Pe drumuri malteze, cu autobuzul Hop On - Hop Off - Turul Nordului

TIPĂREȘTE

Dupa experienta placuta avuta in Gozo cu autobuzul Hop On – Hop Off, am hotarat sa facem acelasi lucru si in continuare. Asa ca in cea de-a treia zi, imediat dupa micul dejun, ne-am indreptat spre faleza, unde erau chioscurile celor care vindeau bilete.

Stiam deja ca exista doua rute, una numita „North Tour”, cu autobuzul albastru, si alta „South Tour”, cu autobuzul rosu. Pretul era de 20 E /persoana, pentru fiecare ruta.

Ne mai doream si plimbarea cu vaporasul in jurul Vallettei, care costa inca 15 E. Dupa o scurta negociere, am obtinut pentru toate trei pretul de 30 E /persoana, un pret bun, zic eu.

Asa ca ne imbarcam in primul autobuz, tot la etaj. Era destul de gol, noi am fost matinali

(mica Malta e mare cand ai putin timp la dispozitie).

Imi dau seama ca atunci cand am scris despre hotel nu am spus nimic despre Sliema. A fost un sat pescaresc, care s-a dezvoltat mult in ultimul timp. Numele vine de la la o rugaciune pe care o spuneau pescarii la revenirea in port: „Sliem Ghalik Marija! ”, adica „Binecuvantata fii, Sfanta Maria! ”. Aici s-au construit multe hoteluri si se mai construieste din plin, facand din Sliema o statiune apreciata.

Cred ca este cel mai bun loc de cazare daca vrei sa explorezi insula, dupa Valletta, bineinteles. Dar acolo preturile la hotel sunt cu mult mai mari.

Sliema are o promenada lunga, presarata cu restaurante si baruri si destule magazine pentru amatorii de cumparaturi.

Mai departe autobuzul ne duce spre Gzira, considerata o suburbie a Sliemei. Avem posibilitatea sa vedem insula Manoel, o mica suprafata de pamant stancos, legata de insula mare printr-un mic pod. Pe aceasta insulita exista bineinteles un fort, construit prin 1726 de Marele Maestru Manoel de Vilhena. Desi bombardat intens in al doilea razboi mondial, fortul a ramas aproape intact.

Tot aici s-a infiintat in secolul al 16-lea un spital pentru leprosi, numit Lazzaretto di San Rocco. Numele de lazaret ar veni de Sf. Lazar, ocrotitorul leprosilor. In urmatorii 150 de ani, s-au mai adaugat noi corpuri acestui spital.

Prin anii 1800 aici avea loc actiunea de dezinfectie a corespondentei. In timpul razboiului s-a folosit in scopuri militare, motiv pentru care a fost supus bombardamentelor. A fost abandonat in 1970, fiind folosit o perioada ca adapost pentru cainii abandonati.

Astazi este intr-o stare avansata de degradare. Am citit ca exista un proiect de restaurare si transformare a complexului intr-un ansamblu care va contine locuinte, un cazinou, birouri, un hotel si restaurante.

Ne continuam drumul si trecem prin Msida, un fost sat pescaresc al carui nume vine din limba araba (locuinta unui pescar). Acum se afla aici campusul Universitatii malteze si un port de agrement unde se adapostesc yahturi si barci luxoase. La periferia localitatii se afla spitalul Mater Dei.

Ne indreptam apoi spre Valletta si facem o oprire in port, unde erau ancorate doua mari vase de croaziera. Aici au urcat multi turisti in autobuz, probabil din cei veniti cu cele doua vase.

Trecem prin orasul Birkirkara, cel mai mare de pe insula, unde se afla o biserica ce adaposteste cel mai mare clopot din Malta.

Urmatorul punct pe traseu il reprezinta localitatea Attard, in care se afla palatul San Anton, construit de marele Maestru Antoine de Paule, in 1620. In prezent, acest palat este resedinta presedintelui Maltei si nu se poate vizita decat rareori, cand este „ziua portilor deschise”.

In jurul palatului se afla Gradina San Anton. Noi nu am vizitat-o, dar cei care au timpul necesar au ce vedea: fantani, lacuri, diverse plante, copaci seculari (asa cum am citit in ghidul nostru si cum am auzit in prezentarea din autobuz).

Mai departe trecem prin Ta Qali Crafts Village, un sat mestesugaresc ce s-a dezvoltat pe locului fostului aeroport. In cladirile abandonate ce au apartinut aeroportului sunt acum o fabrica de sticla, ateliere de ceramica, dantela, argintarie, unde se poate vedea pe viu cum se fabrica diverse suveniruri.

Tot aici se afla Muzeul Aviatiei, unde se afla diverse tipuri de avioane, inclusiv din timpul razboiului. Cum noi mai vazusem astfel de muzee, am ales sa ne continuam drumul spre Mosta.

Oraselul Mosta ne-a placut, plin de turisti, a caror destinatie era bineinteles biserica Santa Maria. Constructia bisericii, realizata in stilul Panteonului din Roma pe locul unei biserici mai vechi din timpul Renasterii, a inceput in 1833 si a durat 27 de ani. Este renumita pentru ca are un dom foarte mare, considerat al treilea sau al patrulea dom nesprijinit din lume. Asa cum am mai scris, locul trei este disputat cu biserica Sf Ioan Botezatorul din Xewkija, Gozo. Fatada domului are un portic cu sase coloane, incadrat im ambele parti de doua clopotnite, care au fiecare cate un ceas: ceasul clopotnitei din dreapta arata ora, iar cel al clopotnitei din stanga zilele si luna din an.

Biserica este impresionanta, are peretii grosi de aproximativ 6 metri. Toata lumea stie intamplarea din timpul razboiului, cand o bomba a strapuns cupola si a cazut in altar, dar nu a explodat. Este considerat un miracol. Sau un defect de fabricatie a bombei?! Pe cupola se vede un loc in care desenul este un pic mai sters, acela ar fi locul pe unde a intrat bomba. In biserica este expusa o copie a acelei bombe.

Este de remarcat faptul ca Rotonda din Mosta domina prin dimensiunile si maretia ei nu numai orasul, ci si imprejurimile, fiind vizibila de la o distanta de cativa kilometri in toate directiile de pe traseu. Se vedea clar de pe zidurile Mdinei.

Ne-am continuat drumul spre urmatoarea oprire, Mdina. S-au scris multe despre Mdina, nu voi puncta decat cateva date. A fost prima capitala a Maltei, care a cunoscut o dezvoltare deosebita in perioada feniciana si apoi in cea romana. A purtat mai multe nume, in functie de stapanitori. Fenicienii o numeau Maleth, adica loc adapostit; romanii o numeau Melita, adica dulce ca mierea. In secolul al 19-lea arabii au inconjurat asezarea cu un sant imens si un zid puternic, inalt de 19 metri, numind-o Mdina (orasul fortificat). Ceea ce a ramas in afara zidului si a santului a primit numele de Rabat (suburbie).

In perioada de inflorire a orasului, numeroase familii de vaza si-au construit in Mdina resedinte, fapt care i-a adus titulatura de Citta Notabile (Orasul Nobil).

In timpul cavalerilor, capitala s-a mutat la Birgu si apoi la Valletta, Mdina intrand in declin si atragandu-si denumirea de Citta Vechia.

Cutremurul din 1693 a afectat multe cladiri, care au fost renovate incepand din 1720, sub conducerea Marelui Maestru Manoel de Vilhena. Langa cele vechi s-au ridicat multe constructii noi, impunatoare.

Desi cladirile sunt intr-o stare foarte buna, in prezent in oras traiesc numai 300 de locuitori.

La coborarea din autobuz am fost asaltati de proprietarii de trasuri, care ne ofereau o plimbare pe strazile orasului. Pretul mi s-a parut de-a dreptul exorbitant, 30 E pentru 30 minute. Nici nu erau prea multi amatori, am vazut cativa japonezi. Am admirat caii, unii foarte frumosi, dar unii si cam naravasi.

Am intrat cu emotie pe poarta principala, ridicata in 1724, in timpul restaurarii orasului. Poarta este decorata cu blazonul lui Manoel de Vilhena, respectiv un leu si o sabie si cu statuile patronilor orasului, Sf. Pavel, Sf. Publius si Sf. Agatha.

Ne-am oprit la centrul de informare turistica, situat in partea stanga dupa ce intri pe poarta principala, de unde am luat cateva brosuri si o harta a orasului. Adaugate la ceea ce aveam de acasa, ne-au fost utile in explorarea orasului.

Imediat se ajunge in piata San Publius, unde se afla Palatul Vilhena, resedinta a Marelui Maestru. De-a lungul timpului palatul a fost sediul guvernului local, tribunal, inchisoare si spital. Noi nu l-am vizitat, timpul nu ne permitea.

Pasii ne conduc spre catedrala St. Paul, o constructie cum altfel decat impunatoare. Catedrala a fost construita in secolul al 12-lea, in peroada normanda. A fost grav afectata de cutremur, fiind refacuta la sfarsitul secolului al 17-lea. Pe clopotnite se afla doua ceasuri, timpul corect fiind indicat de cel din dreapta. Interiorul este deosebit si adaposteste obiecte vechi de sute de ani, cum ar fi o cristelnita, o icoana a Fecioarei cu Pruncul si cateva jilturi. Doua picturi din altar realizate de Mattia Preti, si anume Convertirea Sf Pavel si Naufragiul Sf. Pavel nu au fost afectate de cutremur. Podeau este alcatuita din placi funerare de marmura iar plafonul conține fresce care ilustrează viața Sf. Paul. Langa catedrala se afla palatul episcopal.

Apoi ne avantam pe stradutele orasului si admiram constructiile impunatoare. Case, palate, curti interioare, capele si biserici, vechi dar bine intretinute. Noroc ca orasul nu e mare, altfel ne-am fi ratacit pe stradutele inguste.

Linistea este deplina, nu degeaba i se spune „Orasul Tacerii”. Nu stiu ce anume genereaza aceasta liniste: inscrisurile prin care turistii sunt invitati sa nu perturbe linistea locuitorilor sau istoria milenara a orasului, pe care parca o putem palpa, o putem percepe cu toate simturile noastre. Mai multa animatie intalnim in cele cateva magazine de suveniruri si obiecte de argint, precum si la cel care vinde inghetata.

Pare ca aici timpul se scurge dupa alte coordonate, ca nu te fugareste, ci te lasa prada farmecului orasului, rezultat al unui minunat amestec de soare, armonie arhitecturala si artistica de culoarea mierii si un sentiment de pace si liniste aproape imposibil de obtinut in tumultul vietii cotidiene. Suntem vrajiti! Multumim, Mdina! Daca ar fi sa descriu in cateva cuvinte Mdina, as spune doar atat: „Fermecatoarea Mdina, Orasul Tacerii in care pierzi notiunea timpului! ”.

Si ca o paranteza: aspectul medieval al orasului a atras multi realizatori de filme, pentru care acest ansamblu de cladiri si stradute vechi de sute de ani, in perfecta stare de conservare, care redau atmosfera unor vremuri de mult apuse, a reprezentat cadrul perfect pentru realizarea unor productii artistice de mare succes. Printre cele mai recente exemple se numara mult- laudata productie „Game of Thrones”.

Iesim din Mdina, ne plimbam putin in jurul zidurilor si prin parcul din jur. Si in afara zidurilor acestei unice Citta Notabile, privelistea este incantatoare. La aproximativ 8-9 metri mai jos de nivelul la care este situata poarta de intrare in cetate, santul imens care odinioara constituia prima linie de aparare a orasului este acum pe cat de simplu, pe atat de frumos amenajat, constituind o excelenta promenada. In imaginea care ne bucura vederea, o fasie generoasa de gazon verde serpuieste, urmand linia zidurilor cetatii, in paralel cu aleea strajuita de o parte si de alta de arbusti si de lampi de iluminat de mica inaltime. In anumite locuri, bancile ofera prilejul unui moment de odihna, iar in vecinatatea lor rasar semeti si cativa stalpi cu felinare. Credem ca este feeric acolo, la picioarele zidurilor, la lasarea serii, odata cu aprinderea luminilor! Fie si numai pentru a savura un asemenea moment, merita si speram din inima sa revenim in Mdina, cu promisiunea ca la viitorul popas pe care il vom face acolo vom petrece muuuulte ceasuri in Cetate, acordandu-i astfel mai multa atentie, asa cum se cuvine unei fermecatoare si distinse Nobile.

Si parcul dimprejurul Cetatii este foarte frumos, cu arbori si arbusti exotici, emanand aceeasi atmosfera de relaxare pe care am simtit-o de cand am coborat din autobuz. Ne mai plimbam putin si in timpul asta mancam niste chestii nu prea grozave, de la un chiosc din apropiere. Ceva cu spanac, sa ne dea un pic de energie. Ca si in Gozo, nu e timp de stat la masa!

Un indicator ne arata directia spre Domul Roman, urmatorul obiectiv de vizitat, unde am platit 11 E/persoana, in costul biletului fiind incluse vizitarea Domului si a Catacombelor Sf. Pavel. Situat la granita dintre Mdina si Rabat, Muzeul Domului Roman a fost construit in jurul ramasitelor unei case aristocratice romane de oras (domvs), descoperita intamplator in anul 1881.

Cele mai mari puncte de interes ale muzeului sunt mozaicurile, comparabile cu cele descoperite in Pompeii sau Sicila, care prezinta motive decorative sau scene din mitologie, pastrate aproape intacte chiar daca acea casa romana a fost aproape integral distrusa. Se mai gaseste aici si singurul set de statui in marmura care-i infatiseaza pe imparatul roman Claudius si familia sa care pot fi vazute intr-o casa privata de oriunde din Imperiul Roman.

In dom au mai fost descoperite si sunt expuse in muzeu monede, sticlarie, tacamuri, accesorii de baie, amfore si alte artefacte fine.

Muzeul Domului Roman mai este interesant si prin faptul ca prin modul in care este construit si prin modul in care sunt dispuse exponatele in interiorul sau, incearca sa familiarizeze vizitatorul cu diverse aspecte ale vietii de familie si ale unei gospodarii romane: de la diviziunea reala a rolurilor intr-o familie romana, pana la moda, educatie, divertisment, mancare si bautura.

Ce urmeaza? Rabat. Probabil in timpul documentarii nu am fost foarte atenta si nu stiam incotro sa o luam! Mai mai sa intrebam, bine ca am ezitat, ca ne faceam de tot rasul!

Am scos harta si am vazut ca era tare departe: peste strada!

De la primii pasi in interiorul Rabatului am remarcat diferenta dintre linistea Mdinei si atmosfera de aici. Parca eram intr-o metropola, asa fremata de viata micutul oras. Turisti exuberanti, parca descatusati dupa tacerea pastrata in Mdina, terase pline cu turisti dar si localnici, gospodine venind de la piata, oameni imbracati in tinuta de birou! Doar stradutele inguste si casele din piatra ne aminteau unde suntem!

Am ajuns in Piata Bisericii Sf. Pavel, unde se afla biserica inchinata Sfantului Pavel. A fost construita intre 1656-1681, cu sustinerea financiara a unei doamne dintr-o familie nobila (si bogata), al carei nume este Gosmana Navarra, al carei nume este incrustat pe frontispiciul bisericii. Noi nu am intrat, am zis ca o facem mai tarziu si nu am mai avut timp.

Am mers apoi la Muzeul Wignacourt, care se afla in apropierea bisericii, intr-o cladire construita prin 1600. Intrarea este 5 E pt adulti si 3 pentru seniori.

La parter si etaj sunt expuse diverse obiecte de cult, picturi, unele din secolul al 15-lea, diverse harti vechi, monede, piese de mobilier.

Coboram niste trepte si ajungem la grota Sfantului Pavel. Se spune ca in aceasta grota Sf. Pavel ar fi trait timp de 3 luni si ca ea are puteri miraculoase: daca iei de acolo o piatra, aceasta „creste” la loc! Nu am incercat, daca luam o piatra trebuia sa revin si sa verific!

In anul 1748, Marele Maestru Emanuel Pinto a impodobit grota cu o statuie din marmura alba a Sfantului Pavel.

In 1990 Papa Paul al II-lea a vizitat aceasta grota.

Mai departe am coborat in catacombele sapate in stanca, ne-am pierdut pe coridoarele inguste, si, dupa un timp am iesit la lumina soarelui.

Reveniti la suprafata, ne-am mai plimbat pe stradutele inguste, parca mai putin animate ca la sosire si ne-am permis sa ne asezam la o bere rece.

Cu ultimul autobuz turistic am continuat circuitul, urmand ca restul obiectivelor de pe traseu sa le vedem din mers.

Am trecut prin Bingemma, localitate care face parte din „Victoria Lines”. Este vorba despre o linie de fortificatii care se intinde pe o distanta de 12 kilometri de-a latul Maltei, despartind nordul de sudul insulei... Este alcatuita din diferite tipuri de fortificatii - forturi, baterii, ziduri, linii de infanterie. A fost construita de catre englezi, intre 1875-1899, pentru a se rezolva si problema apararii pe uscat, liniile de aparare dinspre mare fiind foarte bine dezvoltate.

La Bingemma a fost construit primul dintre cele trei forturi ale acestei linii de aparare.

Cei care au timp pot face si o plimbare de-a lungul unei portiuni din aceste fortificatii, vocea din audio-ghidul autobuzului ne spunea ca este o plimbare lejera.

Urmatorul punct al traseului este Mgarr (altul, nu cel din Gozo). Este un sat in care principala activitate este agricultura. Aici exista si doua situri preistorice, Ta’Hagrat si Ta’Skorba, si nelipsita biserica.

Urmatoarea oprire este Golden Bay, a doua plaja ca popularitate din Malta. Pentru ca autobuzul a sosit aici cu 10 minute mai devreme, am avut timp sa aruncam si noi o privire. Nisipul are o culoare galbuie iar apa incredibil de albastra. Aici se poate face snorkeling si se poate admira apusul soarelui.

Am aflat ca aici se afla Hotelul Radisson, de 5 stele, cu preturi pe masura.

Mai departem strabatem statiunile St. Paul, Bugibba, St. George, St Julien, pentru ca la ora 18 sa debarcam in Sliema. In ultima parte a traseului ne-a cam batut vantul, spre final nu am mai rezistat la etaj si am coborat in partea inchisa a autobuzului.

Ne-am mai plimbat putin prin Sliema, am mai cumparat cateva suveniruri si am incheiat seara tot la Mason’s Bistro, dezbatand impresiile zilei.

Concluzia unanima a fost ca ziua a fost reusita si ca suntem multumiti de ceea am reusit sa vedem.

Dar ne-a apucat un pic tristetea, pentru ca doua zi urma sa fie ultima in Malta

---

VIZUALIZĂRI: 3506 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI