Pe covor de brândușe prin Păltiniș și tramvaiul din Rășinari

TIPĂREȘTE

La Păltiniș am fost într-o vizită organizată cu mulți ani în urmă, la schitul din localitate și în zona veche a stațiunii. Când am citit că Întâlnirea AFA 2024 va avea loc în această zonă montană m-am bucurat întrucât aveam să revăd frumoasele peisaje care însoțesc drumul sinuos de acces către înălțimi. Într-adevăr aveam să revăd frumoasele priveliști muntoase, dar și modul haotic de dezvoltare a stațiunii, precum și delăsarea care continuă în zona nucleului vechi al ansamblului de clădiri și instalații. Păltinișul este o stațiune aproape exclusiv de iarnă, lucru pe care îl declară chiar proprietarii de pensiuni și vile din zonă.

Traficul infernal din București, mai ales cel de pe b-dul Iuliu Maniu la orele amiezii într-o zi de vineri, ne-a făcut să ajungem aproape de miezul nopții la Vila Panoramic din Păltiniș (vezi impresii) întâmpinați fiind doar de aerul rece și proaspăt de munte și de @nicole, aflată pe balcon la acea oră târzie. Am ratat peisajele frumoase, masa de seară, „cina” festivă și focul de tabără de pe pajiștea de lângă Complexul Alpin-Casi. În schimb am zărit pe drum, în lumina farurilor, un căprior și o ciută, fiecare pe câte o parte de șosea, probabil așteptându-se unul pe celălalt.

La lumina zilei aveam să descoperim partea nouă a stațiunii, o varietate de vile și cabane grupate, pe mai multe planuri, în jurul pârtiei Arena Platoș. Ne aflăm la peste 1300 m altitudine, în Munții Cindrel, iar pârtia încă era acoperită de un strat de omăt, tocmai bun pentru săniuș (chiar am zărit în cursul zilei câțiva prichindei care se bucurau de derdeluș). Unele construcții sunt ridicate cu gust estetic, altele sunt frumos ornamentate (cu ursuleți de pluș, de exemplu), altele nu pot fi încadrate într-un stil arhitectural sau măcar de bun gust ori frumos.

Urmează micul dejun la Alpina-Casi și întâlnirea cu neschimbatul @Cornel și alți prieteni și cunoscuți de pe portalul turistic AmFostAcolo.ro. Trupa participantă la excursia organizată în Mărginimea Sibiului se pregătea voioasă de drum, autocarul așteptând cuminte la margine de șosea. Noi am ales alt program, o parte în Sibiu, puțin prin stațiune.

La circa 1,4 km depărtare de locul Întâlnirii AFA se află Schitul Păltiniș, pe care îl văzusem cu mulți ani în urmă, pe când exista doar biserica de lemn ctitorită în perioada interbelică. Între timp în poiana din pădure a apărut o biserică nouă de zid și alte anexe mănăstirești. Filosoful Constantin Noica a ales acest loc drept reședință în ultimii ani de viață, dar și pentru odihna veșnică. În stațiune a fost refăcută „Cabana lui Noica” după modelul vilelor în a căror cămăruțe de câțiva metri pătrați a trăit omul de cultură.

Am mers să vedem și pârtia Oncești (1200 m lungime, dotată cu telescaun) unde încă se putea schia – amatori destul de puțini. Vreo două chioșcuri aflate la baza telescaunului oferă câte ceva de băut și mâncat.

Ne-am bucurat și de câmpurile de brândușe mov din jurul cazării care abia își începeau efemera viață, ne-am plimbat pe pajiște admirând și pozând gingașele flori.

            Până în satul Rășinari sunt vreo 18 km distanță pe un drum frumos de munte (DJ 106A), cu serpentine, cu porțiuni de pădure, dar și câteva puncte de belvedere. Drumul a fost asfaltat între anii 1970-1971 și încă păstrează amenajările de piatră de pe margini din acea epocă. La un moment dat am văzut o bretea care se desprindea către Gura Râului – DJ 106J – o șosea care observ pe hartă că e asfaltată și cred că deosebit de pitorească (poate știe @AZE ceva). Peisajul e acaparator chiar dacă natura abia se trezea la viață în zona muntoasă.

 Întotdeauna mi-a plăcut să mă plimb prin Rășinari, chiar au fost vacanțe în care i-am explorat obiectivele: bisericile, mausoleul lui Andrei Șaguna, casele memoriale Emil Cioran și Octavian Goga, străduțele înguste și pietruite, casele specifice cu porți înalte și ferestre acoperite de obloane de lemn, troițele vechi din sat și de pe câmpurile din jurul așezării, faleza râului etc. Muzeul din sat încă nu l-am vizitat!

Alt element care a individualizat localitatea Rășinari este tramvaiul. Da, linia a fost inaugurată în 1947 și a funcționat decenii la rând. Este printre puținele astfel de mijloace de transport în comun care ies dintr-un oraș și merg către o așezare limitrofă (menționăm aici linia Brăila – Lacul Sărat și Arad - Ghioroc). Mi-am dorit mereu să mă plimb cu un astfel de tramvai și deși l-am văzut în funcțiune de mai multe ori la Sibiu nu am putut efectua din diferite motive acest lucru (mai ales lipsa timpului). Acum nu prea mai pot!  

Deși șina și linia electrică între Muzeul Astra și Rășinari pare în regulă tramvaiul nu mai circulă, autoritățile locale din Rășinari care au preluat această linie nu cred că au capacitatea de a o pune în funcțiune. Am fotografii mai vechi cu materialul rulant, dar am făcut și acum câteva poze vagoanelor garate la capăt de linie, în Rășinari. Consider că această linie ar putea deveni una turistică și ar valorifica potențialul turistic al Rășinariului. Câteva informații istorice privind tramvaiul din Sibiu puteți citi aici: tribuna.ro/stiri/evenimen ... biu-105043.html.

Redăm programul inaugurării liniei de tramvai în lungime de 9 km: După cum am anunţat, Duminecă, 14 Martie 1948, va avea loc inaugurarea liniei de tramvai Sibiu—Răşinari, o înfăptuire a actualului regim democratic popular. Festivităţile inaugurării vor avea următorul program: — Ora 9 dim. — Plecarea din Piaţa Republicii a trei tramvaie până în Dumbravă, puse la îndemâna muncitorimii ce o să ia parte. — Ora 10 dim. — La capătul liniei din Dumbravă, în prezenţa autorităţilor: Deschiderea oficială a liniei. — După această solemnitate, autorităţile vor parcurge traseul până în Răşinari, unde autorităţile comunale vor face primirea oaspeţilor. Aici va urma apoi un festival artistic dat de comună în cinstea acestui eveniment. (România Viitoare, martie 1948).

Plaiuri frumoase, cu bune și cu rele. O zonă oarecum rurală conservată destul de bine, un loc unde te întorci în timp (în sens bun). Iar stațiunea din munții Cindrelului poate fi atrăgătoare în toate anotimpurile, căci: „în primul rând vizitatorii şi excursioniştii vin la Păltiniş nu atât din curiozitate, cât pentru recreere şi cură, aceasta pentru că Păltinişul este o excelentă staţiune alpină, adică de munte” , cum scria România Viitoare în august 1948. Și chiar unii din participanții la Întâlnirea AFA s-au plimbat prin stațiune și au vizitat schitul Păltiniș.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 225 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI