricare alta. Sculptată de artist, în lemn de stejar, cu stâlpii și cu fiecare șipcă împodobită cu migăloase încrustații, poarta are și o semnificație aparte pe care doar ghizii ți-o pot desluși. Este un fel de arbore genealogic al familiei, care înglobează circa 23 de figuri umane. Stâlpii mari - mama și tata - apoi cel de-al treilea stâlp - fiul - cel care duce spița neamului mai departe. Merită privit măcar câte un moment fiecare personaj reprezentat aici - țăran, intelectual, în portul tradițional sau în cel orășenesc.

Curtea înierbată, cu flori, este împânzită de lucrări în piatră sau în lemn, unele mai mari, altele mai mici. Alături de "Rugăciune", "Dacul", "Sărutul", "Fata cu flori", se evidențiază un autoportret, în lemn. Lucrarea îl reprezintă pe meșter purtând căciulă țărănească și având în mâini instrumentele meșteșugului său - dalta și ciocanul.

În curte, un grup de vizitatori sosiți înaintea noastră asculta prezentarea ghidei, doamna Elena Rotaru-Popa, fiica artistului. Poate că trebuia să precizez de la început că Muzeul de Artă Populară “Nicolae Popa” - Târpești este un muzeu privat (cel mai mare de acest gen din țară). El este administrat de urmașii artistului, cei care - pe rând - îi primesc pe vizitatori în fiecare zi între orele 8.00-20.00. Taxa de vizitare este de 10 lei/persoană. Pensionarii beneficiază de reducere - 5 lei/persoană.

De îndată ce a terminat prezentarea pentru grupul anterior, doamna Elena Rotaru-Popa s-a îndreptat spre noi cu urarea de bun venit, povestindu-ne într-un fel atât de frumos și de convingător despre tatăl său, despre munca lui de o viață și despre muzeul pe care urma să-l vizităm. Pliantele pe care ni le-a înmânat ne-au fost de un real ajutor deoarece oaspeții - după ce primesc informațiile esențiale - sunt lăsați să viziteze singuri, în ritmul propriu, toate colecțiile expuse.

Primul muzeu a funcţionat în vechea casă de serviciu a învăţătorului satului, casă pe care Nicolae Popa a reparat-o și a amenajat-o pentru a putea găzdui colecţia sa de obiecte.

Casa cu măști este o casă bătrânească, ridicată - conform anului menționat pe fronton - în 1867. Cu patru încăperi - hol de intrare, dispus central, două camere amplasate de o parte și de alta a holului și o a patra cameră (inițial cu rol de magazie, mărită ulterior), amplasată în partea din spate a clădirii - casa de locuit a familiei Popa a fost transformată în muzeu spre sfârșitul anilor ’70. Este deosebit de frumoasă fațada acestei case cu cerdac și cu cornișă decorate cu dantelării din lemn.

În prezent această casă găzduiește piese de recuzită pentru teatrul popular - măști lucrate de Nicolae Popa și soția sa, costumații de Anul Nou pentru dansul “Caprei” și dansul “Ursului” , precum și costumații pentru formația “Haiducii” , costumații de Crăciun pentru formația “Bethleem” , o impresionantă colecție de bundițe tradiționale din zona Neamț, precum și numeroase obiecte sculptate în lemn și piatră realizate de Nicolae Popa începând din anii ’60 și până în prima decadă a anilor 2000.

Casa Colecțiilor

Odată cu intrarea muzeului din Târpeşti în circuitul turistic, pe la începutul anilor ’70 Nicolae Popa și-a dat seama că spațiul expozițional devenise insuficient, așa încât era nevoie de o nouă construcție. A gândit și a construit cea de-a doua casă alături de casa bătrânească, în curtea sa, pe locul unde își desfășura activitatea de creație. “Casa Colecțiilor” începută în 1974, a fost terminată trei ani mai târziu, în 1977, an în care a și fost deschisă publicului.

Casa cu cerdac lung, cu stâlpi sculptați și cu decorațiuni la fațadă, are șase camere și două holuri, toate încărcate cu exponate. Prima încăpere, un hol lung, are pereții capitonați cu diplome și fotografii cu Nicolae Popa și soția sa Elena. Sunt atât de multe diplome încât cu greu le poți citi sau fotografia pe toate. Ele atestă recunoașterea talentului artistului atât pe plan intern cât și internațional.

Care sunt colecțiile din “Casa Colecțiilor” ?

Colecția de obiecte arheologice descoperite în zona comunei Petricani, o colecție numismatică și alta de arme ocupă una dintre săli. Urmează o altă încăpere care adăpostește o colecție etnografică de unelte casnice, pentru păstorit și agricultură, precum și o colecție de tabachere, obiecte de podoabă și medalii, apoi colecția etnografică de unelte casnice și meșteșugărești (dulgherie, fierărie). Colecția etnografică de piese de mobilier, lăzi de zestre pictate și vestimentație tradițională (cu costume populare, bundițe, cingători, opinci) m-a reținut destul de mult pentru a le analiza pe toate. Colecția de pictură naivă etalată pe pereții celui de-al doilea hol, corespondent cu primul, expune în special tablouri redând scene cu obiceiuri tradiționale de Crăciun și de Anul Nou. Colecția de obiecte religioase cuprinde icoane foarte vechi, unele cu valoare de patrimoniu, sfeșnice, cruci, cădelnițe, precum și o evanghelie din 1821. În aceeași încăpere sunt înghesuite fel de fel de obiecte tehnice, ceasuri și lămpi vechi, aparate de radio clădite unul peste altul și nu mai puțin de 63 de fiare de călcat. Colecția etnografică de unelte pentru țesut și prelucrat inul și cânepa a fost un alt punct de atracțe pentru mine. Aceasta ocupă ultima încăpere din cea de-a doua casă-muzeu.

Între piesele expuse în Muzeul de Artă Populară “Nicolae Popa” - Târpești un loc aparte îl ocupă „Gânditorul de la Târpeşti” , o copie a originalului (6500 de ani vechime) descoperit în timpul săpăturilor arheologice la care a participat și Nicolae Popa. Copia se află într-o vitrină din sala 6, însoțită de un fragment de presă care vorbește despre „Gânditorul de la Târpeşti” , o capodoperă a artei cucuteniene găzduită acum de Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni din Piatra Neamț. Statueta reprezentând un bărbat așezat pe sol, cu capul între palme și coatele rezemate de genunchi, seamănă izbitor de mult cu „Gânditorul de la Hamangia” (7000-8000 de ani vechime).

Toate cele aprox. 3000 de exponate pot fi văzute în cele 12 încăperi destinate muzeului. La acestea adăugăm curtea cu sculpturi în piatră și lemn, precum și poarta pe care recomand să o studiați cu atenție dacă ajungeți acolo.

Încheiere

În final menționez că în curte, în prelungirea “Casei Colecțiilor” se află o mică expoziție Damian Popa, artist plastic modernist, fiu al meșterului popular Nicolae Popa.

Știați că bustul lui Ion Creangă pe care îl admirăm în curtea Casei memoriale “Ion Creangă” din Humulești este o lucrare executată în 1987 de Damian Popa, fiul lui Nicolae Popa din Târpești?

Știați că bustul Veronicăi Micle din fața Casei memoriale “Veronica Micle” din Târgu Neamț, lucrare executată în 1997, poartă semnătura aceluiași artist - Damian Popa, fiul lui Nicolae Popa din Târpești?

---

VIZUALIZĂRI: 1211 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI