GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
O zi pe Muntele Fansipan - "acoperișul” Indochinei
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Sapa. Sapa este o unealtă care se folosește în grădină și care pe mine mă enervează la culme pentru că-mi iese sufletul atunci când trebuie s-o folosesc. Dar nu despre Sapa asta vreau să vorbesc în prezentul articol, ci despre orașul Sapa din Vietnam. Vietnamezii îl scriu Sa Pa (tot așa cum scriu și Viet Nam sau Ha Noi), dar pentru noi, europenii se scrie într-un cuvânt. Sapa se află undeva în nordul extrem al Vietnamului, foarte aproape de granița cu China. Este un oraș aflat la altitudinea de aproximativ 1,600 de metri, situat într-o văioagă și înconjurat pe trei laturi de munți.
Cum se poate ajunge la Sapa dacă mergi de capul tău prin Vietnam? Foarte simplu. Din Hanoi, ori cu trenul, ori cu microbuzul / autobuzul. Cu trenul ar fi ideal de mers noaptea, la vagon de dormit până la Lao Cai și din gara de la Lao Cai cu un microbuz, preț de vreo oră până în Sapa. Avantaje: scapi de cazare o noapte plus încă una dacă te întorci la fel în Hanoi și câștigi ziua în care ajungi și ziua în care pleci. Dezavantaj: prețul. Trenul de noapte e vreo 100 de dolari de persoană la cabină cu patru paturi. Cu microbuzul ai avantajul prețului care este 18-20 de dolari de persoană plus faptul că nu mai schimbi în Lao Cai mijlocul de transport, dar ai dezavantajul că astea pleacă de obicei dimineața sau la mijlocul zilei, atât din Hanoi cât și din Sapa, ceea ce înseamnă două jumătăți de zi pierdute din vacanță. Noi am folosit microbuzul la dus și un sleeper bus la întors din două motive. Unul ar fi prețul, pentru că la un concediu de 30 de zile totalul costurilor e oricum destul de mare, așa că orice dolar economisit e un dolar economisit și pentru că am citit niște chestii despre căile ferate vietnameze și trenurile aferente care nu prea mi-au plăcut.
M-am uitat pe ofertele agențiilor de turism din România și niciuna nu are în program vizitarea acestui oraș. Și e mare păcat. Este un oraș ofertant, chiar foarte ofertant în materie de turism. Are câteva obiective pe care le-am găsit în top 20 de văzut în Vietnam: Muntele Fansipan, terasele pe care se cultivă orez și Cat Cat Village, un sat unde trăiește o minoritate etnică vietnameză, ar fi doar trei chestii care se pot vizita acolo. După mintea mea, trei sau chiar patru zile ar fi numai bine de stat acolo pentru a putea vizita tot ce este de vizitat, fără grabă, fără să te mâne de la spate vreun ghid prea zelos. Noi am avut la dispoziție numai două zile și dimineața zilei în care am plecat înapoi spre Hanoi, așa c-a trebuit să chibzuiesc bine ce să văd și ce să las pentru o viață următoare. Și-am zis așa: o zi pentru Muntele Fansipan și eventual dacă ne rămâne timp să dăm o tură prin Cat Cat Village și în cea de-a doua zi am fost să vedem Podul de Sticlă aflat undeva la vreo 20 de kilometri vest de Sapa, cascada Love Waterfall și terasele de orez din Ta Van Village, undeva la 10 kilometri sud-est de Sapa (trebuia Tavan, dar și Sapa și Tavan mi se pare cam mult :) ).
În articolul de față o să încerc să povestesc despre ziua petrecută pe Muntele Fansipan, o să încerc să dau cât mai multe amănunte, chestii pe care nu le-am găsit pe nicăieri înainte să plec și care poate, vor fi de folos cuiva care va dori să meargă acolo.
Muntele ăsta de se cheamă Fansipan se mai numește și Acoperișul Indochinei, pentru că este cel mai înalt munte din această zonă a lumii. Are 3,143 de metri în cel mai înalt vârf și tocmai aici o companie privată, anume Sun World și-a găsit să facă un mini orășel cu stație de telecabină, cu un funicular, cu restaurante, benzi rulante, pagode, un uriaș Buddha Șezând, poteci cu trepte placate cu piatră verde și cu o platformă care marcheză vârful unde flutură tot timpul drapelul Vietnamului. Am găsit pe potecile de-acolo o placă de marmură neagră pe care sunt date câteva informații. Proiectul aparține unui arhitect vietnamez și se compune din mai multe clădiri budiste, printre care acel Buddha Șezând, o statuie de 21.5 metri înălțime. Tot acest complex de clădiri a fost făcut în 800 de zile și nopți, au fost necesare 100,000 de tone de piatră verde, 2,000 de metri cubi de lemn și zeci de mii de cărămizi, toate acestea fiind cărate MANUAL până acolo, în condiții extrem de dificile. Rămâi mut. Și când te gândești că la noi durează cinci ani un pod peste șoseaua de centură a Bucureștiului.
Dar cum se ajunge acolo? Păi dacă ai sânge în instalație... per pedes. Dar e musai cu un ghid local și durează măcar o zi, având în vedere că ai o diferență de altitudine de vreo 1,500 de metri. Mult mai simplu și mai rapid e cu telecabina. Despre asta o să vorbesc, pentru că 99.99% din vizitatori aleg această variantă. Dar s-o luăm cu începutul. Ne trezim pe la 07.00, hai la micul dejun, ca pe la 08.00 s-o luăm din loc. Era o ceațăăăă de nu vedeai la doi metri în față. Așa e în perioada asta la Sapa. Doar de pe la 11.00 până pe la 18.00 nu e ceață.
- Unde mergem mamă pe ceața asta? Ne rupem dracu gâtul pe vârful ăsta. Hai mai bine să căutăm o piscină și gata. - Ești cu capul maică. Mă cari până aici, la mama zmeilor, unde dacă bate vântul din nord scuipă chinezii pe noi și vrei la piscină? Mergem sus acolo, te lipești de borna aia pe care scrie 3,143, eu mă dau la 50 de centimetri de tine și-ți fac o poză. Ce dacă ieși cu ochii bulbucați? . De-abia îl învățăm pe Patrocle să latre cu poza ta. - Treaba ta, dar dacă te pierzi de mine, cu parapanta vii înapoi în Sapa, că stația de telecabină n-o mai găsești pe ceața asta.
Ajungem la Sun Plaza Mall să luăm bilete. Bilet combo compus din dus-întors cu funicular de la Sun Plaza Mall la stația de telecabină + dus-întors cu telecabina + doar urcare cu funicularul pe Fansipan de la vreo 3,050 de metri la 3,130 de metri (scutești câteva sute de trepte și în plus senzația foate tare, panta fiind pe alocuri de peste 45 de grade), eh biletul ăsta costă 1,130,000 de dongi de persoană, adică vreo 45 de dolari. Nu-i ieftin, dar anticipez și o să spun că merită fiecare bănuț.
Din Sun Plaza Mall am luat funicularul și după vreo 7-8 minute am coborât și până la stația de telecabină e o plimbare ușoară de vreo 15 minute, ușor în rampă, dar zona e plină de aranjamente florale, rocării cu cactuși, arbuști ornamentali, e o plăcere. Chiar în zona stației de telecabină e un mic parc tematic despre minoritățile vietnameze care trăiesc în zona Sapa, cu dansuri tradiționale, mâncare tradițională, suveniruri. Parcă se mai risipise și ceața, dar puțin. La telecabină coadă mare. Dar nu-i bai. Merge repede, pentru că telecabina asta, care de fapt e gondolă așa cum le știu eu de pe la noi, poate transporta cam 2,200 de persoane pe oră, în fiecare cabină putând intra 30-32 de persoane. Deține, încă, două recorduri mondiale. Este cea mai lungă telecabină din lume pe trei cabluri, având 6,292.50 metri și între plecare și sosire are cea mai mare diferență de nivel din lume, adică 1,410 metri.
Ne-a venit rândul să ne urcăm în vreo 15 minute, iar cabina în care am fost 29 de chinezi și noi doi a făcut vreo 20 de minute până sus. Dar... după vreo 10 minute, ceața deasă a început să se cam albească. Hmmm, parcă dă să iasă soarele. Și deodată... am ieșit brusc din ceață. Parcă eram pe altă planetă. Soare și senin, iar sub noi ceața neagră și deasă rămânea din ce în ce mai jos. Pfuai... mi-a venit inima la loc. Na Patrocle, că tot nu-nveți să latri.
Stația de telecabină din vârful muntelui este într-o clădire cu trei etaje cu restaurante, magazine de suveniruri, benzi rulante între etaje, toalete curate și echipate modern, totul pe senzori. Totul este foarte bine semnalizat. Într-un cuvânt, civilizat. Am ieșit pe platou și preț de cinci minute nu știam în ce direcție să mă uit mai întâi. Cel mai mult, în primă fază mi-a plăcut imaginea cu gondolele care ieșeau din ceață, nu mă mai săturam să fotografiez peisajul acela muntos, de un verde crud, cu plafonul de nori mai jos decât noi. Zona de vizitat e ca un cerc mai în colțuri :), cu clădirile budiste înșirate pe circumferința acestui cerc imaginar și cu statuia uriașă a lui Buddha undeva în mijlocul cercului. Ne-am hotărât să facem traseul în sens trigonometric, pentru că undeva după vreo 300 de trepte urma să ajungem la funicularul care ne ducea în vârf, urmând apoi să coborâm peste 600 de trepte până în cel mai de jos punct al traseului și să urcăm la sfârșit alte 300 de trepte. A fost foarte aglomerat, dar a fost și un lucru bun în asta. Urci ușor și nu obosești. Sunt două pagode acolo, unde oamenii se roagă și aduc ofrande, habar n-am de unde le iau, sau dacă vin cu ele de-acasă. Să vezi orhidee la 3,000 de metri altitudine, să vezi crăciunițe, aranjamente florale, bonsai în ghivece, ei da, asta e chiar o desfătare pentru retină.
Când am ajuns în vârf a trebuit s-așteptăm minute în șir ca să putem face o fotografie. Dacă la Londra îmi venea să le rup capul chinezilor care stăteau să-și facă zeci de selfiuri, aici am stat liniștit pentru că nu mă mai săturam să privesc peisajul. După coborârea din vârf am mers, de fapt am coborât și-am trecut pe lângă zeci de statui din bronz reprezentând gânditori confucianiști, o statuie mare reprezentând-o pe Lady Buddha, divinitate foarte respectată în Vietnam și am ajuns la Statuia lui Buddha, puctul culminant al acestui platou muntos. Are așa cum am spus mai sus 21.5 metri înălțime, fiind cea mai înaltă statuie din metal care există în Vietnam. A fost realizată din mii de plăci de cupru cu grosimea de 5 milimetri prelucrate la înaltă presiune și montate pe o structură de oțel. Statuia este montată pe un soclu octogonal placat cu piatră verde. În interiorul acestui soclu există o cameră unde sunt păstrate moaștele altui Buddha, într-un turn de cristal. Și ca să fie tacâmul complet, de la picioarele lui Buddha, pleacă o cădere artificială de apă în șapte cascade simbolizând etape ale vieții budiste. Pe ambele laturi ale cascadei sunt trepte care coboară pe un mic platou, unde tu ca om, trebuie să te uiți în sus și să simți măreția lui Buddha.
În planul meu făcut de-acasă gândisem c-o să stăm vreo patru ore aici, așa... cu bătaie, să fim acoperiți. Ce să faci patru ore într-un vârf de munte? Ar fi trebuit să mergem și în Cat Cat Village în acea după amiază. Am stat șase ore și nu regret nici măcar o secundă. După ce-am terminat bucla, ne-am luat câte-o cafea și-am mai stat o oră pe platou să ni se întipărească peisajul ăla pe retină pentru toată viața. Am coborât și-am ajuns înapoi în Sapa pe la trei și ceva după amiază. N-am mai avut timp de Cat Cat Village, dar asta e, nu le poți avea pe toate. După atâtea trepte urcate și coborâte ne-ajunsese și oboseala, pe care acolo sus, extaziați de ceea ce vedeam, n-am resimțit-o. Am făcut o pauză lungă de prânzo-cină, ne-am tras sufletul, iar seara am mai avut timp de-o plimbare pentru ceva cumpărături și o înghețată în amfiteatrul din centrul orașului, acolo unde am putut urmări și ceva dansuri tradiționale ale minorităților etnice vietnameze care trăiesc în zonă.
A fost una dintre cele mai frumoase zile din Vietnam. N-am avut niciun fel de problemă legată de reacțiile organismului unui fumător înrăit și hipertensiv la altitudine de peste 3,000 de metri. Au fost momente când soarele m-a făcut să-mi dau jos geaca de pe mine și să rămân în tricou. Scriind acest articol n-am făcut decât să retrăiesc acea zi minunată.
Aș vrea să închei acest articol și nu știu cum s-o fac. Parc-aș mai scrie, aș lua-o iar de la cap cu descrierea :). Dar decât mult și fără rost, mai bine puțin și prost. Așa că vă doresc zile liniștite și nopți romantice. Vacanțe minunate, oriunde vor fi ele să fie.
Trimis de Pușcașu Marin in 17.04.24 08:29:00
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Pușcașu Marin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Vacanța în Vietnam, #CĂLĂTORII - VACANȚA în VIETNAM" (deja existentă pe sait)
Rog așteptați...
@Pușcașu Marin: O experiență FABULOASĂ! Mi-au plăcut mult și reviewul, și pozele!
Splendid! Desi citesc mult despre obiectivele turistice din lume, SA PA nu-mi spunea mai nimic, insa merita s-o descoperi. Florile alea galbene, da care spuneai ca nu stii ce sunt, este varza ornamentala!
@Pușcașu Marin: Frumoasă excursie, chiar dacă a fost cu ceață, cu mulți chinezi... Se pare că asiaticilor le plac astfel de ascensiuni. Când am urcat în Alpi (bineînțeles, cu telecabine, telegondole) tot asiaticii au fost cei mai numeroși. Unii nici nu erau pregătiți să urce la zăpadă și la temperaturi scăzute. Era în iulie și am văzut două tinere încălțate cu șlapi și pășind voinicește pe zăpada de la peste 4000 m altitudine.
”P20 - Nu știu ce flori sunt, dar arată bine. La peste 3,000 de metri!
Acele plante sunt Brassica oleracea var. acephala, popular varză ornamentală. Nu face căpățâni ca varza pentru consum, ci numai niște frunze exterioare violet sau verzi care înconjoară o grupare interioară de frunze mai mici, albe, roșii sau roz. Arată foarte bine în aranjamente peisagistice, mai ales că rezistă la temperaturi scăzute. La Grădina Botanică din Iași am văzut foarte multe.
@Pușcașu Marin: Absolut fantastic! Faptul că ai ajuns la 3.143 m altitudine nu m-ar fi impresionat chiar așa (am fost în Elveția la 3.300 m) dar tot ce-au construit oamenii ăia acolo - pagodele, funicularul, Buddha acela negru (chiar, de ce era negru?😆) - chiar m-au impresionat. Dar nu numai astea sunt minunate, ci și peisajul din jur, cu norii aceia pufoși la picioare și crestele munților ivindu-se printre ei. Poate arată chiar mai bine decât dacă ar fost senin perfect.
P. S. Așa este, varză ornamentală - P20!
@Pușcașu Marin: Excelent articolul tău despre muntele Fansipan, acoperișul Indochinei! Cu ocazia aceasta am mai aflat și eu despre alte locuri frumoase din lumea asta mare. De fapt citisem articolul tău de intrare despre Vietnam, Sapa era ceva chiar nou și așteptam să ne povestești despre ce ai văzut acolo și să văd și poze!
Da, un întreg complex, aflat în vârf de munte și ce infrastructură au realizat în doar 800 zile! Să urci la 3143 metri într-o zonă atât de îndepărtată de țara noastră este ceva deosebit! Văzând Buddha de acolo mi-am adus aminte de altul din Insula Lantau din Hong Kong, imens în aceeași poziție lotus doar mudrele erau altele.
Chiar dacă nu ai mai văzut Cat Cat Village, experiența trăită acolo sus în vârf de munte este unică! Mulțumesc pentru tot! Felicitări și aștept continuarea!
Felicitări pentru articol! Mă bucur că ai devenit şi tu "montaniard" cu atestare evidentă în poze, chiar de a fost nevoie să fii "dus" până sus! Şi ce bine e să ieşi cu capul din nori! Ai ce vedea! Dacă poporul vietnamez a bătut suta de milioane, statuile lui Buddha sau neamurile lui - directe ori prin alianţă - trec şi ele de milioane bune pe tot cuprinsul patriei. Pe unde am umblat acolo nu exista doar o statuie ci era inflaţie. Obligatoriu cel puţin una imensă apoi cele care năpădeau în jurul ei, în diverse culori sau poziţii.
@Carmen Ion: Mulțumesc mult. Din punctul meu de vedere a fost cea mai frumoasă zi din din vacanța aceasta. La un mic avans față de altă zi despre care încă n-am vorbit, dar totuși mai intensă. Și din punct de vedere al peisajului și din punct de vedere al experienței avute.
@valentinag: Mulțumesc frumos pentru ecou și pentru completarea care m-a luminat și pe mine la cap 
. Botanica nu e tocmai punctul meu forte. Am văzut verze de-astea și mov și verzi. Dac-ar fi și comestibile... mii de sarmale s-ar putea face acolo 
@iulianic: Dacă în Europa au început să fie majoriatri, în Asia chiar sunt la ei acasă. Sapa e la o aruncătură de băț de China, era și în perioada Anului Nou Chinezesc, așa că nu prea aveam loc de chinezi. Ce ne-a mirat pe noi a fost că ne solicitau (mai mult pe soția mea, de fapt) foarte des pentru fotografii mixte româno-chineze . Sunt simpatici, marea lor majoritate, par prietenoși, a fost în general OK, chiar dacă sunt câtă frunză și iarbă. Mulțumesc pentru ecou și pentru lămuririle cu varza ornamentală.
@k-lator: Sincer, aveam ceva emoții vis-a-vis de altitudine. În 2017 am ajuns și eu pe la 4,950 de metri și nu mi-a fost prea bine. Era să mă întind pe jos, cât sunt de mare. De-atunci, pe lângă cei aproape șapte ani, au trecut și vreo 70,000 de țigări prin plămânii mei, așa că... morcovul nu se mai vedea, poate puțin din frunze
. Dar a fost neașteptat de bine.
Da, ce-au făcut acolo și mai ales timpul în care au realizat ce-au realizat, m-a lăsat fără cuvinte. Mintea mea a procesat greu cifrele citite pe placa aceea. Sunt de admirat.
Pentru mine a fost a doua oară în viață când am” stat” deasupra norilor. Nu includ aici zborurile cu avionul . Și poate tocmai ăsta a fost unul dintre motivele care au făcut să mi se pară și mai deosebit ce-am văzut acolo.
Pozele sunt frumoase dar meritul nu e al nostru. Cu toate astea mie personal mi se pare că pozele nu arată decât în mică măsură adevărata frumusețe a locului. Mulțumesc frumos pentru ecou.
@mprofeanu: Cred că eu trebuie să vă mulțumesc pentru vizită și pentru ecou . Sincer (și nu vreau deloc să fiu modest când spun asta), sunt mândru c-am intuit potențialul turistic al zonei, o zonă albă prin programele agențiilor de turism de la noi. Sapa e lăudată pe paginile de specialitate din Vietnam, dar... orice mamă își laudă puiul, nu-i așa? Pot să spun c-am riscat și-am câștigat. Statuia aia de pe insula Lantau țin morțiș s-o văd, musai să fac drumul cu telecabina până acolo. Când? Văd eu, dar sper să-mi iasă. Cu tot cu China .
@Marius 72: În 2022 am pus bocancii în cui. A fost anul în care am făcut ultima dată Bușteni-Babele, pe Jepi, pe sub telecabină. Sunt sigur că știi traseul. Până atunci... hai să mă laud și eu puțin... Kilimanjaro în 2009 (pe-atunci habar n-aveam că există AFA) - 4 zile de ascensiune cu plecare din Tanzania și Everest Base Camp în 2015 (eram în silenzio stampa autoimpus pe AFA) - 6 zile ascensiune.
„Autoportretele” de pe AFA nu prea mă recomandă pentru așa ceva, dar am iubit muntele de mic copil și-l iubesc și-acum, numai că acum iubirea e doar platonică . Acum sunt în stadiul în care ajut investitorii să-și recupereze banii băgați în mijloacele de transport pe cablu .
Apropos de statuile cu Buddha... cele de pe bordurile mașinilor ți-au plăcut? Cred că n-am mers cu nicio mașină în Vietnam să nu aibă pe bord un mic Buddha în toate ipostazele, din orice material, de orice culoare .
Mulțumesc mult pentru vizită și pentru ecou.
@Pușcașu Marin: În Chiang Mai (nu sunt mare cunoscător al Asiei, doar pe acolo am ajuns și eu) am găsit într-un templu un Buddha care făcea ochii mari, mari de tot. Reprezentat în locul unde chiar și împăratul merge singur. (OK, mai puțin Regele Soare .) Hă hă, Buddha la buda, m-am hlizit. La ieșire erau niște tarabe care aveau la vânzare mici Buddha în toate pozițiile, inclusiv cea pe care tocmai o admirasem. Încă regret că nu am cumpărat unul.
P.S. Iertare că nu am avut vreme să te mai întreb una-alta despre cele văzute. Sunt într-un moment în care nu am timp nici să merg unde mergea Buddha din templul tailandez. Va trece .
Foarte faină această vacanță, te invidiez pentru ea! Dar am mai mers pe urmele tale, așa că poate-poate voi vedea cândva și Vietnamul!
@adso: Chiar am observat absența ta de la dezbaterile ce au loc pe site și cu sinceritate prietenească (sau prietenie sinceră ) îți spun că lipsa ta m-a cam îngrijorat. Dar nah, spre binele educației și al tineretului studios care va contribui la progresul și prosperitatea țării (oricare ar fi ea) ai absențele motivate.
Sunt convinsă că la mine este problema și scuze și de off topic - dar știi cum se zice: Omul care pune o întrebare este prost pentru un moment. Omul care nu întreabă va fi prost toată viața! - ca să nu rămân așa nedumerită: ce” va trece” ? 
@k-lator: Această perioadă prea încărcată. Bine, trece și viața, dar nu vreau să aprofundez în direcția asta .
@Pușcașu Marin: Ooo, ai ceva trecut! Și eu care te-am descoperit de curând, să mi te pot imagina doar lenevind la umbră, doi pași la stânga și trei la dreapta pentru a avea motiv să destupi o bere. 
Gravă greșeală! Mea culpa! (că tot văd prin ecouri exprimări în latină). Poliglotă lumea pe AFA... Observ că au mai fost cazuri de autocenzură scriitoricească necunoscute mie și descoperite de curând, după Păltiniș . Perioada ta a fost mai scurtă decât a mea, dar ceva tot avem în comun.
Referitor la ornamentele postate pe bordul mașinilor, o statuetă era extrem de puțin! Însemna, probabil, pauperitate. Unii aveau gloate de elefanți înșirați de la mic la mare sau cete de Budha. Cred că știau drumurile cu ochii închiși, atât de obturată le era vederea către drum.
@adso: Aștept cu mare nerăbdare sesiunea de Q&A, atunci când timpul îți va permite, iar plăcerea de a răspunde va fi ca întotdeauna, mare.
Cred că de săptămâna viitoare intru și eu serios prin grădină. Buruienile sunt ca Făt-Frumos. Cresc într-o săptămână cât cresc roșiile în trei luni . Dar pe-aici tot o să-mi fac timp să intru. Plăcerea dialogului, chiar și virtual, e mare. Așa că, întâi munca și după aia plăcerea.
Mulțumesc pentru ecou. Apreciez și mai mult în condițile date, astea cu lipsa timpului
Felicitări pentru locurile minunate și deosebite pe care le-ați vizitat! 👏👍
@Pușcașu Marin:
Felicitări pentru experienţa extraordinară, pentru articol şi pentru fotografiile surprinzătoare!
”Muntele ăsta de se cheamă Fansipan se mai numește și Acoperișul Indochinei, pentru că este cel mai înalt munte din această zonă a lumii. Are 3,143 de metri în cel mai înalt vârf și tocmai aici o companie privată, anume Sun World și-a găsit să facă un mini orășel cu stație de telecabină, cu un funicular, cu restaurante, benzi rulante, pagode, un uriaș Buddha Șezând, poteci cu trepte placate cu piatră verde și cu o platformă care marcheză vârful unde flutură tot timpul drapelul Vietnamului.
Recunosc că nu auzisem de muntele ăsta, dar asta nu e de mirare.
Ceea ce mi se pare incredibil este ce a reuşit să construiască firma asta tocmai în vârf de munte, un miniorăşel desprins parcă din filmele SF.
”N-am avut niciun fel de problemă legată de reacțiile organismului unui fumător înrăit și hipertensiv la altitudine de peste 3,000 de metri.
Asta este o veste tare bună care parcă îmi dă curaj şi mie, desigur nu să mă apuc de alpinism 
Am avut ceva emoţii că nu aş avea suficient oxigen la doar 1818 metri, desigur, nu a fost nicio problemă, dar eu mă simţeam cumva... vinovată, însă mi-a trecut repede şi imediat mi-am aprins o ţigară
”Ne-am hotărât să facem traseul în sens trigonometric, pentru că undeva după vreo 300 de trepte urma să ajungem la funicularul care ne ducea în vârf, urmând apoi să coborâm peste 600 de trepte până în cel mai de jos punct al traseului și să urcăm la sfârșit alte 300 de trepte. A fost foarte aglomerat, dar a fost și un lucru bun în asta. Urci ușor și nu obosești.
Neah... la partea asta cu SUTELE de trepte pe mine m-ai pierdut. De coborât ar mai fi cum ar fi, dar de urcat nu-i de mine.
”Este cea mai lungă telecabină din lume pe trei cabluri, având 6,292.50 metri și între plecare și sosire are cea mai mare diferență de nivel din lume, adică 1,410 metri.
Telecabina asta de record mondial, precum şi funicularul clar merită fiecare bănuţ, pentru că ambele te scutesc de mult efort. Aş suporta şi densitatea maximă de chinezi pe metru pătrat numai să ajung în vârf fără prea mare osteneală.
Sunt curioasă să citesc şi povestea următoarei celei mai frumoase zile după aceasta chiar dacă voi ajunge acolo poate într-o altă viaţă
@nicole33: În 2015 era să mă duc mai devreme la strămoșii mei, din cauza altitudinii. Ceva cu un edem pulmonar datorat altitudinii, nu mă prea pricep eu. Ideea a fost să nu-mi mai calce piciorul mai sus de 3,000 de metri niciodată. Cine s-asculte? Eu? Apoi, în 2017 am ajuns la 4.950 și era să mă întind pe jos pentru că n-aveam oxigen suficient. Și tot nu m-am potolit.
Acum, fiind doar 3,000 și-un pic aveam emoții, dar a fost foarte bine, deși au trecut niște ani buni de când n-am mai urcat mai sus de 2,200 cât au Babele noastre. Și evident, nu m-am putut abține și am fumat și pe Fansipan. Păi merge cafeaua fără țigară?
Mai cunosc pe cineva care zice la fel ca tine când vine vorba de trepte . Dar le-a urcat și le-a coborât și dac-o întrebi ar mai merge odată acolo. Dorința de a vedea întregul platou din vârf e mare și te face să treci peste partea cu gâfâitul, chiar dacă efortul ca s-ajungi acolo e destul de serios pentru vârsta și condiția noastră fizică. Plus că nu eram” la normă” cum se zice. Am urcat în ritmul nostru, ușurel, cu pauze dese. Ăsta e un mare avantaj atunci când mergi de capul tău.
Spre plăcuta mea surpriză am constatat că încă se mai poate. Asta-mi dă curaj să mă gândesc că, doar cu ceva antrenament și multă voință mă pot gândi la cele 8,000 de trepte pe care ar trebui să le urc și să le cobor de va fi s-ajung în China, la unul dintre obiectivele pe care le am pe listă. Oricum și acolo e telecabină, așa că stau liniștit .
Mulțumesc mult pentru ecou și pentru vizită. Mă chinui, în limia timpului să merg mai departe cu scrisul.
@Pușcașu Marin:
”Și evident, nu m-am putut abține și am fumat și pe Fansipan. Păi merge cafeaua fără țigară?
Evident că NU, zic eu. Alţii poate au o altă părere Treaba lor
”Mai cunosc pe cineva care zice la fel ca tine când vine vorba de trepte . Dar le-a urcat și le-a coborât și dac-o întrebi ar mai merge odată acolo.
Cred că ştiu la cine te referi. Numele începe cu A şi se termină tot cu litera A, nu-i aşa? O felicit pentru reuşita de a ţine pasul cu tine în pofida tuturor dificultăţilor!
”Dorința de a vedea întregul platou din vârf e mare și te face să treci peste partea cu gâfâitul, chiar dacă efortul ca s-ajungi acolo e destul de serios pentru vârsta și condiția noastră fizică. Plus că nu eram” la normă” cum se zice. Am urcat în ritmul nostru, ușurel, cu pauze dese. Ăsta e un mare avantaj atunci când mergi de capul tău.
Într-adevăr, satisfacţia este maximă şi cred că rămâi cu amintirea superbă a celor văzute acolo, uitând părţile mai puţin plăcute, gen efortul epuizant făcut pentru atingerea obiectivului. Dar eu parcă tot nu m-aş încumeta
Să urci în ritmul propriu, fără a fi zorit de alţii, este un avantaj important, dar mai contează şi să ştii să-ţi dozezi efortul
”Spre plăcuta mea surpriză am constatat că încă se mai poate. Asta-mi dă curaj să mă gândesc că, doar cu ceva antrenament și multă voință mă pot gândi la cele 8,000 de trepte pe care ar trebui să le urc și să le cobor de va fi s-ajung în China, la unul dintre obiectivele pe care le am pe listă. Oricum și acolo e telecabină, așa că stau liniștit
Dacă poţi urca folosind telecabina, problema este deja rezolvată, singurul exerciţiu necesar fiind unul de voinţă şi de răbdare să aştepţi la cozi, pentru că sigur şi alţii, imensa majoritate, vor gândi şi proceda la fel
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Feb.2024 Mai prin ceață, mai prin soare, o zi prin Sa Pa la plimbare — scris în 22.04.24 de Pușcașu Marin din UM01065 - RECOMANDĂ
- Feb.2024 Câte ceva despre Vietnam, o țară mai puțin cunoscută românilor — scris în 03.04.24 de Pușcașu Marin din UM01065 - RECOMANDĂ
- May.2023 Vietnam o destinatie minunata, necunoscuta Europenilor?? — scris în 02.10.23 de luc64 din CLUJ NAPOCA - RECOMANDĂ
- Dec.2022 Cea mai autentică experienţă vietnameză — scris în 06.04.23 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Dec.2022 Ha Long Bay - minunea lumii din Vietnam — scris în 05.04.23 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Dec.2022 Atracţiile turistice înşirate pe drumul de la Hoi An la Hue — scris în 28.03.23 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Dec.2022 Considerente generale despre sejurul din Vietnam — scris în 24.12.22 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată