Porțile secuiești de la Satu Mare – comori etnografice

TIPĂREȘTE

Bănuiesc că toți cei care ați călătorit prin Ținutul Secuiesc ați observat prin satele regiunii cel puțin o astfel de poartă de lemn impunătoare, sculptată cu diverse modele, uneori și pictată. În incursiunile din ultimii ani în zona Sovata (vezi impresii sau vezi impresii) și Odorheiu Secuiesc (vezi impresii) am descoperit frumusețea acestor monumente de artă populară.

Comuna Satu Mare este formată dintr-un singur sat cu același nume – Satu Mare (Máréfalva) – și se află la doar câțiva kilometri distanță de orașul Odorheiu Secuiesc, întinsă de-a lungul șoselei naționale DN 13A ce merge spre Miercurea Ciuc. În drumul nostru dus-întors către Harghita Băi (vezi impresii) și bazilica de la Șumuleu Ciuc (vezi impresii) am observat câteva porți secuiești interesante, niște indicatoare și câteva piese de lemn expuse în centrul satului. La întoarcere de la Miercurea Ciuc m-am oprit câteva minute pentru a vedea despre ce e vorba, dar documentarea a venit ulterior.

În localitate există peste 200 de porți secuiești, jumătate sunt sculptate și vopsite, 23 de porți datează de dinainte de Primul Război Mondial; cea mai veche e din anul 1858 și este amplasată la intrarea în gospodăria preotului romano-catolic. De protecția, prezervarea și promovarea acestor elemente secuiești – porțile de lemn – s-a ocupat cu pasiune și dăruire profesoara și etnografa Piroska Kovács, originară din acest sat. Supranumită „ocrotitoarea/salvatoarea porților secuiești” doamna Kovács a primit în anul 2012 premiul Europa Nostra pentru conservarea patrimoniului cultural (veche.judetulharghita.ro/ ... opa-nostra.html).

Porțile secuiești, numite de specialiști „porți legate” , sunt formate în esență din trei stâlpi verticali de susținere și o grindă frontală, care structural compun două intrări: o poartă mică boltită pentru persoane și o poartă mare pentru atelaje. Porțile simple sunt doar cioplite, nu sunt ornamentate, nu au porumbar și conțin de obicei doar inscripții cu anul realizării și numele proprietarului.

Variantele vopsite și ornamentate cu sculpturi artistice sunt mult mai spectaculoase, au și porumbar al cărui acoperiș din șindrilă protejează de ploaie întreaga construcție (atenție, acest „porumbar” cu găuri circulare are doar rol decorativ, nu e dedicat cuiburilor de păsări; simbolic reprezintă o „casă a sufletelor” gazdelor anterioare a gospodăriei). Panoul amplasat deasupra porții pietonale este numit „oglinda porții” și e bogat decorat. Pe aceste porți mai elaborate există de multe ori, pe lângă anul construiri și numele deținătorului, inscripționate sfaturi, urări de bun-venit, scurte texte religioase.

Pentru realizarea unei porți secuiești se utilizează circa 4 mc de lemn de stejar, gorun sau brad. Ornamentica utilizată se încadrează în rândul motivelor solare (luna, soarele, stelele), vegetale (palmeta – ramuri de palmier, lăstari, lalele, vioreaua, margarete), geometrice (spirala) sau animaliere (de ex. porumbelul, câinele, calul). Culorile cu care se vopsea poarta secuiască au o simbolistică și o ordine: verdele la bază (pământul) și albastrul în partea superioară (cerul). Nu lipsește culoarea roșie (unică la început) și albul pentru contrast. Coloristica e vie, vopselele se aplică manual pe lemn. Dimensiunile și ornamentele aplicate indică în multe cazuri poziția socială a proprietarului și bogăția gospodăriei pe care o străjuiește, dar în același timp reprezintă o moștenire pentru generațiile viitoare.

În centrul comunei Satu Mare, pe fațada Primăriei, sunt expuse o serie de elemente din lemn, părți constituente ale vechilor porți secuiești. Vedem stâlpi ornamentați, contrafișe sculptate, „oglinzi” decorate, un porumbar, chiar și obloane de ferestre și părți batante.

Am oprit autoturismul și am făcut câteva fotografii, apoi am mers pe jos pe o uliță din apropiere pentru a vedea una din porțile vechi, din loc în loc sunt plasați stâlpi cu plăcuțe indicatoare către astfel de monumente etnografice. Peste drum de Primărie se înalță biserica romano-catolică construită în a doua jumătate a anilor 1700.

Iată ce consemna scriitorul maghiar András Sütő despre aceste comori etnografice: Ce ne spune poarta secuiască în zilele noastre? Despre ambiţia de a fermeca lumea. Despre dorinţa de a crea case stabile, de lungă durată. (...) Poarta secuiască sculptată este întruparea materială a unei anumite mentalităţi populare. Este credinţă religioasă? Este convingerea că comunitatea secuilor, în existenţa sa continuă, este dedicată păstrării acestor multe secole vechi de tradiţii valoroase. (...)

Concluzii. Porțile secuiești sunt elemente autentice de identificare a unui grup etnografic aparte, monumente valoroase ale artei populare locale din Ținutul Secuiesc. Am observat multe asemenea porți secuiești în zonă în timpul călătoriilor mele, mai mari sau mai mici, mai bogat ornamentate sau mai simple, colorate sau nu. Uneori m-am oprit să le fotografiez, alteori le-am admirat doar din mersul autoturismului. De obicei porțile vechi, valoroase împodobesc case bătrânești, tradiționale – e o plăcere să le privești. Cât vor mai rezista!

Frumoase asemenea porți din lemn, o sinteză a acestor monumente, puteți admira lângă Odorheiu Secuiesc, în așa-numită Galeria Porților Secuiești, în zona de agreement de la Băile Szejke, aproape de Parcul Mini Transilvania (vezi impresii).

De asemenea, în localitatea Satu Mare se află și o casă-muzeu datând de la jumătatea anilor 1800 care se poate vizita la cerere (ghidulmuzeelor.cimec.ro/i ... -MARE-Harghita#).

P. S. Apropo de porți în Transilvania: conform unei Constituții a Transilvaniei din 1653, obligațiile fiscale anuale se plăteau „după numărul de porți” (gospodării). Pentru a mai reduce din povara fiscalităților domeniale întregul clan familial trăia sub același acoperiș (așa-zisa „familie mare” ), fapt consemnat în Conscripția hunedoreană de la 1681-1682 cu termenul „trăiesc într-o pâine“.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 628 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI