Plimbare maramureșeană

TIPĂREȘTE

Suntem mari amatori de plimbare cu mocănița, așa că ne-am programat o plimbare prin Maramureș.

Ne-am făcut planurile pentru luna mai, dar nu ne-am gândit că vremea v-a fi atât de capricioasă și cu cât se apropia data plecării cu atât ploile făceau ravagii.

Dar fie ce-o fi, noi plecăm la plimbare, planul era făcut, rezervarea la hotel, bilete la mocăniță rezervate și achitate.

Acum pot spune că a meritat din plin plimbarea, am avut și reprize de ploaie, dar atât cât să nu ne strice planurile.

Vă voi prezenta în ordine cronologică, ce am făcut noi în cele 3 zile de plimbare prin Maramureș.

Am plecat din București spre Mediaș pe DN1, cu escală în Brașov și a doua zi spre Vișeul de Sus.

Traseul ales de noi a fost: Mediaș-Târnăveni-Tg. Mureș-Reghin-Bistrița-Năsăud-Salva-Săcel-Moisei-Viseu de Sus.

Am circulat mai mult pe drumuri județene, bune, bine semnalizate și mai puțin aglomerate.

Dar asta exact până la granița dintre județele Bistrița Năsăud și Maramureș, pe Dealul Ștefăniței în Pasul Șetref. În Maramureș, drumurile județene demult nu au mai văzut asfalt, doar peticite, sunt mai bune drumurile comunale, dar compensează foarte mult cu peisajul.

Pe tot acest traseu parcurs de noi, peisajul este superb, liziere de salcâmi înfloriți, păduri verzi, pâraie învolburate, și de ce urcam... verde cât vezi cu ochii, pășuni întinse și turme de oi sau de vaci la păscut.

Odată ajunși în Vișeu de Sus, am trecut prin fața Hotelului Gabriela unde aveam rezervare (voi scrie separat un articol despre cazare), ne-am dus direct la Gara CFF pentru a ridica biletele pentru plimbarea de a doua zi cu Mocănița.

Am mers prin oraș pentru recunoaștere, eram din nou prin Vișeu după 15 ani.

Nu am mai recunoscut nimic din ce-mi aduceam aminte. Puține case cu specific maramureșan, au apărut vile și viluțe de diferite dimensiuni și arhitectură fără nici o legătură cu tradiția zonei.

Multe pensiuni, hoteluri, marketuri, terase... turismul este în floare și trebuie să recunoaștem și datorită plimbărilor turistice cu Mocănița.

Și pentru că am pomenit de Mocăniță, haideți să vă spun cum a fost plimbarea noastră, acesta fiind primul nostru obiectiv.

Am studiat pe pagina web, programul și tarifele și tot aici am rezervat și achitat bilete cu prânz inclus, 98 lei/pers, pentru vineri. Programul de circulație până la 3 iunie era doar joi, vineri, sâmbătă și duminică, un tren cu plecare la ora 9 dimineața și în funcție de solicitări se suplimentează cu încă un tren.

După data de 3 iunie se circulă pe fiecare zi dar cresc tarifele proporțional cu intrarea în drepturi a verii!!!

La primirea biletelor de tren am primit și cartonașele pentru cafea/ceai, produs de patiserie, băutură răcoritoare și platou grill. Domnișoara de la casa de bilete ne-a explicat desfășurarea plimbării, servirea mesei la capătul traseului la Paltin. Am primit și un pliant unde am găsit mai multe informații dar și harta traseului.

Noi am avut bilete la trenul 1 cu plecare la ora 9, în aceea zi fiind și al doilea tren cu plecare la 9,30.

Am ajuns în gara, am parcat mașina în curtea generoasă, unde este personal ce îndrumă șoferii și ne-am plimbat și fotografiat împrejurimile.

Trenul cu care ne-am plimbat noi a fost cu locomotivă cu aburi și vagoane închise, cu ferestre mari ce puteau fi deschise pe traseu și banchete din lemn, tapițate pe partea de șezut, sau mai exact cum spune CFF – Calea Ferată Forestieră – material rulat istoric și circulă pe calea ferată îngustă.

Bucuroși, în sfârșit am plecat cu mocănița și după puțin timp a venit d. na controlor și ne-a găurit biletele.

Tot traseul este superb, pe valea Vaserului când pe dreapta când pe stânga. Vaserul cam învolburat... după ploile din ultima vreme, dar și multe cascade...

Prima oprire, după 16 km, la Glimboaca, se alimentează locomotiva cu apă iar turiștii pot beneficia de cafea/ceai și gogoși cu zahăr sau brânză, în baza tichetelor sau contracost. Locul este amenajat cu mese și bănci și coșuri de gunoi. Există și toaletă...

Toate bune și frumoase și am ajuns la capătul traseului, după 21,6 km la Paltin, numai că aici ploua...

Spațiul este amenajat cu mai multe foișoare unde se poate sta pentru servirea mesei.

Ne-am lămurit ce și cum cu masa. Am primit platoul grill, constând în cârnati și friptură de porc și pui la grătar, orez, salată de varză, o chiflă și băutura răcoritoare aleasă și ne-am adăpostit la o masă într-unul din foișoare. Există și dozatoare cu muștar, keceap și maioneză cu autoservire.

Se poate și contra cost comanda grill și băuturi răcoritoare. Nu au băuturi alcoolice, precizez asta pentru că am auzit destule comentarii pe tema asta.

Până la plecare ne-am bucurat și de soare. Ne-am plimbat pe malul apei, ne-am bucurat de frumusețea locului și am vizitat și micul muzeu, amenajat într-o casă de lemn.

Eiii... aici toaletele sunt ultra moderne, nu-mi venea să cred... chiar au fost ok.

La 12,30 locomotiva a sunat sirena de plecare, fără nici o oprire la întoarcere la ora 14 am ajuns de unde am plecat, în gară.

Ne-a plăcut plimbarea, pentru peisajele frumoase de pe Valea Vaserului dar și pentru efortul celor ce fac posibile aceste plimbări cu Mocănița.

Ce nu mi-a plăcut- atitudinea unor persoane mai cârcotașe... cel puțin la momentul servirii mesei...

Turiștii din al doilea tren, ajungând aproape imediat după noi, nu mai aveau loc sub foișoare... dar noroc că s-a oprit ploaia și lucrurile s-au mai liniștit.

Și nu mi-a mai plăcut faptul că în continuare se taie pădurea. Cel puțin în zona locuită pe unde trece mocănița, nu se mai aude ciripitul păsărelelor de zgomotul drujbelor...

Si dacă tot am ajuns așa devreme am plecat spre Mănăstirea Bârsana, pe traseul Vișeul de Sus-Moisei-Săcel-Bogdan Vodă-Bârsana. Foarte greu am circulat de la Moisei până la Bârsana, drumul fiind foarte prost și mai și ploua.

Echipați cu umbrele, după ce am lăsat mașina în parcare, am intrat în curtea Mănăstiri. Wow...

S-a oprit și ploaia în timp ce ne plimbam pe aleile din curte. Imens este domeniul mănăstirii, clopotnița la poarta intrării în curte, biserică, muzeu, casă de oaspeți, casa episcopală, casa duhovnicului, foișor pentru vară.

Totul este aliniat, bine îngrijit și întreținut. Aleile sunt mărginite cu straturi de flori iar terasele caselor erau parcă îmbrăcate în mușcate. Frumos!!!

Biserica în stil maramureșean, cu parter și etaj... și trebuie să recunosc că este prima biserică de tipul ăsta pe care o vizitez și m-a impresionat.

La întoarcere, din Bogdan Vodă am făcut dreapta spre Ieud. Domnișoara de la casa de bilete de la Mocăniță ne-a recomandat să mergem la Ieud.

În sat există cea mai veche biserică de lemn din Maramureș dar și Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, aceasta fiind mai nouă. Amândouă erau închise, ne-am mulțumit doar cu văzutul pe exterior.

Dar ne-a plăcut Muzeul Etnografic Maramureșean al Fam. Pleș. O căsuță mică de lemn, veche de 300 de ani și casa de lemn în care a crescut familia Pleș.

Dl. Pleș, ajutat de meșteri, reparau acoperișul casei unde era muzeul, a oprit lucru și ne-a prezentat muzeul. Soția dumnealui se ocupă de toate, chiar țese și acum la războiul expus diferite articole...

În curte exista și o bucată de teren cultivată cu cânepă...

Ne-am întors la Vișeu, de data asta pe drumul direct din Bogdan Vodă până la Vișeul de Jos, după ce ni s-a confirmat că drumul este foarte bun, puțin sinuos iar peisajul este superb.

În dimineața plecării spre Mediaș, vremea se anunța frumoasă, așa că am plecat spre Borșa să vedem Cascada Cailor.

Prin Borșa, DN18 este în lucrări de finalizare a asfaltării, dreapta spre stațiune și implicit spre telescaun. Ne făceam probleme dacă au pornit telescaunul, noi ajungând pe la 9,30. De fapt telescaunul funcționează de la 9 la 17 și costă 30 lei/pers. dus-întors.

20 de minute a durat urcușul cu telescaunul și cam 30 de minute drumul pe jos până la Cascadă. Culmea este că se coboară ceva mai mult la dus și la întoarcere ți se pare drumul mai greu. Mergând prin pădurea de brazi, în liniștea pădurii se aude zgomotul apei în cădere, da... întâi o auzi și după aceea o vezi.

A meritat din plin efortul până la Cascadă. Este spectaculoasă, bogată în debitul apei, este wow...

Două ore jumătate a durat excursia la cascadă, cu tot cu pauze de odihnă și poze.

Traseul de întoarcere spre Mediaș a fost același până la Ungheni unde am vrut să mergem pe A3... 17 km... până la Iernut și de aici la Târnăveni.

A doua zi am plecat spre București pe Valea Oltului, s-a circulat bine chiar dacă era duminică.

Aceasta a fost plimbarea noastră maramureșeană. Ne-a plăcut, n-am relaxat și am văzut locuri inedite, frumoase și spectaculoase.

V-am prezentat obiectivele pe care am reușit noi să le vedem, dar nu am vrut să vă plictisesc cu multe informații istorice sau tehnice.

Vă recomand o plimbare prin Maramureș pentru că aveți ce face, aveți ce vedea sau vizita.

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 2927 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI