Redescoperind Maramuresul 1

TIPĂREȘTE

Urmatoarea destinatie din circuitul anului 2011 dupa vizitarea zonei Parang-Straja a fost Maramuresul, zona pe care o mai vizitasem cu cca 10 ani in urma (am realizat deunazi ca asta este perioada dupa care ni se face dor sa revedem anumite zone si care s-a probat si pt Apuseni, Semenic, nordul Moldovei, Delta Dunarii etc) cand am stat cateva zile in statiunea Ocna Sugatag si am vizitat printre altele Sighetul Marmatiei, Cimitirul Vesel din Sapanta, Negresti Oas (trecand prin Certeze, o localitate infloritoare inca de atunci), Baia Mare, statiunea Izvoare (trecand pe langa frumosul lac Firiza) iar de acolo am coborat pe un drum foarte prost dar cu peisaje extraordinar de frumoase, pe valea Marei si bineinteles ca ne-am bucurat si de apa sarata de la strandul din statiune.

Deci atunci am colindat partea centrala si nordica a Maramuresului asa ca acum am optat pt partea estica a zonei adica valea Izei, a Viseului, a Vaserului si zona Borsa urmand sa identificam obiectivele de vizitat la fata locului.

Asa ca am plecat de la hotelul Rusu din Parang pe ruta Petrosani-Hateg-Alba Iulia-Cluj (unde am oprit ceva mai mult de o ora pt servirea pranzului) -Dej-Beclean-Sacel pana in localitatea Salistea de Sus unde aveam rezervata cazarea la pensiunea Seky (despre care am scris cateva randuri la vremea respectiva in calitate de proaspat membru AFA), rezervare pe care am facut-o la recomandarea unui prieten care fusese cu un an inainte acolo-eu ma hotarasem la o pensiune din Poienile Izei pe care am si vizualizat-o intr-una din zile si mi-am dat seama ulterior ca am facut alegerea corecta cel putin dpdv geografic pt vizitarea a ceea ce ne-am propus.

Pensiunea Seky e o locatie mai atipica pt Maramures, in sensul ca e mai degraba un motel cu 2 vile de cazare cu destule camere, un restaurant f mare unde se organizeaza nunti (incap pana la 400 pers dupa spusele gazdei), o terasa mare care ofera o panorama superba asupra localitatii, o minigradina zoologica, cu multe si interesante animale si pasari, o gradina imensa cu pomi fructiferi in special precum si o casa memoriala a fostilor proprietari cu o istorie interesanta.

Noi am stat in vila mai noua, construita din lemn, fara restaurant, asa ca am avut parte de liniste si odihna in apartamentul cu 2 camere decomandate, un hol si o baie, camere suficient de mari pt noi, dotate cu sifonier, 2 noptiere, pat matrimonial, televizor si balcon pt fiecare de unde culegeam mere direct din superba livada din curtea pensiunii.

Cu gazdele ne vedeam numai cand serveam masa iar dupa masa bucatareasa venea personal sa ne intrebe cum ne-a placut si ce sa ne pregateasca pt urmatoarea masa (pregatea niste prepelite umplute delicioase-aveam pontul de la prietenul care-mi recomandase locatia); personal prefer tipul acesta de cazare decat o pensiune mica unde, inevitabil, te intalnesti la tot pasul cu proprietarii care, uneori, vrand sa fie cat mai amabili, te sufoca cu ospitalitatea lor iar unii te agaseaza urmarindu-ti fiecare pas. Va recomand calduros aceasta pensiune!

Primul obiectiv pt a 2-a zi a fost Cascada Cailor despre care nu stiam mare lucru pana atunci si despre care am aflat cu aceasta ocazie ca este cea mai mare cascada din tara ca inaltime-cca 100m.

Am plecat, dupa micul dejun servit pe terasa pensiunii, prin Sacel-Moisei-Borsa (pe care am traversat-o cu mare greutate datorita aglomeratiei unui targ din cate am vazut, dar si drumului prost) iar dupa cca 10 km de mers spre pasul Prislop viram la dreapta spre statiunea Borsa; am vazut ca cineva, cred ca pe acest forum, a facut confuzie cu Baile Borsa unde se ajunge din centrul orasului Borsa, spre nord, la cativa km dar care arata jalnic, ca o localitate miniera ramasa fara obiectul muncii (probabil asta a fost) ca multe altele, pe care am vizitat-o la intoarcere cu masina dar nici macar nu ne-am dat jos sa cerem relatii despre zona (n-am avut incredere).

Asadar, in statiunea Borsa, unde, spre deosebire de Baile Borsa se observa preocupare pt renovare si constructie de cladiri noi, am mers spre telescaun si, dupa ce ne-am invartit putin am gasit un loc de parcare, dupa care am cumparat bilete dus-intors (nu mai retin la ce pret).

Odata ajunsi sus ne-am informat putin si am plecat pe poteca din dreapta spre Cascada Cailor; traseul pana la cascada a fost destul de placut, mai ales pt nepotelul nostru, care era foarte curios cum poate sa arate o cascada a cailor.

Dupa cca 30-40 min de mers lejer pe poteca care pe anumite portiuni se largea in asa fel incat aveai loc cu masina, timp in care din cand in cand puteam sa vedem cascada de la distanta, am ajuns la capatul drumului unde am traversat vreo 2 paraiase iar dupa aceea ne-am oprit pe poiana de la poalele celei mai inalte caderi de apa din tara-o priveliste superba!

Nu o sa insist cu prezentarea acesteia f mult, doar va spun ca este formata din 3 trepte (2 de cca 40m si una de 20 m), provine dintr-un circ glaciar situat (logic) pe platoul de deasupra cascadei iar in verile secetoase este posibil sa sece-dealtfel volumul de apa care cade nu impresioneaza ci doar inaltimea de la care cade.

Una dintre legendele care circula pe marginea acestei cascade (cea mai vehiculata) spune ca denumirea acesteia, ca si a muntelui, a paraului ce se formeaza si a platoului de sus, provine de la o herghelie de cai care pastea pe platou si care a fost atacata intr-o noapte de urs (sau ursi!) si neavand unde sa fuga au cazut in prapastie (se vehiculeaza chiar si un nr de cai-15).

Oricum peisajul este superb asa ca merita efortul chiar si a mersului pe jos din Borsa pt cei mai pregatiti pt ca exista un drum chiar din statiune-ajunsi la poalele cascadei va puteti odihni pe poiana existenta acolo si chiar servi un picnic la iarba verde iar la intoarcere e mai usor pt ca se coboara doar.

La intoarcere parca a fost mai greut mai ales ca, trecand de amiaza se lasase caldura iar noi aveam mai mult de urcat spre telescaun decat de coborat si nu mai aveam entuziasmul de la venire.

Cu ceva pauze mai dese am ajuns in cca o ora la telescaun unde am mai ramas vreo 10-15 min pt hidratare (responsabilul de-acolo avea intr-o baracuta de lemn cateva navete cu sticle de bere, sucuri si apa precum si niste dulciuri) si pt a ne bucura de privelistea minunata, lucru pe care l-am facut si din telescaun pt ca, de data asta aveam atat statiunea in fata cat si versantul de dincolo de aceasta.

Ajunsi jos am mancat cate o ciorba si niste papanasi pe terasa restaurantului de la hotelul Cerbul care se afla chiar langa telescaun-mancare destul de buna, servire rapida, personal amabil, numai ca ne-au sacait niste albinute insistente iar de pe balconul de deasupra se prelingea cateva picaturi de apa.

Dupa ce ne-am potolit foamea am dat iama intr-un mic magazin de suveniruri aflat vis-a-vis de restaurant de unde am cumparat printre altele clopuri de maramuresean iar nepotelul nostru a fost incantat.

La intoarcere n-am mai gasit aceeasi aglomeratie in Borsa iar dupa o mica abatere prin Baile Borsa de care v-am povestit si vizionarea unei pensiuni f dragute din oras ne-am indreptat catre pensiunea Seky unde, dupa un dus si un pui de somn am iesit pt masa de seara la terasa restaurantului, prilej cu care ne-am cunoscut mai bine cu proprietarii si cu un grup din Bucuresti datorita carora am rezolvat excursia din ziua a 4-a de pe valea Vaserului, spre norocul nostru.

O sa va povestesc la momentul potrivit!

---

VIZUALIZĂRI: 2270 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI